Invitatie

Haideţi să arătăm că România este o ţară în care se întâmplă şi lucruri frumoase, unde există oameni frumoşi ce ne pot ajuta în îndeplinirea acestui mic vis. Toată povestea o găsiți după „See more”

De ce să ne dați like?
Eu şi colegele mele formăm o echipă ce va reprezenta pentru prima dată România în cadrul proiectului L’Oreal Brandstorm, concursul internaţional de marketing ce se va desfăşura în data de 12 iunie, la Paris.
Pe lângă concursul efectiv, mai exista și un concurs online pentru care trebuie să strângem un număr impresionant de like-uri în competiţia People’s Choice Award. Fotografia cu cele mai multe like-uri va fi desemnată în data de 6 iunie câştigătoare!
Mulțumim și toate cele bune,
reMARKable Team

Moare cate putin

Moare cate putin cine se transforma in sclavul 

obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi 

traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu

risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu

oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un

guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera

negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui

vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa

staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza

sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este

nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru

incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si

permite macar o data in viata sa nu asculte

sfaturile „responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu

citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul

din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu

se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si

de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte

de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu

se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste

intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna

ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul

fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o

fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale

Daca va fi sa furi, fura o sarutare

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in

fiecare zi…

de   PABLO NERUDA

Gazduire: Doamna si copacul

Pe o priveliste trista de un codru-nchis

Sosi tacerea surda cu-n aramiu deschis,

Copacii intins-au bratele-nspre toamna

La umbra unuia sedea-ngandurata-o doamna .

 

Privirea-i este-ngrijorata iar umerii-aplecati

Trupul firav ca trestia si ochii-ntunecati,

Cu parul ravasit si fruntea-i cu sudoare

Dornica sa obtina parca …un soi de aparare .

 

Rochia-i caramizie iar chipul sau pierdut

Sade blajina la umbra pomului necunoscut,

Tesand cu grija asternut din frunze lacrimande

Plangandu-si viata cruda cu zilele-i plapande.

 

Un copac mai mandru, parca-n barbat sculpatat

Cu umeri prea puternici si piept fortificat,

Ii ofera simplei doamne protectie cu drag,

De parca i-a pictat acoperis din lemn de fag.

 

Doamna , simte -a sa caldura si-i nedumirita

Se-ntreaba de e drept si…daca asta merita,

De fapt,visa protectie langa un barbat

Dar a simtit caldura la umbra de copac .

 

Mintea-i agera ,in graba ii rasuna

” Nu stiu ce-i cu mine , parca-s nebuna !

Pentru o cipa dar…am confundat

Copacul…cu un minunat barbat .”

 

Nu-i lucru curat dar nu-i intamplator

Se-aude muzica lina de langa izvor,

Tabloul minunat al toamnei o-nconjoara

Ea-l priveste parca pentru intaia oara .

 

Ca prin vis , privirea i s-a luminat

Trupul ei firav , de-odata s-a-ndreptat ,

Sangele-n vene-i zburda a chef de viata

In drumul ei , licare fir de speranta .

 

Amarul pelinului …nevinovata amintire

A maracinilor coroana …o simpla traire,

Cata energie, cat s-a fortificat,

La umbra puternicului copac !

 

Din asta experienta , a-nvatat sa iubeasca

Clipele frumoase din viata sa-i creasca ,

Sa multumeasca pentru tot ce i s-a dat

In fine…a simtit cum traieste cu adevarat .

 

Autor:

Liliana Carmen Stoica

30-31 octombrie 2012

S-a inventat scuterul geamantan

He Liangcai, un fermier chinez, a inventat o modalitate interesantă de transport. Acesta a făcut o geamantan care se poate transforma foarte ușor într-un scuter, potrivit CRI Online.

Potrivit acestuia, în primele teste a reușit să meargă cu 19 kilometri pe oră, iar bateria complet încărcată a ținut pentru o distanță de aproximativ 60 de kilometri.

