” Printre păsări, cucul are importanța pe care o are busuiocul între flori. Se cunosc mai multe etiologii: unul dintre cei doi frați preschimbați de Dumnezeu în păsări a fost împuşcat, iar celălalt îl caută veşnic strigându-i numele:Cucu;
doi fii de împărat se certară după moartea tatălui lor, unul îl ucise pe celălalt pentru a se urca pe tron, dar mai târziu îşi regretă fapta, fiind prefăcut în pasăre;
o mamă vitregă îşi ucise fiul, iar sora lui îi păstră inima şi oasele, din ale luară ființă cucul care va aminti mereu de soarta lui;
un tânăr care a furat boii sau caii Sf. Petru sau cheia raiului a fost blestemat de către acesta să devină pasăre;
aromânii cred că a existat un cioban care a dormit timp de 300 de ani, iar când s-a trezit, nu mai ştia unde se află şi l-a rugat pe Dumnezeu să-l prefacă în pasăre. De atunci nu oboseşte niciodată să strige numele fratelui său.
Cucul cântă în fiecare an doar în perioada de la Buna Vestire până la 1 iulie sau până de Sânzâiene, când se preface în uliu şi mănâncă alte păsări.

Viața erotică a cucului este descrisă în mai multe specii folclorice. În cântecul popular epic, pasărea se transformă într-un tânăr foarte chipeş care doreşte să se căsătorească cu cea mai mică dintre cele trei surori sau cu o turturică. Aceasta se opune însă dorinței lui şi amenință că se va preschimba în diferite lucruri, pentru a fi lăsată în pace. În legende, cucul e prezentat ca soțul pupezei ori al privighetorii şi se află veşnic în căutarea unei noi iubiri. El mai apare ca un tată care nu are grijă de copiii lui şi îi lasă în seama mierlei.
În acelaşi timp, cucul apare ca pasăre sacră. El începe să cânte primăvara la porțile raiului. Mâna care îl ucide încremeneşte pentru că este interzis să omori o pasăre care aduce atâta bucurie oamenilor. Dacă acest lucru se întâmplă totuşi, omul trebuie să se spovedeacă imediat, altfel această faptă provoacă moartea părinților lui.
Cucul are calități care n-au fost atribuite altor păsări, de pildă el este o pasăre-oracol, care îi poate spune omului câți ani mai are de trăit. Cine nu aude întreaga primăvara cucul, acela va muri curând.
Capul şi măruntaiele lui sunt utilizate în vrăjile de dragoste. Creanga pe care a cântat e pusă de fete în baia lor pentru ca ele să fie atât de iubite precum e şi cântecul cucului; sau omul poartă la el un cap de cuc pentru a fi ascultat cu plăcere cum e ascultat şi cântecul. Lăutarii aşează un cap de cuc în vioara lor pentru acelaşi motiv. Jocul cu măşti ”Cucii” îndeplineşte funcția unui rit apotropaic şi a unui rit de fertilitate.
Simbol al bucuriei vieții, cucul ”se ceartă” cu moartea. Aceasta stă la capul unui muribund, în timp ce cucul la picioare. Moartea propune cucului să facă schimb de glasuri, dar el nu e de acord pentru că glasul lui aduce oamenilor bucurie, pe când al morții numai tristețe și despărțire.”

Sursa: blog.jorjette.ro