De la altii: Ursula Sandner

Viata

In viata avem mereu de ales intre a face ceea ce este bine si corect sau a face ceea ce este usor.

Putem sa mancam ceea ce ne este la indemna sau putem sa depunem putin efort si sa mancam sanatos.
Putem sa aruncam gunoiul din masina din mers sau putem sa fim civilizati si sa cautam un cos de gunoi.
Putem sa avem grija de corpul si de sanatatea noastra sau putem sa ignoram aceste aspecte. Continuă lectura

De la altii: Momentele din viata

Sunt momente in viata cand te simti blocat, cand nu-ti mai place unde esti acum insa nici nu vezi ce altceva ai putea sa faci ca sa iesi din situatia ta actuala.

Primul lucru pe care vreau sa-l constientizezi este ca blocajul pe care il percepi este doar o traire, nu o realitate. Te simti blocat, nu esti blocat.

De multe ori, zona de comfort in care te afli, obisnuintele si rutinele tale, zidurile pe care tu singur ti le-ai construit sunt cele care te fac sa te simti blocat, intr-o situatie aparent fara iesire.

Cu cat mai mult te scufunzi in zona de comfort si te obisnuiesti cu ea, cu atat mai putin iti pui la treaba imaginatia si creativitatea. In acelasi timp inlocuiesti curajul de a experimenta viata cu dorinta de (aparenta) siguranta. Iti reamintesc ca nu exista siguranta in exteriorul tau si ca, oricat de mult te-ai stradui sa mentii zidurile zonei tale de comfort, schimbarea va veni de la sine. Singura constanta in Univers, si deci si in viata ta, este schimbarea.

Daca crezi ca blocajul pe care il simti se datoreaza factorilor din exterior – alti oameni sau situatii – te inseli din nou. Tu este cel care permiti oricarui lucru din viata ta sa existe pentru ca tu esti singurul responsabil de felul in care iti traiesti viata. Nu ai pe cine sa invinovatesti si nimeni nu este responsabil de existenta ta. Tu esti singurul responsabil – 100%!

Ca sa depasesti acest blocaj, poti prin a incepe sa percepi cu alti ochi situatia ta actuala. Asuma-ti responsabilitatea pentru tot ceea ce ai creat in viata ta si te-a adus in acest punct si apoi raspunde la intrebarile:
„Ce as putea sa fac daca nu mi-ar fi atat de teama de schimbare?”

„Cum as trai daca nu as mai invinovati pe nimeni pentru situatia in care ma aflu?”

„Daca mi-as da voie sa visez si sa cred ca orice este posibil pentru mine, cum mi-as schimba viata?”

Dupa ce ai raspunsurile, fa-ti curaj si actioneaza!
De putut se poate cu siguranta, totul este sa vrei!

 

Sursa: Ursula Yvone Sandner-facebook.com

Dreptul la viata..

V-ati gandit ce mare minune e viata? Cati am avut prilejul de a multumi indeajuns pentru simplul fapt ca avem acest drept: Dreptul la Viata. Dreptul de a incepe o noua zi ca pe un dar suprem. Dreptul de a iubi neconditionat. Dreptul de a fi fericit pentru orice lucru – bun sau rau.
Fiecare om alege pentru ce sa traiasca. Unii agonisesc, altii calatoresc, invata sau, mai rar, daruiesc.
Sunt si persoane care, incercand sa faca putin din toate acestea, acumuleaza renuntari.
Fiecare ducem cu noi masura faptelor noastre si, mai devreme sau mai tarziu, invatam sa deosebim lucrurile esentiale. La final, nimeni nu ia nimic.
Daca am intelege cat de repede se termina totul am sti, poate, mai usor, sa selectam lucrurile cu adevarat importante.
Atunci, nimeni si nimic nu ne mai poate impiedica sa le pretuim, dar, in egala masura, nu mai avem scuza celui care nu a stiut acest lucru. Nu mai avem voie sa gresim confundand dreptul la viata cu dreptul de a o irosi, daca tot ne-a fost data.

Normal! Ce e normal?

