Un tânăr readuce la viaţă un sat românesc

Un sat românesc părăsit după 1990 este readus la viaţă de nepotul singurei locuitoare a cătunului.

În urmă cu aproape 200 de ani, zeci de familii de colonişti germani s-au instalat la Lindenfeld (Câmpul cu Tei, în traducere), un sat din Munţii Semenicului. După Al Doilea Război Mondial, populaţia, exclusiv de etnie germană, a început să părăsească acest loc. În primii ani de după Revoluţia din decembrie 1989, şi puţinii rămaşi în sat au decis să plece, fie la oraş, în Caransebeş, fie în străinătate, în special în Germania.

Casele, şcoala şi biserica au devenit rapid ruine. Singura locuitoare a satului este Ana Cornea. În anii 80, împreună cu soţul său, a cumpărat un teren de trei hectare în Câmpul cu Tei, pentru o fermă de animale. „Pe atunci, erau încă cinci familii. Din cauza condiţiilor de trai necorespunzătoare, au plecat în Caransebeş, în Germania. Şi aşa, încet-încet, a fost părăsit satul. Ultimul locuitor a fost îngropat de noi, în 2004”, spune Ana Cornea, pentru TVR.

Nepotul Anei Cornea, Cătălin, vrea să valorifice terenul în scopuri turistice, deoarece împrejurimile satul din Caraş Severin sunt extraordinare. Tânărul va înfiinţa o plantaţie de pomi şi va ridica o cabană turistică.

În Lindenfeld se poate ajunge cu maşina, pe drumul naţional 6, prin Buchin. O altă cale de acces este pe cealaltă parte a muntelui, pe un traseu care poate fi parcurs doar pe jos.

Sursa:YahooNews

Reclame

Depresia

Depresia se insinueaza in mintea umana atunci cand viata din acest moment nu corespunde valorilor, dorintelor si nevoilor tale (mai mult sau mai putin constiente), atunci cand in mintea noastra este o diferenta intre imaginea noastra ideala si cea actuala.

In fiecare fiinta exista dorinta de a evolua, de a se schimba, de a depasi rutina, obisnuinta si viata repetitiva, de a cunoaste si imbratisa noul. Daca nu urmam cursul firesc al vietii, ci ramanem blocati intr-o anumita secventa repetitiva a vietii noastre, devenim tristi, apatici, blazati si incet incet se instaleaza depresia.

De multe ori, nu ne depasim situatia prezenta pentru ca suntem intr-o zona de confort calduta, pe care ne este teama sa o parasim in favoarea schimbarii, noului.
Insa in mintea ta se creeaza o imagine ideala catre care tinzi, constient sau inconstient. A refuza sa actionezi si sa te indrepti catre acea imagine ideala este echivalent cu a te inchide intr-o inchisoare invizibila. Incepi sa traiesti ca si o pasare intr-o colivie, mai mult sau mai putin aurita, si iti negi visurile sufletului tau. Depui armele si te complaci sa lancezesti intr-o situatie cunoscuta, care iti da iluzia unei oarecare sigurante.

Depasirea depresiei presupune sa constientizezi cum ti-ar dori sa fii, cum ti-ai dori sa traiesti si apoi sa-ti faci curaj ca sa-ti urmezi visurile, pas cu pas. Nu va fi intotdeauna usor, pentru ca te vor trage inapoi obisnuintele tale si chiar cei din jurul tau, dar cu siguranta va merita: depresia va disparea atunci cand tu iesi din inchisoarea in care esti acum, iti intalnesti imaginea ideala si traiesti in acord cu ea.

Ciuruirea Antenelor

„Ciuruirea” Antenelor: O lovitura informationala, data mediului electoral

Raul nu poate fi reformat, poate fi doar ingradit, inchis sau exilat, o stim din istorie si din religie. Dar chiar si cand isi face bagajele, inca mai poate face rau. Rememorand spectacolul pe care travestitul politic Traian Basescu l-a dat in ultimii zece ani, mi-l imaginez, cu o foarte mare probabilitate de a fi adevarat, cum, inainte de caderea cortinei, priveste, de dupa coltul perdelei Palatului Cotroceni, la agitatia informationala pe care a provocat-o in aceste zile, murmurand satisfacut: „I-am ciuruit!”. Putem oare schimba finalul povestii?

