Am primit acest mesaj si raspund cu mare drag la el: „Ursula cand poti sa spui si cateva cuvinte despre frica de singuratate, de a dormi singur si tot ce tine de aceasta frica.”

Frica de singuratate are multiple valente si am sa le iau pe rand.

1. Teama de singuratate este o teama a copilului interior, care se simte in nesiguranta sau abandonat. Atunci cand eram copii, in momentele in care ramaneam singuri ne simteam in nesiguranta, deoarece copilul este dependent de parintii sai si nu are resursele psihice pentru a face fata solitudinii. Singuratatea este perceputa ca o amenintare la adresa securitatii lui fizice. In mod normal, odata cu varsta, un copil ar fi normal sa-si dezvolte abilitatea de sta in propria sa companie, iar pentru asta parintii trebuie sa ii ofere un atasament de tip securizant – adica, de exemplu, sa stie ca parintii se vor intoarce si ca totul va fi in regula.

Un alt caz este acela in care copilul nu este lasat deloc singur, nici chiar cand ajunge adolescent – adica este un copil „rasfatat”, sufocat de grija pe care i-o arata parintii, astfel ca la nivel inconstient el percepe mesajul „nu este ok / nu esti in siguranta daca ramai singur”. Evident ca el va dezvolta o teama de singuratate, deoarece nu a fost nevoit sa invete sa stea singur si sa-si gestioneze singuratatea.

In ambele cazuri, copilul interior, acea stare a eu-lui cu care venim din copilarie, nu se dezvolta adecvat cand ajungem la maturitate, astfel ca adultul se va comporta la fel ca si in copilarie si nu va putea sa ramana singur – se va simti in nesiguranta, abandonat si cuprins de tot felul de frici irationale. Este necesar ca o astfel de persoana sa lucreze la maturizarea copilului interior si de multe ori este benefica o interventie din partea unui specialist.

Tot o dovada de imaturitate psihica si este si acea situatie in care o persoana adulta cauta sa fie dependenta de altcineva, cand doreste sa-si prelungeasca situatia din copilarie in care altii erau responsabili de persoana sa, de existenta sa, in care i se spunea ce sa faca, cum sa faca si se simtea in siguranta alaturi de „adulti”.

2. O alta componenta a fricii de singuratate porneste din educatia pe care o primim tot in copilarie. Ni se repeta ca omul este o fiinta sociala, ca nu este normal ca un om sa stea singur, ca este ceva „gresit” cu el daca face asta, astfel ca singuratatea este perceputa ca un stigmat de care trebuie sa ne temem si sa fugim. Singuratatea este perceputa ca un semn ca nu suntem ok si asta genereaza tot felul de ganduri cu potential anxiogen. O persoana care are astfel de credinte inradacinate in inconstient, atunci cand va ramane singura, pe langa faptul ca se va simti inadecvat, isi va diminua increderea in sine, imaginea de sine si stima de sine.

3. Exista o diferenta fundamentala intre fiintele umane, la nivel de structura de baza a personalitatii: avem doua tipuri mari de caractere – persoanele introvertite si cele extravertite, iar aceste tipuri sunt innascute. Persoanele introvertite sunt cele care au nevoie de mai putina stimulare din exterior, deoarece activarea lor la nivel cortical este foarte mare (au o lume interioara bogata), astfel ca stimularea din exterior de multe ori ii oboseste. Ele nu au o problema de a sta singure si chiar se simt bine in propria lor companie.
Persoanele extravertite au nevoie de multa stimulare din partea celor din jur, se simt bine in compania altor oameni si asta si pentru ca activarea lor la nivelul scoartei cerebrale este destul de scazuta si pentru ca sa simta bine au nevoie de extra-stimulare din exterior. Aceste persoane cauta compania altor oameni, iar singuratatea este perceputa ca o povara, de care se tem si pe care trebuie sa o evite.

4. Teama de singuratate la un adult este de multe ori o fuga de sine insusi, de gandurile sale care il inspaimanta. Atunci cand o persoana care are probleme nerezolvate cu sine insasi, cand are tot felul de temeri mai mult sau mai putin irationale, alege sa fuga de confruntarea de ele prin distragerea atentiei. Atunci cand stai in compania cuiva, poti foarte usor sa te focusezi pe celalalt si pe relatie si astfel fugi de tine insuti. In momentul in care ramai singur, toate gandurile si starile pe care incerci sa eviti te coplesesc si nu stii ce sa faci cu ele.
Evident, cea mai buna rezolvare este confruntarea cu ele si rezolvarea lor, insa acesta este un proces cu potential anxiogen pe care majoritatea oamenilor il evita. Si aici este foarte benefica interventia unui specialist.

Maturizarea psihica, vindecarea copilului interior, constientizarea si asumarea personalitatii proprii este un demers pe care ar fi bine sa-l faca orice fiinta umana. Altfel, teama de singuratate poate sa duca la multe situatii de compromis, la acceptarea de relatii toxice si la incapacitatea de a deveni un individ autonom, de sine-statator din toate punctele de vedere, care are o viata echilibrata si armonioasa.