Cercul poeților dispăruți

Orice meserie presupune calificarea prin trecerea unui examen. Meseria de poet nu cere, slavă Domnului, nimic. Tot ce produce mintea unuia poate fi trecut ușor ca poezie.

Bănuiesc că și la școlile de Artă, pictorii, pănă să se ocupe de linii și lucruri abstracte, au nevoie să știe măcar picta o natură moartă, dacă nu un nud. Profu de istorie, pănă a se specializa, e obligat să parcurgă tot universul ei. Medicul chirurg are habar și de alte secțiuni.

Dacă nu se iau măsuri, vom vorbi de poezie la timpul trecut. Cizmăria nu a dispărut?… Da, a dispărut.

Și cum spuneam…Poetul, nu trebuie să cunoască ce e acela iamb, ce e metrica- rima, îndeosebi?

Vers liber, dar o măslină acolo….Nexam?…

Dacă aș avea o oarecare putere , o autoritate în domeniu aș testa în următorul fel. I-aș da, bunăoară, ca subiect de trecere, celui care bate la porțile afirmării, compunerea unei poezii de minim patru strofe a câte șase versuri fiecare, terminatia fiind aceeași pentru o pereche de versuri. Mai mult, le-as cere ca  aceste versuri să fie în consonanță, să dea o idee unitară poeziei. Cine nu e capabil de așa exercițiu e liber să bată cuie în pantofii de sport.

Reclame

Asa-i femeia! :)

Un cuplu (sot si sotie) ia cina intr-un restaurant de lux al capitalei. La un moment dat se apropie de masa lor a femeie foarte atragatoare si clar mai tanara decit sotia. Necunoscuta se apleaca si-l saruta pe barbat cu un gest plin de familiaritate si tandrete. Sotia hiper-revoltata intreaba
`Cine e fufa asta?` la care sotul raspunde calm:
`E amanta mea!`.
Sotia riposteaza pe un ton incarcat de decibeli:
`Divortezzz!!! Ma mut inapoi la mama!`.
Sotul nu-si pierde calmul si-i raspunde:
`Bine, daca tu crezi ca iti va fi mai bine asa. Dar nu uita ca dupa divort se vor termina vacantele in strainatate, shopping-ul de Craciun la Paris, vacantele de schi in Alpi si asa mai departe. Eu nu tin neaparat sa divortez dar nu iti voi sta in cale.` Minute de tacere in clinchet de tacamuri.
Deodata se deschide usa si intra cel mai bun amic al cuplului la brat cu o femeie tanara si atragatoare. Sotia intreaba consternata:
`Cine-i tipa care a intrat cu M.?`
Sotul raspunde fara vreo modificare in tonul vocii:
`Este I., amanta lui.`
Dupa alte cateva secunde de tacere se aude vocea sotiei spunand:
`A noastra-i mai frumoasa!’

Miza din Ucraina…

Miza din Ucraina este infima fata de potentialul cost, ambitiile colonialistice ale Europei pot avea un impact dezastros pentru zona de est, poporul din Ucraina va iesi cel mai sifonat din acest meci al intereselor, fara a avea un castig real. Consider ca diplomatic Romania joaca foarte prost, fata de Rusia, si pe termen lung vom plati un pret usturator, de asemenea Roamania ar fi trebuit sa fie mult mai activa in gasirea unei solutii pentru rezolvarea crizei, dat fiind faptul ca sunte stat vecin, si in caz de razboi vom avea de suferit. Legat de Rusia, o zicala veche spune ” Niciodata nu scuipa impotriva vantului “.
Legat de Loby si traficul de influenta, cred ca reglementare trebuia facut acum 20 de ani. Psd-ul are puterea, are la indemana toate mecanismele, ce asteapta? O reglementare ar fi benefica pentru toata lumea, nu doar pentru cei de la putere. Cred ca 99% din politicieni si din oamenii de business risca zilnic pedeapsa cu inchisoarea din cauza traficului de influenta, am cunoscut zeci de oameni care au putere de decizie dar evita sa faca ceva, legal vorbind, de frica. Nu este normal, este o nebunie.
Alt subiect care ar fi de discutat, este vizavii de incarcerarea celor care au savarsit infractiuni de natura economica, consider ca este o prostie, eu sustin ca genul acesta de infractiuni trebuie pedepsite doar economic, ai produs o paguba statului de 1 milion, ok, platesti 1,1 milioane. Sunt tari cu traditie democratica unde statul negociaza cu cel prins ca savarseste o asemena fapta, pentru recuperarea prejudiciului. Daca statul trimite acel om la la puscarie nu rezolva nimic. Avem ca premier un fost procuror, e la inceput de cariera, el ar putea lupata pentru a schimba lucrurile care nu functioneaza prost, pentru ca intr-o zi si el ar putea ajunge o victima
Va doresc numai bine, dragii mei si sper sa revin curand.

Ne pregatim inima pentru umplere…

Este aşa fiindcă tu cauţi revelarea Creatorului nu cu intenţia de dragul dăruirii, nu pentru a dărui aproapelui tău, tu cauţi asta în alt loc, nu printre prietenii tăi. Deci, cine este de vină pentru asta? Poate din momentul în care ai venit şi până mâine tu ai construit adevărate obstacole în loc să ajungi mai aproape. Până la urmă, este posibil să obţii soluţia şi prin ele, după ce ajungi la disperare şi descoperi că eşti într-un punct mort, şi că trebuie să te întorci şi să o iei pe alt drum. În orice caz, se spune că Creatorul a creat omul ca să fie direct, dar omul a făcut multe calcule. Lucrul cel mai important este că noi nu determinăm locul spargerii.