Cu trei luni inaintea alegerilor prezidentiale, dreptul inalienabil al opiniei publice la informare a primit o grea lovitura, incorecta si inacceptabila, din punct de vedere constitutional si democratic. Aparent, condamnarea omului de afaceri si magnat media Dan Voiculescu a fost miza principala a scandalului politic din jurul dosarului „ICA”. Miza ar fi trebuit sa se fi consumat in urma sentintei de condamnare, care ar fi fost „asteptata de toata lumea” si ar fi asigurat „victoria statului de drept”, potrivit ante-pronuntarii presedintelui Basescu si, respectiv, jubilatiunilor dreptei grupate in jurul sau. Dar nu s-a intamplat asa.

Consecintele, care pareau a fi de plan secund sau colaterale, prin confiscarea sediilor posturilor de televiziune ale Antenelor, in special a celui de mare audienta nationala, Antena 3, infirma, prin amploarea politica si impactul electoral, varianta oficiala. Practic, pe masura analizelor si evaluarilor condamnarii si confiscarii in interconexiune cu procesul electoral, asistam la o schimbare de locuri, dedesubturile confiscarii venind in prim-plan. In acelasi timp, ni se infatiseaza si adevarata distributie de roluri, condamnarea-mijloc si confiscarea-scop, dar si o modificare de perspectiva, care se inscrie in mod clar in orizontul alegerilor prezidentiale.

Pe de alta parte, intregul istoric al relatiilor politice dintre „mogulul” Dan Voiculescu si presedintele Traian Basescu nu este de natura de a inlatura suspiciunea unei razbunari. Daca avem in vedere si cazuistica primului caz de condamnare intr-un dosar cu neta coloratura politica, in 2012, al unui fost sef al celui mai mare partid, fost premier si adversar la prezidentialele din 2004, supozitia de razbunare nu este lipsita de o anumita consistenta. Desigur, exista o presa care acuza, una care apara si alta independenta, dar importante si, in cele din urma, decisive sunt argumentele. Adversitatea ascutita si neimpacata fata de regimul Basescu a fondatorului partidului conservator, partid component al Guvernului Ponta, si unui puternic trust media, pigmentata cu doua episoade de suspendare din functie (2007 si 2012) si cu seriale de dezvaluiri ale Antenei 3 privind afacerile necurate ale sefului statului si familiei sale (dosarele „Nana”, „Mircea Basescu-Bercea Mondial” etc.) poate impinge, in lipsa de argumente, la reactii de reducere la tacere sau de stergere a urmelor prin folosirea unor forte aservite ale statului. Nu ar fi nimic nou sub soare.

Revenind, nu condamnarea lui Dan Voiculescu la zece ani de inchisoare este o problema a democratiei, pana la probe contrarii justitia trebuie sa-si continue calea. De-coruptizarea statului si societatii trebuie dusa pana la capat, cu atat mai mult cu cat marea coruptie s-a ascuns si continua sa se ascunda in marea privatizare. Diversele presiuni lobbyste, un alt nume, de acoperire legala, al tentativelor de coruptizare, inclusiv sau, poate, mai cu seama prin lobbyuri diplomatice, isi au partea lor de vina, poate chiar primara, si atunci de aici ar trebui inceput. Nu, adevarata problema, a „ciuruirii” murdare si din umbra a Antenelor, cum ar fi spus celebrul comisar Miclovan dintr-una din peliculele lui Sergiu Nicolaescu, „Cu mainile curate”, tine de democratia libertatii si independentei exprimarii, cum corect s-a observat si reactionat, dar in primul rand de dreptul la informare egala si completa al opiniei publice si electorale, fapt mai putin scos in evidenta.

Pana acum, atintirea reflectoarelor Antenei 3 asupra regimului Basescu a facut cunoscute sau a impiedicat o serie de abuzuri de putere. Daca aceste luminatoare de informatii si de informare vor fi slabite, defocalizate sau stinse, procesul electoral va fi deformat informational, intentiile de vot vor fi deviate, sansele in alegerile prezidentiale, discriminate. Daca amenintarea cu „dezbracarea in public” a adversarilor dreptei Basescu inseamna lovituri informationale aplicate mediului electoral, tare mi-e teama ca si opinia publica si electorala, cel mai mare adversar al expiratului presedinte, va fi invinsa in acelasi fel. Va putea oare opinia electorala sa-l dezbrace in public pe Basescu?