Are cam toate detaliile tehnice ale unui scuter, inculsiv claxon, dar și un GPS, prin care să se poată ghida conducătorii. Întregul echipament cântărește în jur de 7 kilograme.

 

Interesul unui stat

Postulatul de baza al unui stat e ca isi vede de propriul interes. Consecintele sunt multe, desi multi se incapataneaza sa fie naivi si se lasa “surprinsi” de ele: Nici Rusia, nici China, nici SUA, nici vreo tara din UE nu intra in relatii comerciale, economice, sau de alta natura cu Romania decat pentru ca au ceva de castigat. Ceea ce nu inseamna ca Romania are neaparat ceva de pierdut, schimburile comerciale nu sunt un joc cu suma fixa.

Si atunci care sa fie interesul national al Romaniei ? Ar trebui Romania sa se orienteze spre vreo “axa”, sau pur si simplu sa cumpere de la cel mai ieftin si sa vanda celui care da cel mai mult ?

Toti avem experienta intelegerilor care merg pe hartie dar scartaie in realitate. Si din experienta asta am invatat ca cea mai tentanta oferta nu valoreaza nici cat o ceapa degerata daca e facuta de un om care nu isi tine cuvantul. Orice ar spune Nastase sau altii, Rusia a dovedit ca este un astfel de partener. A semnat un tratat cu Ucraina, punandu-i garanti pe SUA si Anglia, prin care garantau unitatea Ucrainei in schimbul folosirii bazelor militare din Crimeea. Pe urma au asteptat o slabiciune a Ucrainei si au anexat Crimeea, fara sa le pese de tratatul semnat, de situatia in care i-a pus pe garanti, fara sa discute compensatii financiare, ca un hot la drumul mare. Cu un asemenea partener nu ai ce discuta: azi faci contract pe cinci ani cu 400$/metrul cub de gaz. Maine, daca pretul pe piata internationala scade te ameninta cu armata daca nu continui sa cumperi de la el cu pretul la care te-ai inteles. Poimaine insa, daca pretul gazului creste iti rupe contractul in fata si-ti cere ranjind 800 $ si nu oricand ci in mijlocul iernii.

Nu stiu in ce masura chinezii isi respecta cuvantul dat, desi am citit nu o data din experienta companiilor americane ajunse in China ca un contract facut cu o companie chineza e doar orientativ, nu prea poti sa-i obligi sa-l respecte intr-un tribunal chinez. Eu unul as fi circumspect. Au dat grecii Pireul chinezilor ? Sa asteptam sa vedem ce iese din intelegerea asta pe termen mediu.

UE si SUA isi respecta contractele, poti macar sa stii ca daca ai o intelegere cu ei o vor duce la capat. In SUA chiar poti sa ai incredere cand spun ca o sa-si apere aliatii. Si in UE poti sa ai incredere ca isi respecta propriile reguli. Nu sa speri ca o sa-ti puna bani in mana intinsa, dar competitia e cinstita si daca o tara mica precum Finlanda reuseste sa fie un lider intr-un domeniu precum IT-ul depasind in anumite privinte chiar Germania, asta nu inseamna ca cel mare va incerca sa-i puna bete in roate celui mic. Imi pare rau dar cu Rusia nu te poti astepta la fair-play !

Detinatorii de sursa sigura

Sa mai descretim putin fruntile. Si sa ne facem calculele singuri, sa citim si sa invatam lucruri utile si folositoare, sa ne informam din mai multe surse, sa judecam independent, sa luam decizii liberi, nu indrumati de „detinatorii de sursa sigura”:

