Cucul simbolul vietii

” Printre păsări, cucul are importanța pe care o are busuiocul între flori. Se cunosc mai multe etiologii: unul dintre cei doi frați preschimbați de Dumnezeu în păsări a fost împuşcat, iar celălalt îl caută veşnic strigându-i numele:Cucu;
doi fii de împărat se certară după moartea tatălui lor, unul îl ucise pe celălalt pentru a se urca pe tron, dar mai târziu îşi regretă fapta, fiind prefăcut în pasăre;
o mamă vitregă îşi ucise fiul, iar sora lui îi păstră inima şi oasele, din ale luară ființă cucul care va aminti mereu de soarta lui;
un tânăr care a furat boii sau caii Sf. Petru sau cheia raiului a fost blestemat de către acesta să devină pasăre;
aromânii cred că a existat un cioban care a dormit timp de 300 de ani, iar când s-a trezit, nu mai ştia unde se află şi l-a rugat pe Dumnezeu să-l prefacă în pasăre. De atunci nu oboseşte niciodată să strige numele fratelui său.
Cucul cântă în fiecare an doar în perioada de la Buna Vestire până la 1 iulie sau până de Sânzâiene, când se preface în uliu şi mănâncă alte păsări.

Viața erotică a cucului este descrisă în mai multe specii folclorice. În cântecul popular epic, pasărea se transformă într-un tânăr foarte chipeş care doreşte să se căsătorească cu cea mai mică dintre cele trei surori sau cu o turturică. Aceasta se opune însă dorinței lui şi amenință că se va preschimba în diferite lucruri, pentru a fi lăsată în pace. În legende, cucul e prezentat ca soțul pupezei ori al privighetorii şi se află veşnic în căutarea unei noi iubiri. El mai apare ca un tată care nu are grijă de copiii lui şi îi lasă în seama mierlei.
În acelaşi timp, cucul apare ca pasăre sacră. El începe să cânte primăvara la porțile raiului. Mâna care îl ucide încremeneşte pentru că este interzis să omori o pasăre care aduce atâta bucurie oamenilor. Dacă acest lucru se întâmplă totuşi, omul trebuie să se spovedeacă imediat, altfel această faptă provoacă moartea părinților lui.
Cucul are calități care n-au fost atribuite altor păsări, de pildă el este o pasăre-oracol, care îi poate spune omului câți ani mai are de trăit. Cine nu aude întreaga primăvara cucul, acela va muri curând.
Capul şi măruntaiele lui sunt utilizate în vrăjile de dragoste. Creanga pe care a cântat e pusă de fete în baia lor pentru ca ele să fie atât de iubite precum e şi cântecul cucului; sau omul poartă la el un cap de cuc pentru a fi ascultat cu plăcere cum e ascultat şi cântecul. Lăutarii aşează un cap de cuc în vioara lor pentru acelaşi motiv. Jocul cu măşti ”Cucii” îndeplineşte funcția unui rit apotropaic şi a unui rit de fertilitate.
Simbol al bucuriei vieții, cucul ”se ceartă” cu moartea. Aceasta stă la capul unui muribund, în timp ce cucul la picioare. Moartea propune cucului să facă schimb de glasuri, dar el nu e de acord pentru că glasul lui aduce oamenilor bucurie, pe când al morții numai tristețe și despărțire.”

Sursa: blog.jorjette.ro

Povesti cu talc…

– Imi permiti sa incep brusc si evident .. prost? mmm.. imi permiti?
– Am incotro?
– Ar fi bine sa ai….
– Atunci povesteste-mi….

Era o seara de primavara, habar n-am un aprilie, sfarsit de aprilie…aaahh.. ba nu chiar Mai, da, da sigur era Mai …sau aprilie? ma rog nu mai conteaza; Iesisem de la birou si… aveam chef sa beau un vin sau ceva asa de inceput de vara. Cred ca era vineri seara, stiam un loc bun … „Livada cu visini”… teribili de inspirati… in orice caz, locul era superb, ascuns undeva intr-o curte de sub copacii despre care nu stiu sigur daca erau visini sau nu… .

Am mers pe jos, pentru ca m-am gandit ca in seara aia nu ma potriveam deloc cu schimbatorul masinii mele, l-am urat in doua secunde si am decis ca putina miscare nu face rau nimanui;

Mi-am comandat un vin … o sticla… numai eu .. un vin bun si scump.. ce bine e sa fi snob mi-am spus si apoi gata….

– Apoi gata????

– Apoi mi-am adus aminte de tot… dar absolut de tot, mi-am desfacut nodul de la cravata si m-am lasat prada unui vanticel de primavara de miros de asfalt si tulpini de pomi infloriti, de vin si zumzete de oameni tacuti.