Tinta procesului a fost clara

Au trecut cateva zile de la calcarea in picioare a principiilor democratice si sincer, ma asteptam la ceva mai mult din partea societatii civile.
Suntem in fata unui moment de cotitura a societatii romanesti si se pare ca multi nu au inteles ca democratia nu este un dat, pentru ea trebuie luptat in fiecare zi.
iata ca regimul mafiot basescu ne demonstreaza inca o data ca este si un regim criminal, pentru ca este o crima sa distrugi destine, companii, televiziuni si sa bagi la inchisoare oameni nevinovati.
la fel ca si in cazul Nastase avem de-a face cu tinte publice nr. 1 ale lui basescu personal si ale regimului sau. mecanismul este simplu si nu este nevoie de un telefon dat de basescu cuiva din subordine. el se adreseaza la televizor si da public ordine slugilor din subordine.
ce invataminte putem trage din cele intamplate:

1. tinta procesului lui voiculescu a fost clara:
distrugerea finaciara a trustului intact si distrugerea antena3!
nu voiculescu ca persoana a fost tinta ci singurul postul de televiziune critic la adresa regimului mafiot, criminal basescu.
desfasurarea procesului, chiar si pentru nespecialisti, a aratat o procedura de urgenta, judecatori numiti (si nu alesi aleator), veniti de la o alta curte de justitie dupa ce judecatorii deja numiti fusesera agatati pentru „coruptie”, respingerea pe banda rulanta a argumentelor apararii, evaluare unica apartinand doar DNA facuta pe baze ” de ureche” si o sentinta clar data pentru distrugerea financiara a antenei3. deci, judecatori veniti intr-o scurta vacanta pentru a da o sentinta si pentru a se retrage apoi intr-un post bine remunerat la strasbourg.
2. sunt multe de clarificat in acest proces si sper ca odata si odata va iesi la iveala adevarul si manarelile facute in acest proces.
cateva intrebari:
– cine si cum a inceput urmarirea penala in acest caz?
– care este rolul serviciilor, politicului, oamenilor interpusi in demararea acestui proces?
– cum este posibil ca evaluarile financiare, intr-un proces sa fie facute chiar de acuzare, de subordonati aprtinand acestora si nu de institutii independente?
-cine trebuie sa raspunda pentru numirea nealeatoare a judecatorilor in acest caz? – fapt extrem de grav! (judecatori adusi de pe la alte curti) asta dupa ce completul existent a fost recuzat pentru fapte de „coruptie”! asta insemana ca cineca isi urmareste victimele si se asigura ca acestea ajung in mainile care trebuie!

3. trebuie clarificat in ce masura si care a fost rolul serviciilor, procuraturii, justitiei si daca nu cumva aceasta executie este consecinta declararii presei ca element de amenintare la siguranta nationala, teorie enuntata si propusa in CSAT de basescu cu o clara referire la antena3.
4. lipsa de feedback si control al institutiilor in romania.
DNA, servicii, CCR, CSM sunt institutii „satelit”, de sine statatoare care si-au pierdut feedbackul si controlul societatii.
sa ne reamintim cum DNA avea pretentia ca cei numiti acolo sa fie angajati DNA, adica parte a unui sistem care se autoreproduce, se autonumeste si se autoapara in cazul in care se incearca numirea altor persoane in afara celor agreate (vezi cazul balan din CSM!)
Cine si cum controleaza aceste institutii in cazul in care se produc abuzuri? CSM!? vedem ca nu! DNA chiar le-a dat de inteles ca nimeni nu este „curat”, doar nu au cercetat „destul”!
Care este consecinta pentru societate in cazul in care feedbackul, controlul societatii nu se produce? Nu poate fi decat ceea ce vedem! un stat mafiot, criminal, dictatorial unde se instaleaza frica…
Sa presupunem prin absurd, ca un stat strain ar vrea sa controleze politic romania! ar putea sa o faca simplu prin controlul a catorva persoane din astfel de institutii. Poate nu ar fi rau ca persoanele numite in institutiile de forta sa urmeze modelul „ministrului civil” de la aparare, adica o persoana care sa nu faca parte din sistem si care sa faca astfel inerent jocurile de putere interne ale institutiei.
Un alt caz care a trecut neobservat mi se pare declaratia lui George Maior, director SRI, referitoare la cazul bolintineanu, frauda de la BAC:

