Perfectiunea este opusul crizei

Noi avem o mare oportunitate. Uitandu-ne la mileniile de dezvoltare umana, putem intelege care sunt probleme noastre curente si cum sa le solutionam fara sa mai asteptam indicii sau lovituri suplimentare. Putem sa-i ascultam pe oamenii destepti care subliniaza necesitatea unui mediu inconjurator bun ce ne va dezvolta intr-un mod ideal si ne va conduce de la stadiu la altul pe o cale placuta si usoara. 

Deci, ce primim noi de la un mediu inconjurator bun? Cu ajutorul unui mediu inconjurator bun eu incep sa recunosc raul din mine. Invat ca eu sunt egoist si nu doresc sa ma unesc cu altii, ca sunt lenes si chiar indiferent la propria mea dezvoltare. Sunt multe atribute in mine pe care nu sunt dornic sa le dezvolt. Bazandu-ma pe asta, inteleg ca trebuie sa creez un mediu inconjurator bun.

La fel este si cu un lenes care se alatura unei echipe de fotbal si necesita mai multa presiune intensa asupra lui pentru a fi mereu tras, impins in joc, spre mijlocul terenului s.a.m.d

De altfel, noi avem nevoie nu doar de un mediu inconjurator bun, dar si de o mama vigilenta, sarguincioasa, care are grija de fiecare si se asigura ca niciunul nu e lenes si ramane in „joc”.

Prin urmare avem nevoie de o societate, un mediu inconjurator care sa se joace cu noi ca si cu copiii mici. Cine ne-ar putea oferi noua un astfel de mediu? Persoanele intelepte care inteleg calea, ca si parintii unui copil. Sa-i lasam sa construiasca un mediu care ne va influenta. Viitoarea mea forma se gaseste in acest mediu si cand ma voi intrupa, incorpora in ea, voi incepe sa ma schimb ca atare. In acest mod imi voi grabi dezvoltarea. La urma urmei, voi avea un exemplu, unul atragator iar eu voi incerca cu siguranta sa intru in acest mediu transformandu-ma pe mine insami.

Forma perfecta a dezvoltarii umane este contrarul tuturor crizelor: nu exista divort, fiecare traieste fericit, copiii nu-si parasesc parintii, fiecare e in pace. In intreaga umanitate, intre natiuni si intre oameni exista relatii bune si stabile. Nu exista temeri si razboaie, nu exista arme si teroare, dependenta de droguri si altele asemenea.

Sa ne creem deci un mediu model care ne va influenta. Eu am nevoie de valorile lui. Vreau asta pentru a ma autoconvinge, a ma remodela, reforma asa incat sa seaman cu el.

Cum putem noi realiza asta? Probabil ca ar trebui sa fie un mediu virtual. Oricum, noi toti suntem conectati prin internet. Poate ca (mass)media va furniza acest mediu, pentru ca noi toti absorbim valorile noastre din ea. Poate ca acest mediu inconjurator ar trebui creat nu pentru adulti ci doar pentru copii- in gradinite si scoli, astfel incat sa educam generatia viitoare. Sau, poate ar trebui sa includa si adulti odata ce numarul celor dezocupati este in crestere pretutindeni. S-ar putea ca parintii sa nu stie cum sa-si educe copiii si inimile lor sa fie indurerate cand vad ce li se intampla copiilor lor. In aceasta situatie ei vor fi bucurosi sa invete prin seriale tv si programe pe care le vom filma, de exemplu. Asta va servi ca si model pentru ei, iar ei vor reusi sa-si influenteze copiii.

In concluzie, nivelele de dezvoltare mai inalte, mai extreme si opuse perfectiuni sunt stadiile, starile pe care le intalnim in cale spre linia de final. In ultima faza trebuie sa ne dezvoltam singuri si aici ne asteapta stari foarte dramatice.

Pana acum natura ne-a impins de la spate si nu ne-am putut dezvolta independent, luand parte constient la dezvoltarea noastra, influentand ritmul si forma sa in vreun fel. Dar acum, atat ritmul cat si forma depind de cat de mult noi recunoastem urmatoarele stadii ale dezvoltarii noastre si avansam in raport cu ele.