De spus am avea fiecare multe… toti avem sufletele incarcate cu cate ceva… dar mai intai sa ne acordam sansa de a ne cunoaste mai bine, ca oameni,… sa stabilim chimia pe care fiecare o cautam…. fiecare om de pe pamant are dorinte, fantezii… le are in suflet si in minte!! Ne e teama sa comunicam, sa spunem ce vrem fiecare, sa vorbim unul cu celalalt despre fanteziile respective!!! Ne e teama sa nu stricam totul!!!! Ne e teama unul de altul dar poate vrem amindoi acelasi lucru!!! Ne e teama pentru ca ne-am nascut cu totii deja spalati la creier, crescuti si educati de parinti, bine intentionati, dar dupå o traditie si o mentalitate veche, depasita!!!!

Adica daca mi-as etala ce si cum vad eu viata, cum imi place so o traiesc… normal ca mi-as auzi… – vaaaaii, dar nu e normal, … nu e bine…. ce insemna normal? Cine a stabilit sau stabileste limitele???  Si, de ce ar trebui sa existe limite???? Limitele ar trebuii stabilite individual!!! Iar ce e normal, si ce e bine… la fel!!! E normal sa fie bine ce-mi place mie, si consider eu ca e bine pentru mine….. avem fiecare o viatza limitata si nici unul dintre noi nu ne cunoastem limitele…. finalul poate apare in secunda urmatoare,…. Un final individual sau in masa…. si, atunci eu consider ca e bine ca viata respectiva trebuie traita dupa cum considera fiecare… nu dupa anumite standare ale normalitatii ale nu stiu cui!! Ce insemna NORMAL??? Normal e ce si cum ne place noua!! Nimeni nu poate hotari ce trebuie si cum trebuie sa o pun eu sau noi in patul meu sau al nostru. Nu ne trebuie aprobarea nimanui pentru ce consideram noi ca e normal!!! Poate ne place sa o punem in 3 sau in 4!!!, VAAAAi, DAR NU E NORMAL!!!! Asta pentru mine inseamna EVOLUTIE!!! Dar totul trebuie de comun acord, incredere si respect reciproc!!! Altfel finalul se numeste despartire, sau si mai grav,.. divort, si ar fi pacat!.

 

Intamplari din viata

Orice intamplare a vietii. Orice situatie prin care trecem, buna sau rea, ne mai invata ceva despre noi…Pentru ca niciodata nu ne cunoastem suficient. Traim doar cu iluzia ca stim tot…in realitate, ne surprind reactiile imprevizibile pe care le avem, pe care nu mereu reusim sa le tinem sub control…Adunam si regrete… Am regretat deseori ca am iubit dar nu mi s-a raspuns la fel, ca involuntar am ranit oameni, ca nu am stiut sa imi arat compasiunea fata de cineva care se afla in suferinta, ca nu am acordat ajutor cuiva care in mod evident avea nevoie, ca am folosit cuvintele doar ca sa provoc si nu sa alin…Dar toate acestea m-au ajutat sa indrept partea aceea din mine care se vroia ,,rea” si sa privesc totul cu mai multa detasare, cu mai multa intelegere…Ce daca am iubit si nu s-au intors catre mine la fel sentimentele celei iubite? Daruind iubire, iubind, am avut si mai multa de oferit si intr-un alt mod ea s-a intors catre mine,  inima. Cand am ranit pe cineva, fara sa vreau, am gasit suficienta putere in mine sa spun ,,iarta-ma!” eliberandu-ma de povara. Daca nu am avut rabdare sa il inteleg pe cel care sufera, cu un alt prilej, i-am intins mana spunandu-i ,,sunt aici pentru tine,  daca simti nevoia sa vorbesti, te ascult”…si am facut-o, chiar daca aveam lucruri mai importante de facut. Iar daca am avut ocazia sa ajut pe cineva am facut-o cu inima deschisa, constient ca, de undeva, la momentul potrivit, acest ajutor se va intoarce catre mine. Toti suntem cateodata ,,absenti” la capitolul ,,despre viata”…Important este sa nu invatam aceste ,,lectii “ prea tarziu…Cand nu le mai putem pune in practica sau este prea tarziu sa mai indreptam ceva…