„.. Teroarea de la “Bolintineanu” a fost o acţiune gândită, elaborată şi aplicată sub coordonarea SRI, a procurorilor şi forţelor de intervenţie. În pregătirea cazului s-au făcut interceptări pe scară extinsă în unităţi şcolare, au fost monitorizaţi profesori, comisii de examen, elevi. George Maior a mai afirmat, la acea vreme, că serviciul s-a implicat în ancheta fraudei de la Liceul “Dimitrie Bolintineanu” în baza unei decizii luate de el şi a avertizat că va face acelaşi lucru şi anul viitor, “dacă va fi nevoie”. ..”

Cu alte cuvine Maior cu de la sine putere, asa a vrut muschiul lui, s-a ocupat de fraude de la BAC! Ce lege ii permite asta? legile sigurantei nationale? Oricat de permisiv am interpreta aceste legi, nu se poate trage concluzia ca fraude la BAC ar fi de competenta SRI, serviciilor secrete, armatei etc etc. Este de rasul curcilor! nu exista stat democratic in aceasta lume in care „serviciile” sa se ocupe de fraude la BAC, cu „interceptari pe scara extinsa!”. Nu ca ar fi cineva impotriva fraudei! dar in orice caz nu poate fi de competenta SRI sau oricarui altui „serviciu” de acest fel. De ce acest lucru nu a oripilat societatea romaneasca? de ce suntem atat de permisivi in fata abuzului unei institutii si aunei persoane care ameninta ca va face acelasi lucru „daca va fi nevoie!”? de frica!?
Inca un exemplu ca feedbackul, controlul democratic al unor astfel de institutii nu functioneaza, pentru ca legea sta la interpretarea si buricul oricarui „filfizon” aflat temporar intr-o anume functie.
Daca, BAC, a fost preocuparea SRI, incercati sa va imaginati gradul de „interceptari pe scara extinsa” practicate la ora actuala in romanica.
Macar daca ar fi existat „interceptari pe scara extinsa” la adresa colaboratorilor regimului basescu, familiei basescu, abuzurilor politice, furtului la scara mare din economia romaneasca, a industriei retrocedarilor etc etc… Chiar, nu ar fi rau de aflat de ce un functionar SRI a refuzat interceptarea doamnei Udrea in dosarul ALRO! daca aceasta solicitare a fost legala, refuzul de a-ti face datoria este penal.
In aceste conditii, in care stazul mafiot, criminal basescu isi face de cap, mai mira pe cineva, de ce maior se ocupa de copiatul la BAC?

