Orice meserie presupune calificarea prin trecerea unui examen. Meseria de poet nu cere, slavă Domnului, nimic. Tot ce produce mintea unuia poate fi trecut ușor ca poezie.

Bănuiesc că și la școlile de Artă, pictorii, pănă să se ocupe de linii și lucruri abstracte, au nevoie să știe măcar picta o natură moartă, dacă nu un nud. Profu de istorie, pănă a se specializa, e obligat să parcurgă tot universul ei. Medicul chirurg are habar și de alte secțiuni.

Dacă nu se iau măsuri, vom vorbi de poezie la timpul trecut. Cizmăria nu a dispărut?… Da, a dispărut.

Și cum spuneam…Poetul, nu trebuie să cunoască ce e acela iamb, ce e metrica- rima, îndeosebi?

Vers liber, dar o măslină acolo….Nexam?…

Dacă aș avea o oarecare putere , o autoritate în domeniu aș testa în următorul fel. I-aș da, bunăoară, ca subiect de trecere, celui care bate la porțile afirmării, compunerea unei poezii de minim patru strofe a câte șase versuri fiecare, terminatia fiind aceeași pentru o pereche de versuri. Mai mult, le-as cere ca  aceste versuri să fie în consonanță, să dea o idee unitară poeziei. Cine nu e capabil de așa exercițiu e liber să bată cuie în pantofii de sport.