Mi-am adus aminte cum in alte primaveri acum multi ani in urma, stiam sa privesc si sa imi imaginez ca eu izvorasc primavara. Si mi-am mai adus aminte ca am fost pur si sincer cu mine si cu toata lumea asta, acum insa in spatele unui corporatist … nu se mai ascunde nimic, doar aberatia dorintei de succes;

Mi-am deschis nasturele camasii si am intinerit zece ani, taman in momentul in care gustul unei tigari mi se parea innecacios, dar dadea pretios si tacticos sa fumezi. De ce iti vorbesc despre tigari? Mai bine iti povestesc despre altceva… stii ce faceam acum zece ani? sau ce credeam?

– Daca devii melancolic spune-mi… sa-mi anulez o rezervare;

– Acum zece ani, nesimtitule, credeam ca toti oamenii sunt ingeri. Mai ales cei pe care ii iubeam. Mai credeam ca iubirea in lumea asta nu are margini….si ca poate schimba tot.

Imi petreceam zilele liber, liber sa gandesc, sa actionez, sa umblu… sa imi scriu gandurile…sa cred ca lumea poate fi frumoasa si ca tristetile sunt pentru cei care nu vor sa deschida ochii.

Am refuzat sa cred ca exista depresii si ca lumea nauca apartine unui teritoriu inventat, ca plansul inecacios si nevrozele sunt doar pretexte pentru a primi afectiune;

Iti poti imagina cum erau primaverile atunci?

– Cum?

– Ca asta de acum. Pentru ca dupa zece ani imi dau seama ca am avut dreptate; Mi-am dat seama ca lumile despre care care ti-am vorbit sunt inventate de noi, ele nu exista cu de la sine putere ci noi le dam viata… iti poti imagina???

– Devii patetic…

– Te bag in mata! stii ca tin la tine si profiti… uite vezi si tu creezi o lume, o lume in care eu te bag in mata…. nu e cea mai frumoasa dintre lumi. Lumea, oamenii, noi ne recream … de cele mai multe ori in moduri si feluri atat de inapoiate si de neinteles. Ne cream obsesii si le cream si celorlati impresii, le alimentam imaginatia si intr-un final ii determinam sa actioneze… intr-un fel sau altul…

– Asta nu e manipulare?

– Asta e doar prostie, nu manipulare, eu nu iti vorbesc de lucruri planuite cu scopul bine stiut de a obtine un folos imediat. Iti vorbesc despre cuvintele, sentimentele, faptele pe care le aruncam in viata asta mare si in care creeam lumi, cream lumi in care lacrimile isi fac loc atat de repede, depresiile se adancesc si devin din ce in ce mai amare. Lumi in care tristetea tine loc de orice alta stare si in care celalalt e doar un cobai picat in locul nepotrivit la momentul nepotrivit;

– Dar nu sunt numai astea… sunt si lumile celelalte, vesele, optimiste, calde, fericite… de ce le vezi numai pe alea?

– Pentru ca astea vesele, optimiste calde… nu sunt create de noi oamenii …ci ele izvorasc firesc din noi, pe celelalte le determinam, la fortam sa apara. Ai fost indragostit?

– Da!

– Si ai planuit sa te indragostesti?

– Nu… cum sa planuiesti asa ceva… visam sa ma indragostesc…dar nu era pe vreun „to do list”;

– Te-ai razbunat vreodata?

– De cateva ori… dar razbunari mititele… nimic grandios…

– Deci…

– Da, pe alea le-am planuit…, le-am gandit…

– Atunci nu mai planui niciodata nimic, lasa totul sa curga firesc, multumeste pentru tot, lasa vantul primaverii sa te ivaluie, bea un vin bun si gandeste-te la nimic… sau dimpotriva gandeste-te la tot.

– Tot patetic suna…

– N-am sa-ti mai repet unde iti este locul… da pana si acolo ascuns, tot te iubesc.

China in my hand

Mă imaginez fragilă într’o lume cu mulţi Dumnezei.
N’am prea multe cunoştinţe despre fragilitate. Like China in your hand spune cântecul şi îi dau dreptate, deşi n’am ţinut niciodată China in my hand. Doar îl cred pe cuvânt.
Mi’e mai simplu să cred cuvântul cântecului.
Un fluture e fragil. Dacă’l prinzi de aripi, i se ia puful şi moare. Nu ştiu dacă are puf. Ştiu că moare şi e suficient.  La fel se întâmplă dacă’i rupi mijlocul în două. Devine greţos. O fragilitate greţoasă.
Puiul este fragil. Puiul de drac şi puiul de om. Mi’e teamă de neputinţa lor de a se apăra.
Fragilitatea
e singura armă.
Cred tot mai mult că în ultima vreme nu mai ştie să funcţioneze.
S’a stricat de la sine, ca un ceas vechi.