5. a fost executia lui voiculescu inainte de alegeri si o moneda de schimb pentru eventuale viitoare sentinte in cazul lui mircea basescu sau a lui traian basescu? un element suplimentar de presiune si negocieri in ceea ce priveste eventuale gratieri…
6. societatea romaneasca, indivizii au mari probleme in a intelege si accepta principiile democratice. societatea civila este slaba, indiferenta, incapabila sa reactioneze in cazul abuzurilor grave, facute in mod public de institutiile statului mafiot, criminal.
7. organizatiile de aparare a drepturilor omului, libertatii presei sunt inexistente. nu cunosc detalii despre acestea, cine si de ce le finanteaza dar putem observa inexistenta ori activitatea partinica a acestora. Cred ca, pentru sanatatea acestei societati, finantarea unor astfel de „organizatii”, trebuie sa fie transparenta iar informatiile sa fie accesibile oricui. am vedea astfel cine si de ce are interesul sa finanteze PR (public relation) pentru a crea o anume imagine si un anume fel de presiune despre societatea romaneasca.
8. avem si in acest caz o explicatie despre spiritul „mioritic”, slugarnic al romanilor. capabili sa indure, sa-si plece capul in fata dictaturilor si stapanilor de ocazie. Asa zisa „intelectualitate” este inexistenta, chiar se bucura despre procesul „poporului”, prin care s-au urmarit nu numai executarea mogulului, dar mai ales, a unei televiziuni, singura de altfel care a pus serioase intrebari regimului mafiot, criminal basescu.
Ce trista ar fi romania daca am fi avut numai b1, realitatea, digi, tvr, evz, hotnews… presa de opozitie, presa unde personalitati credibile critica regimul, o putem numara pe degete… unu (antena3), doi (jurnalul)..si cam atat. si din pacate sunt parte ale aceluiasi trust intact. singular, trist pentru romania si pentru servilismul mizerabil de care da dovada presa romaneasca.
dar sa revenim la „intelectuali”! avem astfel raspunsul la intrebarea „cum de a fost posibila domnia lui ceausescu atatia ani de zile?” „cum de a fost posbila coreanizarea romaniei?” „de ce au fost atat de putini, sa-i numeri pe degete, cei care au indraznit sa se opuna regimului comunist ceausescu?” a fost ceausescu atat de opresiv? le-a pus cineva milioanelor de adulatori pe stadioane pistolul la tampla?
revolutia a fost o pleasca pentru romani si vedem si astazi ca principiile, spiritul democratiei nu a fost si nu este inteles de reprezentantii de varf, cu greutate in societate. „Jos comunismul!” urlat cu violenta, cu ura, intors pe toate fetele de „intelectuali” intarziati nu a fost si nu este o solutie. cei care striga astfel s-au adaptat vremurilor dar puteau la fel de bine sa se potriveasca si pe vremea anei pauker dar si pe vremea lui ceausescu. „JOS!” este ura, violenta si nu pune nimic in loc. aceia care au strigat atunci (prin ’90) dar care striga si acum astfel de lozinci sunt in spirit anti-democrati si singura lor solutie in trecut si in prezent este slugarirea si colaborationismul cu regimurile, adaparea la banul public, TACEREA, lipsa intelegerii principiilor democratiei. Grav pentru o societate, pentru ca nedreptatea, ca actiune naste reactiune si este convenabil in aceste cazuri ca elitele sa reactioneze primele.
Unde este acum „societatea civila”? la fel ca si bataia de joc la adresa celor 7,4 milioane de votanti antibasescu, regimul mafiot, criminal basescu a reusit sa ne sfideze inca o data!.
9. unele partide si politicieni o tin ca gaia matul ca ei respecta justitia si deciziile ei. a inchide ochii este o crima, este o complicitate la crima! cand destine umane sunt afectate, oameni trimisi nevinovati la inchisoare insemana ca noi ca societate am pierdut si vom pierde si pe viitor. nimeni dintre noi nu va putea fi sigur in viitor ca nu va fi la randul lui o victima.
Politicienii, parlamentul au datoria sa recunoasca abuzul ,proasta functionare a sistemelor pe care ei le-au creat, si sa imbunatateasca situatia acestora prin flexibilitate, control, feedback.
ca pnl, pdl o spun nu trebuie sa ne mire!
sunt o componenta a regimului basescu.

De ce ei nu raspund?

Nu stiu daca Voiculescu este vinovat sau nevinovat .Si nici nu ma intereseaza chestia asta.
Ma intereseaza ca cei care sunt platiti din bani publici si la fel ca presedintele tarii nu raspund pentru deciziile pe care la iau ,sa ma convinga pe mine ,ca cetatean ,ca solutia pe care o dau sa fie cea corecta.
Atata timp cat inca exista suspiciuni privind denuntul, privind expertiza ,decizia judecatorilor nu ma va convinge ca e una dreapta, intemeiata pe probe si bine documentata.
Chiar si daca ar fi fost o decizie de achitare…tot nu eram convins ca ar fi fost decizia corecta. Instanta ar fi trebuit sa ceara inca una, inca doua expertize, sa fi acceptat audierea oricarei persoane care ar putea spune ceva in acest dosar si abia dupa sa fi luat o hotarare. Atunci cand e vorba de soarta, de viata, de destinul , de libertatea unor oameni,nu trebuie sa fie nici o graba in a pronunta o sentinta.
Judecatorii cand iau o hotarire trebuie sa se asigure si sa ne asigure pe noi cetatenii ca au cercetat tot ce se putea in acel dosar, ca au spulberat orice indoiala ca ar fi aparut si abia apoi sa dea o hotarare. Din pacate instanta nici macar nu a mai incercat sa creeeze aparenta de drept.
Pentru a-mi exprima revolta fata de sistemul judiciar miine ma voi plimba prin fata Palatului Cotroceni si voi incerca sa-l intreb ‘’telepatic’’ pe Traian Basescu daca pentru asta a murit colegii mei in decembrie 1989? Daca pentru asta fetita mea atunci in virsta de 3 ani a ramas va trai intr-o tara libera? Pentru ca azi e mai rau ca atunci? Ma doare cumplit acest lucru…Mai ales ca el(Traian Basescu) in decembrie 89…era tot in barca puterii…