Acesta este motivul pentru care a inceput criza globala care ne-a oprit dezvoltarea. Vom sta in acelasi loc pana cand vom internaliza, asimila ca dorinta noastra si recunoasterea importantei viitoarei noastre dezvoltari trebuie sa preceada fiecarei faze urmatoare. De acum incolo nu ne mai putem dezvolta instinctiv, ca inainte si la fiecare nivel se cer cunostiinte suplimentare. Asta se numeste Nivelul Uman de dezvoltare.

La inceput toate acestea par ca un fel de filozofie vaga pentru publicul general, dar trebuie sa explicam gradual, pentru a „mesteca” aceste lucruri in lungi discutii.

Treptat, oamenii vor intelege despre ce este vorba. Nu conteaza daca uita, tot ramane in ei, ca si nivelul pe care l-au atins si inteles odata. Nu a devenit inca substanta lor si de aceea va fi uitata, dar au inteles deja, au invatat si au fost de acord cu ceva. Exista deja in ei.

 

Un ceai cu stropi de intelepciune.

Un ceai cu stropi de intelepciune...
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici .

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.
Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:“Inca nu!”

Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.

„Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri – desi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain.”
Pr.Arsenie Boca

Te inscriu la scoala sau te „condamn” la scoala?

Multe mame care discuta cu mine despre inscrierea copilului la scoala, solicita adesea o amanare de inca un an, cu pretextul prelungirii copilariei.

Din pacate, scoala este vazuta inca de multi parinti romani ca o incetare a perioadei de libertate si bucurie, a anilor de gratie si incantare; ca un loc inevitabil de serios, in care neplacerea, rezistenta si sobrietatea sunt conditii necesare ale dezvoltarii adevarate.

Nu stiu cati parinti romani asociaza in mintea lor invatarea cu ceva placut, cu o aventura sau un drum fascinant. Am avut chiar situatii cand parintii m-au interpelat tare ingrijorati in legatura cu bucuria copilului lor de a veni la scoala. Mi-au spus direct ca singurul lucru care poate fi dedus de aici e ca nu se face carte serios.

Probabil ca anii lor de formare sunt legati inevitabil de ideea pierderii libertatii interioare, a alegerii si a pasiunii. Si probabil ca transmit asta si copiilor lor atunci cand ii petrec la scoala cu mila asa-zisei „pierderi a copilariei”.

E timpul sa scapam de capcana asta. Am fost conditionati sa asociem scoala si cresterea mintii noastre cu neplacerea, autoritatea, constrangerea.

Cele mai performante programe din lume dau copiilor libertate, incredere, apreciere si optiuni. Le pun la dispozitie orare aerisite, timp de cautare, comunicare, descoperire. Cele mai competitive tari nu practica teme pentru acasa, nu incarca orarele cu pregatiri suplimentare, nu pun 6 kg de ghiozdan pe umerii scolarilor. Pun insa mare pret pe conectare emotionala si cooperare.

E timpul sa alegem daca ne inscriem copiii la scoala – adica pe un drum al pasiunii si al cresterii interioare – sau daca ii „condamnam” sa devina seriosi, obositi si plictisiti.

 

Gazduiesc: Octavian Stefan Groapa!

Seara, la radio, se difuzeaza emisiunea „Noapte buna, copii!”
-Dragi copii, zice povestitorul, in aceasta seara, am sa va spun povestea „Frumoasa din Padurea Adormita”…Si s-a dus Fat-Frumos prin padure, luptandu-se cu hatisurile prin carea atata amar de vreme nu mai calcase picior de om si, intr-un tarziu, a ajuns intr-o poiana unde se inalta un castel falnic. S-a apropiat si a intrat. Si, ce sa vezi? Toata lumea dormea: strajerii dormeau rezemati in halebarde, slujitorii pe scari, bucatarii la bucatarie, regele cu regina pe tron, inconjurati de curteni, iar intr-o camera, pe un pat numai brocart si matasuri, dormea Frumoasa din Padurea Adormita. Atras de frumusetea ei, Fat-Frumos se aseaza langa ea, pe pat, ii saruta gurita, ii ridica rochita…
Noapte buna, copii!

