Să vorbim despre bine

Baal HaSulam, „Introducere în cartea Zohar”, articolul 33:…toată mulţumirea Creatorului nostru de a dărui creaturilor Sale depind de măsura în care creaturile Îl simt, simt că El este cel care dăruieşte şi că El este cel care le bucură. Căci atunci, El are o mare plăcere în ele, ca un tată care se joacă cu fiul lui iubit, în măsura în care fiul simte şi recunoaşte măreţia şi transcendenţa tatălui său şi tatăl său îi arată toate comorile pregătite pentru el…

A se juca” înseamnă că simt dorinţa Creatorului, atitudinea Lui, nevoia Luia de a ne crea din dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale. Eu simt dragostea infinită care curge de la nivelul Său. El ne-a creat pentru a ne permite să simţim dragostea Lui şi noi putem profita de această dragoste doar dacă înţelegem bine asta, în măsura în care putem să dăm valoare acestui lucru.

Noi suntem împreună în această dragoste reciprocă precum doi oameni care se iubesc, precum un tată şi fiul lui. Ei se joacă împreună, dar fiul îl înţelege perfect pe tatăl lui şi este lipit de el. Ei sunt încorporaţi reciproc în dorinţele lor, şi fiecare îl poate umple pe celălalt. Ei sunt, la început, opuşi unul altuia, prin natură dar, cu ajutorul corectării, ei sunt uniţi şi au posibilităţi infinite de dezvoltare.

Această contradicţie internă nu este un obstacol, ci mai degrabă le permite să dezvăluie dragostea infinită, deasupra separării.

Întrebare: De ce vorbim atât de mult despre rău şi aşa de puţin despre bine ?

Răspuns: În primul rând, ar trebui să vorbim de bine unul despre celălalt, despre scopul creaţiei, muncă şi grup. În al doilea rând, noi studiem şi examinăm vasele noastre, dorinţele noastre şi nu este mai mult sau puţin, ci o lipsă a dorinţei. Studiul nostru şi ridicarea cererii corecţiei provin din lipsa de împlinire a dorinţei.

Noi învăţăm cum să realizăm dorinţa corectă şi să o ridicăm pentru a primi forţele, Masachim (ecranele) şi Luminile de corectare, ca răspuns. Numai atunci ajungem la realizare şi vom fi, în cele din urmă, recompensaţi cu plăceri ca urmare a adeziunii, unităţii şi echivalenţei de formă cu Creatorul.

Deci, toată munca noastră se face sub presiune, dar, dacă o apreciaţi, dacă apreciaţi această presiune, dacă vă amintiţi că munciţi pentru un motiv şi pentru a servi Creatorul, dacă credinţa voastră este destul de puternică, ceea ce înseamnă forţele Bina, forţele dăruirii – acolo, chiar dacă este vorba de a depăşi toate stările neplăcute, puteţi, încă, să vă bucuraţi. După toate, aveţi o altă forţă, forţa Bina care vă ridică mai sus de Malchut. Cu toate că nu vă simţiţi confortabil în Malchut, Bina vă dă sentimentul de ascensiune.

Este dificil să exprimi această dualitate în cuvinte, dar este munca noastră. Noi facem eforturi şi întrebarea este dacă ne place sau nu. Depinde pentru cine facem aceste eforturi. În orice caz, nu sunt prea multe cuvinte despre emoţie şi plăcere în istoria acestei munci. Munca, în sine, este partea principală a istoriei.

Personal, apreciez cele mai multe stări prin care trec. Uneori, eşti aruncat într-o stare neplăcută şi, uneori, indiferenţă. Orice se poate întâmpla, dar ar trebui să încercaţi să depăşiţi şi să profitaţi de fiecare stare. După toate, dacă Creatorul vă conduce, dacă sunteţi, constant, în mâinile Lui, chiar când vă taie şi vă aruncă afară, în cele din urmă, nu există un moment lipsit de plăcere.

Înapoi la jocul dintre tată şi fiu: De fapt, noi ne simţim într-o stare în care nu primim nimic. Este în contrast cu percepţia noastră. Nu există nimic în recipientele voastre. Lumina NRNHY nu este umplerea pe care o primiţi de la cineva, dar atitudinea voastră faţă de Creator care este construită deasupra golului din interiorul vostru. Este această atitudine care vă dezvăluie o Lumină care „este în aer”, atitudinea în sine. Este Lumina dăruirii şi a dragostei care vine din voi.

Noi spunem că abundenţa Luminii vine de la Creator şi se dezvăluie în toată lumea, dar, de fapt, asta nu înseamnă că sunteţi, în mod egoist, umplut de plăcere – nu. Aceasta deoarece se întâmplă deasupra primei restricţii, în atributul de „a dărui pentru a dărui”, apoi, în „a primi pentru a dărui”. Este în contrast, complet, cu opiniile noastre actuale şi este imposibil pentru noi să explicăm asta.

