Atunci cand prietenii se unesc intr-un grup, ei obtin o forta care le permite sa atribuie importanta ascensiunii lor de la iubirea de sine egoista, la iubirea altruista, deasupra egoismului propriu.
Masele sunt invatate sa aspire mai intai la unificare datorita fricii si de dragul recompensei, dar apoi ei incep sa inteleaga ca exista o stare speciala, inalta, inerenta, in iubirea pentru aproape. De aceea ei trebuie invatati gradual sa se uneasca, iar apoi unitatea insasi ii va face sa realizeze valoare calitatii daruirii si iubrii.
Legea naturii este aceea ca indivizii se supun in mod natural opiniei majoritatii. De aceea este necesar sa creaam un colectiv unit, mic, separat, o societate a carei opinie va fi peste opinia fiecarui prieten, protejand-ul de opinia egoista a maselor. In acest caz, ei pot munci la obtinerea iubirii pentru prieten, cu intentia apoi de a atinge iubirea generala, care este principalul scop.
In consecinta, cineva care aspira sa obtina intentia altruista in dorintele lui, trebuie sa isi selecteze conexiunile cu grija. Trebuie sa incerce sa se uneasca cu aceia care inteleg deja ca intentia cuiva trebuie sa fie in intregime de dragul echivalentei cu natura, iubirea si daruirea generala, si nu in propriul beneficiu, iar ca iubirea pentru aproape este doar un mijloc pentru obtinerea iubirii generale.
Totusi, daca o persoana nu se uneste in mod constant cu prietenii, atunci ii este foarte dificil sa ramana in aspiratia pentru daruire. De fapt, ar putea sa fie deodata infectata cu gandul ca ar trebui sa urmeze calea majoritatii si ca nu ar trebui sa stea deoparte de masele generale, chiar daca gandea diferit atunci cand era conectata cu prietenii. De indata ce o persoana pierde conexiunea cu un grup mic, cade imediat sub influenta masei generale si le accepta opinia, opinia majoritatii oamenilor din lume.
Criza generala, universala, ne impinge sa ne schimbam atitudinea fata de lume, conducandu-ne catre decizia de a ne schimba natura egoista, care poate fi schimbata numai in grup, pentru a obtine echivalenta cu natura, cu calitatea de daruire si iubire.