Suntem înclinaţi să ne pregătim inima pentru umplere, dar nu vrem să recunoaştem faptul că acest loc de împlinire este între noi. Este ca şi cum între noi este un spaţiu, un loc gol. Asta nu mă deranjează, mă deranjează faptul că eu nu am nicio împlinire. Adică, eu mă gândesc la un loc complet diferit, nu la cel în care în care se presupune că trebuie revelată Forţa Superioară. Ba încă mă gândesc că Forţa Superioară este o împlinire, o senzaţie plăcută, o obţinere, o înţelegere, un sentiment minunat. În realitate, ea este ceva diametral opus decât ceea ce cred eu despre ea, este atunci când dăruiesc aproapelui meu, când îl umplu, asta este ceva mai presus decât mine, iar eu mă anulez, mă micşorez. Din contră, eu trebuie să fiu complet gol, să scot din mine tot ceea ce mă împlineşte, astfel încât totul să fie numai de dragul aproapelui meu. Eu caut numai căi să-l umplu pe el, peste mine.

Asta se cheamă trăire spirituală, când o simt în aproapele meu, o simt într-atât cât sunt în stare să susţin această senzaţie, peste propriile mele aspiraţii. În general, eu nu privesc în direcţia asta. Uneori, la câte o convenţie în deşert, obţin această stare, dar, după aceea, mă întorc la propriul meu „buric” şi, asta e! Grupul, de asemenea, nu-mi susţine concentrarea asupra acestui punct acut. Egoul meu continuă şi el să mă tragă jos în abis. Deci, ce ar trebui să fac? Dar toate aceste lucruri se întâmplă fiindcă noi nu ne susţinem unul pe celălalt. Forţa capabilă să ne salveze este între noi, în unitatea noastră, în noi toţi la pachet, nu în fiecare din n

„Referire la credinţă şi adevăr”

Scrierile lui Rabaş, din articolul „Referire la credinţă şi adevăr”

De ce avem nevoie de aceste două lucruri care se neagă unul pe celălalt? Adică, pe de o parte trebuie să urmăm calea adevărului, înţelegând prin asta să simţim starea în care suntem aşa cum e ea, cum ne îndepărtăm de iubirea de sine şi ne apropiem de iubirea pentru ceilalţi, şi cât de mult pierdem în această lume „să lăsăm numele Lui binecubântat să crească şi să devină sfânt”. Şi, între timp, vedem că spiritualitatea nu este importantă, ne simţim într-o lipsă mare, şi vedem de asemenea, cât de mult regretăm asta, şi cât de mult ne doare să fim aşa de departe de El. Aceasta se numeşte calea adevărului, adică, starea în care noi simţim în vasele noastre, adică, în funcţie de sentimentele noastre.

Ne-a fost de asemenea dată şi calea credinţei, care este peste raţiune, adică, noi nu luăm în considerare ceea ce simţim şi ceea ce ştim, ci credm că în mod cert că Creatorul ştie ce este bun şi ceea ce este rău pentru mine. De aceea, El vrea ca eu să simt starea în felul în care o simt, iar eu, din partea mea, nu-mi pasă ceea ce simt fiindcă doresc să muncesc cu scopul de a dărui. De aceea, cel mai important lucru este că trebuie să muncesc de dragul cerului. Şi, deşi simt că nu e nicio împlinire în munca mea, în orice caz, nu în vasele de Sus, adică, în partea de sus, eu mă simt complet şi ca un tot perfect. De aceea, eu sunt satisfăcut de munca mea, de faptul că am privilegiul să-L servesc pe Rege, chiar şi la nivelul cel mai de jos. Dar, chiar şi acest lucru este considerat de mine un mare privilegiu, anume faptul că Creatorul îmi permite să mă apropii de El, fie şi într-o anumită măsură.
Acestea ne dau nouă două lucruri:

Calea adevărului, fiindcă omul vede starea reală şi are loc pentru rugăciune. Atunci el are loc pentru lipsă şi, astfel, se poate ruga Creatorului să umple lipsa lui ca apoi, el să poată urca la gradele Sfinţeniei.
Calea credinţei, care este calea perfecţiunii fiindcă, de aici înainte, el poate da preţuire şi mulţumire Creatorului şi, atunci, el se poate bucura!

Sursa: Ovidiu Blajan

Trocul s-a realizat!

Intr-o actiune in care ipocrizia alaturi de minciuna fac casa bun cu nesimtirea,in tiganeala scandalului Bercea-Basescu s-a produs ceea ce era de asteptat- cand s-a ajuns la momentul in care anuntata si mult comentata inregistrare din care reiesea implicarea lui Traian Basescu in acest caz, intrebata cand va da
aceasta inregistrare, Izaura a raspuns cu o simplitate demolatoare: „- Numai este… s-a sters!“
Desigur, numai naivii pot cred ca, dupa ce clanul tiganesc a gestionat perfect
toata tehnica, dintr-o data s-ar fi sterscea mai importanta inregistrare!
Si sa vezi coincidenta- dupa ce Izaura a anuntat ca „s-a ºters!“,
Justitia noastra independenta a decis sa-l elibereze pe ginerele lui Bercea!
Adica, trocul s-a realizat!