 

 

Ma duc la piata si trec pa langa o taraba cu pepeni unde era un carton pe care scria:
„Un pepene 3 Lei, sau trei pepeni la 10 lei”
În loc sa-i spun tipului din spatele tarabei cât de prost e, m-am hotărât să-i demonstrez.
Aşa că l-am abordat:
– „As dori un pepene”
-„Da, domnule,face trei lei” I-am dat banii şi i-am spus:
-„De fapt, mai da-mi unul te rog”
-„Nici o problemă domnule, inca trei lei”
– „Stii ceva” i-am zis “Mai da-mi unul sa fie trei”
„Desigur domnule, trei lei va rog”
Abia ma abtineam sa nu rad si i-am spus:
„Tocmai am cumpărat trei pepeni pentru nouă de lei,iar pe cartonul tau scrie trei pepeni pentru zece lei .Tu iţi dai seama cat de prost esti.?”
„Nu sunteti primul client care imi spune..”, chicoti el, „toata lumea face misto până când subliniez că au cumparat trei pepeni în loc de unul.”

 

Sa dea manelele mai incet

In liceu, cand faceam naveta cu autobuzul catre Bucuresti, mi-amintesc ca era o vreme cand nu indraznea nimeni sa-i spuna soferului: „sa dea manelele alea mai incet”. Induram cu totii vreo doua ore poftele artistice ale sefului cu volanul in mana, cu umilinta jenata a celor obisnuiti sa stea cuminti in scaunele lor din spate.

A venit pe urma o vreme cand nu stiu ce lege a spus ca domn’ sofer nu mai are voie si m-am bucurat ca de un mare triumf al civilizatiei romanesti.

25 de ani mai tarziu, adica astazi, m-am asezat vreo 15 minute la o terasa si n-am avut cum sa nu ascult postul radio ales probabil de chelneri sau patroni. Mi-au zvacnit in ureche ” zero zero grade” sus pe tooc”, ” iti arat ca pooot”, ” va fi biiine” cu insistenta unghiilor scrasnind pe sticla si cu stridenta abientului muzical de pe langa comediile din balci.

M-am bucurat cand a inceput nu stiu ce emisiune cu ascultatori in direct, in speranta ca tace muzica. Numai ca renumitului si indragitului crainic sau cum s-o numi el, nu i-a luat mai mult de trei minute sa pronunte de doua ori cuvantul „voma”, o data „rahat” si de vreo trei ori strasnicul ” bai, fratzioare”.

Mi s-a facut brusc dor de bietul sofer de pe rata de Bucuresti si sincera lui generozitate muzicala pentru calatori si m-am temut ca civilizatia romaneasca este iar in pericol.

Dupa care m-am gandit ca probabil forma asta de violenta a gusturilor indoielnice are cumva un rol terapeutic. Poate ca avem nevoie de atata muzica proasta si vorbitori atat de vulgari. Ascultatorii lor pasionati isi consuma poate in placeri primitive porniri mai periculoase. Sau isi amortesc instinctele de a da cu bata cand il aud pe ala injurand cu toata gura pe un post public.

Deci, intr-o nota optimista, m-am ridicat de la masa, hotarata sa cred ca „va fi biiine”.

Pentru ca pana la urma postul asta de radio a fost pentru mine nu numai o sanatoasa bata ciobaneasca dar si un senin declansator nostalgic.

Terapeutic, adica stiti ce zic:)

 

 

Primul oraș din lume în care se va controla temperatura pe străzi

Conducătorul orasului Dubaiului, șeicul Mohammmed bin Rashid al-Maktoum, a prezentat unul dintre cele mai gradioase proiecte din lume. Arabii vor să construiască „Mall of the World”, un oraș-mall, care să se întindă pe o suprafață de aproape 745.000 de metri pătrați.

Potrivit proiectanților, va fi primul oraș din lume în care se va controla temperatura. Această soluție a fost luată în calcul pentru a rezolva problema temperaturilor foarte ridicate din timpul verii. Astfel, cei din Dubai speră să atragă cât mai mulți turiști, care să nu mai fie descurajați de căldura insuportabilă. Temperatura va fi controlată prin niște sisteme speciale de aer condiționat, care vor fi dispuse pe rețeaua de străzi care va avea în jur de 7 kilometri.