„Un trib de indieni adunau lemne pentru iarna la poalele unui munte. Intr-o zi, Ochi-de-Vultur, seful tribului il trimite pe Iute-de-picior pana in varful muntelui unde era o statie meteorologica sa intrebe daca va fi o iarna grea, ca sa stie cate lemne sa adune.
Ajunge Iute-de-picior in varf si il intreaba pe meteorologul de serviciu:
– Domnule, va fi o iarna grea?
Meteorologul se duce in spatele cabanei si se intoarce dupa 5 minute.
– Da, pot sa spun ca va fi o iarna grea.
A doua si a treia zi povestea se repeta, pentru ca Ochi-de-Vultur voia sa stie sigur daca va fi o iarna grea. A patra zi:
– Iute-de-picior, mai du-te odata la meteorologul ala si intreaba-l daca va fi o iarna foarte, foarte grea pentru ca n-am chef sa adunam prea multe lemne degeaba.
Pleaca Iute-de-picior intr-un suflet si il intreaba pe meteorolog:
– Domnu’, iar m-a trimis sefu’ ca vrea sa fie sigur ca va fi o iarna foarte, foarte grea…
– Da, bine, asteapta putin…
Se duce in spatele cabanei si dupa cinci minute se intoarce:
– Da ma, va fi o iarna extraordinar de grea.
– Da dumneata cum iti dai seama?
– Hai sa-ti arat!
Merge Iute-de-picior in spatele cabanei, iar meteorologul ii spune:
– Uite, vezi tribul ala de indieni cate lemne aduna? Inseamna ca va fi o iarna foarte, foarte grea…”

 

Pescuit fericit

„Un industriaş a descoperit cu oroare că lângă şalupa lui luxoasă se afla un pescar, fumându-şi pipa.
– De ce nu eşti în larg să pescuieşti? l-a întrebat el.
– Pentru că am prins suficient peşte pentru astăzi.
– De ce nu prinzi mai mult?
– De ce aş face-o?
– Ca să câştigi mai mulţi bani. În acest fel, îţi vei putea cumpăra un motor pentru barca ta, vei putea merge mai departe şi vei prinde astfel mai mult peşte. Vei obţine astfel şi mai mulţi bani, cu care îţi vei putea cumpăra o plasă de pescuit, cu care vei obţine şi mai mulţi bani. În curând vei putea să-ţi permiţi o a doua barcă…ba chiar o întreagă flotilă. Şi astfel ai putea să ajungi la fel de bogat ca şi mine.
– Şi mai departe ce se va întâmpla?
– Atunci te vei putea bucura de viaţă.
– Dar ce crezi că fac acum?”

Asadar, viata e frumoasa oricum ar fi ea, numai sa o vedem noi asa. Majoritatea oamenilor sunt nefericiti comparandu-se cu altii, dar fiecare avem posibilitatea sa fim fericiti asa cum ne-a fost dat sa traim. Daca ne vom raporta mereu la altii, mereu va aparea ceva pe care noi nu-l avem si toate astea pana cand?
Pana cand intr-o buna zi pierdem tot si cu ce ne-am ales? Cu o viata mereu nefericita.
Nu mai bine sa fim fericiti intotdeauna orice ar fi? Pana la urma daca suntem nefericiti sau suparati pe viata ne ajuta cu ceva?
Raspuns corect = NU. Atunci fiti fericiti!

Dreptul la viata..

V-ati gandit ce mare minune e viata? Cati am avut prilejul de a multumi indeajuns pentru simplul fapt ca avem acest drept: Dreptul la Viata. Dreptul de a incepe o noua zi ca pe un dar suprem. Dreptul de a iubi neconditionat. Dreptul de a fi fericit pentru orice lucru – bun sau rau.
Fiecare om alege pentru ce sa traiasca. Unii agonisesc, altii calatoresc, invata sau, mai rar, daruiesc.
Sunt si persoane care, incercand sa faca putin din toate acestea, acumuleaza renuntari.
Fiecare ducem cu noi masura faptelor noastre si, mai devreme sau mai tarziu, invatam sa deosebim lucrurile esentiale. La final, nimeni nu ia nimic.
Daca am intelege cat de repede se termina totul am sti, poate, mai usor, sa selectam lucrurile cu adevarat importante.
Atunci, nimeni si nimic nu ne mai poate impiedica sa le pretuim, dar, in egala masura, nu mai avem scuza celui care nu a stiut acest lucru. Nu mai avem voie sa gresim confundand dreptul la viata cu dreptul de a o irosi, daca tot ne-a fost data.