Este aşa fiindcă tu cauţi revelarea Creatorului nu cu intenţia de dragul dăruirii, nu pentru a dărui aproapelui tău, tu cauţi asta în alt loc, nu printre prietenii tăi. Deci, cine este de vină pentru asta? Poate din momentul în care ai venit şi până mâine tu ai construit adevărate obstacole în loc să ajungi mai aproape. Până la urmă, este posibil să obţii soluţia şi prin ele, după ce ajungi la disperare şi descoperi că eşti într-un punct mort, şi că trebuie să te întorci şi să o iei pe alt drum. În orice caz, se spune că Creatorul a creat omul ca să fie direct, dar omul a făcut multe calcule. Lucrul cel mai important este că noi nu determinăm locul spargerii.

Suntem înclinaţi să ne pregătim inima pentru umplere, dar nu vrem să recunoaştem faptul că acest loc de împlinire este între noi. Este ca şi cum între noi este un spaţiu, un loc gol. Asta nu mă deranjează, mă deranjează faptul că eu nu am nicio împlinire. Adică, eu mă gândesc la un loc complet diferit, nu la cel în care în care se presupune că trebuie revelată Forţa Superioară. Ba încă mă gândesc că Forţa Superioară este o împlinire, o senzaţie plăcută, o obţinere, o înţelegere, un sentiment minunat. În realitate, ea este ceva diametral opus decât ceea ce cred eu despre ea, este atunci când dăruiesc aproapelui meu, când îl umplu, asta este ceva mai presus decât mine, iar eu mă anulez, mă micşorez. Din contră, eu trebuie să fiu complet gol, să scot din mine tot ceea ce mă împlineşte, astfel încât totul să fie numai de dragul aproapelui meu. Eu caut numai căi să-l umplu pe el, peste mine.

Asta se cheamă trăire spirituală, când o simt în aproapele meu, o simt într-atât cât sunt în stare să susţin această senzaţie, peste propriile mele aspiraţii. În general, eu nu privesc în direcţia asta. Uneori, la câte o convenţie în deşert, obţin această stare, dar, după aceea, mă întorc la propriul meu „buric” şi, asta e! Grupul, de asemenea, nu-mi susţine concentrarea asupra acestui punct acut. Egoul meu continuă şi el să mă tragă jos în abis. Deci, ce ar trebui să fac? Dar toate aceste lucruri se întâmplă fiindcă noi nu ne susţinem unul pe celălalt. Forţa capabilă să ne salveze este între noi, în unitatea noastră, în noi toţi la pachet, nu în fiecare din n