Este motivul pentru care nu putem descrie pentru ceilalţi, plăcerea pe care o simţim când ne jucăm cu Creatorul. Acesta este rezultatul auto-anulării şi devotamentului, deasupra Machsom (barieră), în afara voastră, în aspiraţiile voastre spre exterior, mai presus de durerile de dragoste.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 09.04.2013, „Introducere în cartea Zohar”

 

Criza de identitate

Prietenul,amicul,invatatorul,profesorul cel mai bun si iubit de toata lumea este acela care face pe placul tuturor.Nu mustra,trece cu vederea chiar si cele mai incredibile minciuni,spune da cand ar trebui sa zica nu,nu cicaleste..etc.etc.Atata timp cat interesul ii este alimentat,acest gen de om se comporta de parca el/ea ar fi intruchiparea binelui si a iubirii..ia sa-l atingi putin la buzunar sau in propriul orgoliu,sa vedem cum se comporta respectiva specie!!

La prima vedere,toate sunt echilibrate si frumos zugravite,dar,daca vom intra mai adanc in ”poveste”,ne vom izbi de un adevar mai mult decat adevarat,iar acest”adevar” nu trebuie sa-l cautam deoarece se afla in sanul fiecarei familii!!Neintelegerile si inselaciunea,invidia si ura dintre frati,despre divorturi sa nu mai povestesc….cate si mai cate astfel de lucruri se petrec acolo unde ar trebui sa fie linistea si iubirea cea mai profunda!!

-Cum poate fi explicat un astfel de ”incident”..?

Dupa toate cercetarile mele,am ajuns la un singur rezultat,care poate raspunde tuturor intrebarilor!!Atata timp cat omul nu-si cunoaste identitatea,nu va avea cum sa construiasca ceva trainic si rezistent.Nu trebuie sa ai un masterat pentru a VeDeA ceea ce se petrece in Jurul nostru,ca,de InTeLeS nu oricine poate pricepe,si sa nu uitam ca si noi facem parte din acest intreg (imprejurimi)!Ase ca,nu poti spune ca tot ceea ce se petrece se datoreaza doar lui,abcd….x persoane..Logic,nu crezi si tu la fel???

Din cei 47 de ani ai mei,32 i-am consumat prin Romania,restul de 15 i-am ars prin lumea larga.Multe am vazut..Multe am facut..Nimic nu am realizat,iar asta,din cauza ca nu m-a dus mintea mai mult,sau mai bine zis>>Dupa Fapta si rasplata<<<<>>>Printre toate acestea sa nu uitam ca si eu am fost copil intr-o vreme,si nu eu am ales sa raman orfan de tata,nu am ales nici ca sa fiu crescut de parintii mamei mele dragi,s.a.m.d.Dupa toate aceste ”intamplari”,as putea cauta vinovati pentru tot ceea ce s-a petrecut in viata mea,deoarece nu am crescut asemenea unui copil (normal),ingrijit,iubit si ajutat de ai lui parinti,iar acest mod de viata afecteaza foarte mult psihicul unui copil,spun oamenii cititi.

Acu,si eu ca orice om,o perioada din timp(dar foarte scurta),mi-am judecat mama pentru tot ce mi sa ”intamplat”,dar mai apoi,mi-am zis asa:<In loc sa-i multumesc pentru ca mi-a dat viata,eu,Ce fac?O rusine sora cu moartea mi-a imbratisat inima atat de puternic incat simteam ca ma sufoc,si astfel,inima a inceput sa se transforme,la inceput in gheata,deoarece a fost impietrita,ca mai apoi sa se transforme intr-un izvor de iubire si dragoste fata de toti acei oameni care iubesc dreptatea si ajutorul reciproc,respectul si buna intelegere.Cum s-a petrecut acest fapt?Atunci nu am priceput,dar cu trecerea timpului am realizat(inteles) care a fost factorul acestei schimbari;Dorinta de a fi Om,iar aceasta dorinta cuprindea mult mai multe puncte si intrebari;<<Cine sunt eu?De unde vin?Incotro ma indrept?Ce caut aici pe pamant?Care este menirea mea?-Cum,Unde….??!!Mai pe scurt,Dorinta de schimbare..

„Drumul pe care alegi sa mergi,pe acel drum vei fi condus/a!„.
Suta la suta,cuvintele acestea sunt adevarate!Multa lume nu pricepe sensul lor(al cuvintelor),deoarece isi doresc ca schimbarea sa se ”vada” imediat!!”Cat ai pocni din degete sau abracadabra”,sunt povesti de adormit copilasii,foarte asemanatoare cu,”iubirea la prima vedere”,cand a trecut vederea(interesul),a trecut si iubirea.Un om sanatos la minte este constient ca nu-i poate da unui copil din clasa intai sa rezolve o problema de babalaureat!Cam tot la fel sta treaba si cu viata noastra..Atata timp cat nu ne cunoastem identitatea,nu avem cum sa stim ce avem de facut,cum sa ne comportam,cum sa ne iubim,etc.etc.

Aci vorbesc generatiei mele(35-60):>>Oare nu suntem indeajuns de maturi ca sa putem pricepe ca tot drumul parcurs pana in prezent,a fost si este, fals si stramb?Daca acest drum parcurs de noi si inaintasii nostri ar fi fost drept,eu sunt convins ca lucrurile stateau cu totul si cu totul altfel!Unde este greseala?De unde provine acest dezechilibru?!!Omul zilelor noastre se crede un evoluat si un inteligent;Atunci cum se explica acest haos in care traim?????????!