Complexul va avea aproximativ 100 de hoteluri, cu blocuri de apartamente și clădiri de birouri. De asemenea, va exista și un centru cultural de dimensiunea unui stadion gigant. Tot aici va fi construit și cel mai mare parc de distracții din interior, din lume, dar și cel mai mare mall pentru cumpărături.

În interiorul acestui mic oraș, pentru turismul medical, vor exista și mai multe centre de tratament și înfrumusețare. Arabii speră să atragă în jur de 180 de milioane de turiști în fiecare an.

N-a facut nimic…bun!

Culmea este ca in politica externa presedintele Traian Basescu n-a facut nimic bun, iaratunci  cand a facut ceva , mai rau a stricat .
N-a facut nimic , bun?
N-a reusit macar banalitatea Schengen , umilinta pe care tara nou intrata in UE, Croatia si cetatenii ei,  nu o are de suportat .
S-a apropiat de presedintele moldovean,Voronin , de la care a acceptat niste camioane de vin , spunand ca relatiile cu cele 6 judete moldovenesti de peste Prut erau rele din ” cauza incrancenarii regimului Iliescu ” ( ?! ) . Voronin , un dusman declarat de oarte al Romaniei .
A crezut ca invocand numele Regatului Unit va fi bagat in seama de ei , dar vedem ca Marea Britanie a ramas si ramane in cel mai bun caz o tara indiferenta la Romania .
A reusit enorma performanta de a si-l face inamic pe Sarkozy , promitandu-i cumpararea de centrale nucleare de care a uitat in 24 de ore .
Cand erau probleme ( isteria italiana din decembrie 2007 cu tiganul ucigas ) a tacut si la lasa pe Calin Popescu Tariceanu sa iasa in fata la Palatul Quirinale. S-a multumit, luni de zile mai tarziu , sa evoce problema prin ricoseu , spunand Spaniei ” bine ca nu sunteti ca Italia ” – cand el era cel care trebuia sa anticipeze problemele provocate de cetatenii romani cu un nivel foarte scazut de educatie , emigranti in masa in acele tari avertizand sau trimitand politisti sau limitand iesirea din tara a Curtii Miracolelor din Romania .
Relatiile cu Israelul , Turcia , India , Brazilia , Africa de Sud , Emiratele Unite ? Nimic serios .
S-a limitat la o politica de: ” ha-ha -ha ” si glume cu sefi de stat si mari multinationale care puteau asculta aceleasi glume si, de la soferii lor .

Mai e ceva de spus despre poltica externa a inca presedintelui Traian Basescu?

Fuzioneaza PNL si PDL?

Parerea mea e ca, in Romania, trebuie doar doua-trei partide mari care sa poata acoperi toate ideologiile democratice. Farâmitarea asta nu e deloc benefica nici pentru politiceni, dar nici pentru electorat.
O guvernarea ar fi mult mai stabila si mai coerents, daca n-ar mai fi nevoie de aliante de conjunctura care, s-auvszut, nu tin…la noi.
Îi înteleg si pe simpatizanții PSD care vor sa-l lipeasca pe Băsescu de un eventualul partid PNL-PDL, dupa fuziune. Daca se va mai face! Sigur ca adeptii unui partid au pornirea de a discredita celelalte partide.
Eu fac exceptie, si poate nu numai eu. Nu discreditez nici PSD-ul, nici PDL-ul, nici PC-ul. Nu fac decât sa ignor partiduletele despre care, personal, cred ca nu au niciun viitor. Includ aici si eventualul partidulet al lui Calin Popescu Tariceanu.

În privinta păstrării numelui PNL in cazul in care se va realiza fuziunea, nu cred ca el trebuie pastrat din mândrie, fiindca e un blazon…, ci fiindca noul partid „largit” trebuie sa aibă un nume care e deja pe piata, caci altfel electoratul mai putin informat (care, fie vorba-ntre noi! se gaseste în „cantitate” mare…) n-ar sti despre ce partid e vorba. Un nume nou de partid ar lua din voturi.
Daca ar fi fost după mine, în 1990 când s-a reînfiintat PNL, as fi exclus cuvântul National. Mi se pare anacronic.
Dar n-a fost după mine…fireste!