Zece ani…

In zece ani de mandat , Băsescu Traian a ieșit în nenumărate reprize (uneori de mai multe ori pe săptămână) la pupitrul de la Cotroceni , cu steagurile în spate , încadrate subtil în arcadele elegante ale palatului , pentru episoade orale botezate diferit în funcție de toanele tipului , care avea sau nu avea chef să răspundă la întrebările presei .
În zece ani de mandat , înțesați de ieșiri publice , eu nu îmi amintesc din enorma logoree prezidențială NICI MĂCAR O SINGURĂ SECVENȚĂ DEDICATĂ BINELUI PUBLIC .
A înjurat , a murdărit , a ordonat arestări , a denunțat , a insultat , a introdus vacarmul și haosul ca metodă de guvernare , a mințit , a amenințat , a șantajat …
Mandatul prezidențial i-a fost unealta perfectă pentru a-și trimite în închisoare presupușii adversari politici ; și-a început seria răzbunărilor cu ceva ”soft”, reținerea pentru o noapte a lui Dinu Patriciu . Lacrimile de a doua zi ale acestuia i-au provocat o plăcere erotică destul de abruptă ; a simțit că se poate si mai bine , și mai satisfăcător , și mai intens… așa că au urmat Corneliu Iacubov , Decebal Traian Remeș , Adrian Năstase ,Victor Babiuc , Relu Fenechiu, a încercat chiar și perversiunea Gigi Becali , e foarte aproape de a atinge punctul culminant și cu inconștientul care nu a prea vrut să semneze pentru aranjamentele lui CLOPOȚEL, îmbârligată cu băieții plimbători de valize burdușite de la ALRO, adică Sereș Codruț .
A mai rămas- nu pentru multă vreme – Dan Voiculescu …
Zece ani de mandat au fost folosiți de Băsescu Traian într-un singur și mizerabil scop : să-și aresteze inamicii politici . Pentru atingerea acestui deziderat a transformat instituțiile în gheme de viermi anelizi și-n cuiburi de carcalaci foșgăitori. Și cu cât se tăvălește mai obscen coana Justiție cu masculul acesta marcat de devieri vădit patologice , cu atât mai clamată este castitatea doamnei , pe toate vocile, de tot felul de cântăreți de ocazie , pe la Bruxelles sau pe la ambasada luminată de felinarul LICURICIULUI .
Fantele de mahala nu va pleca de la Cotroceni până nu-l va vedea pe Dan Voiculescu cu brățările încolăcite pe încheieturi .
Dezastrul instituțional pe care îl lasă în urmă va fi însă , mi-e teamă , o infirmitate de nereparat …

Mesaj pentru Nimeni

Se întâmplă ca uneori să cunoşti oameni. Se întâmplă să te împrieteneşti cu unii din ei. Fiind prieteni, se întâmplă sa îi ajuţi de câte ori o poţi face. Se întâmplă să crezi în acea prietenie, să ţii la ea şi să te ataşezi de acel om. Se întâmplă să imparţi cu el bunul tău. Se întâmplă ca, intr-o zi cand ai nevoie de acel om, să-ţi întoarcă spatele. Şi să rămână aşa, întors.

Atunci inţelegi că omul respectiv s-a folosit de tine, ba chiar te-a şi uzat.

Se întâmplă ca acel om să-şi atinga obiectivul. Se întâmplă ca, peste ani, să nu mai existe prieteni pe care să-i mintă. Atunci va inţelege, în singurătatea lui, că s-a minţit singur.

P.S. O literă mare a fost pusă greşit. Semn că toţi greşim dar puţini ne asumăm greşelile.