Mai e Norocel. E fragil pentru că n’are o labă şi înoată ca un pisic şchiop. În plus,
e şi foarte mic. Norocel e verde închis, e ţestoasă,
îl iubesc şi de aici se trage şi fragilitatea lui.

Încerc să’mi închipui cum ar fi dacă mi s’ar măcina oasele. În faţa unui perete,
trupul meu este şi el fragil.
Totuşi nu m’am temut că ar putea cădea peste mine
pereţii, zidurile, blocurile’turn care m’au văzut crescând.
M’am temut de moarte şi nici ea n’a căzut peste mine. Moartea nu e fragilă.
E un concept şi o realitate şi încă ceva. Tocmai ceva’ul acela mă sperie.

Îmi imaginez dumnezeii adunaţi la un loc. Doar al meu şi al tău n’ar fi mare lucru,
dar pământul n’a început cu al meu şi al tău.
Mai sunt câţiva cărora le place gustul de sânge. Pe aceia nu’i cunosc şi nu mă interesează.
Îi văd uneori la televizor. Ei spun că sunt oameni, eu ştiu că sunt.
Prefer să’i cred dumnezei, dar asta numai la mine în minte.

La mine în minte eu sunt puternică şi tu eşti fragil. Apoi scriu
pentru că şi eu vreau să fiu fragilă.

Închid ochii. Nu mă pot gândi la nimic.

Dintr’o dată realizez că nu există fragilitate.

Doar zgomotul surd al unei percepţii dezordonate,
izbindu’se haotic de nelămuririle ei.

Când şi’au luat vacanţă femeile de pe Pământ

Gata, au plecat.
Şi’au luat vacanţă femeile de pe Pământ, şi cele de pe Lună, şi cele de pe Marte,
dacă nu mă înşel, şi femeile de pe Jupiter.
Au plecat,
cu poşeta sub braţ,
ca şi cum s’ar fi dus la cumpărături sau să’şi aducă de la şcoală băiatul, fetiţa,
sau de la grădiniţă, sau de la bunici, sau de altundeva,
nu mai contează, nu şi’a dat nimeni seama,
au plecat,
e frumos să crezi că se vor mai întoarce,
la urma urmei sunt femei,
câte lucruri li se pot întâmpla?
Mai devreme sau mai târziu se vor întoarce acasă.
Uite, le vezi?
Înaintează tăcute prin galaxii
de care nu le’a spus nimeni, niciodată,
până mai ieri nici nu ştiau de existenţa lor.
bănuiau, doar, că trebuie să fie acolo şi altceva decât golul absurd
pe care l’au umplut o vreme cu amintirile bucuriilor care au fost,
apoi nu l’au mai umplut cu nimic.

Au plecat
cu poşeta sub braţ,
ca să se apere de meteoriţi – înţelegi, sper, că e numai un fel de a spune –
cu părul desfăcut prin pulberea măruntă care le înconjoară,
cu tălpile calde de dorul de a merge, aşa, prin cuvintele şi necuvintele
celor ce le’au iubit cândva,
sigur le’au iubit,
altfel n’ar fi atât de frumoase,
nu ţi se pare că au plecat cele mai frumoase femei?
Degeaba aruncă pământul înspre ele oglinzile,
ca nişte nade diforme în care singur cerul a rămas a se privi,
degeaba aruncă oglinzile ca nişte braţe
ascuţite şi reci.

Au plecat.

Mâine e luni şi tu poate mai crezi că se vor întoarce.
Ai pregătit pachetul fetei, ai reparat bicicleta băiatului,
te’ai uitat dacă’s toate la locul lor
(care e locul lor?!)
ai spălat frigiderul, aragazul şi vasele,
ai întins rufele pe balcon,
ai învăţat a doua oară ecuaţiile de gradul doi şi reprezentarea a două puncte pe axă,
acum fumezi nervos a doua ţigară din pachetul abia desfăcut şi ţi’e ciudă pe doi,
înjuri printre dinţi, deşi ştii că nu mai vine acasă,
la miezul nopţii hotărăşti că nici nu ai nevoie de atâtea femei,
doi sunteţi şi ţigara cu tine,
noaptea cu tine,
durerea cu tine,

femeia cu tine,

abia acum auzi ce’ţi spunea în şoaptă când o uitai,
că numai voi sunteţi singurul doi autentic din univers,
dar patul e gol,
aşternuturile întinse şi râncede fără căldura molatecă a trupului ei,
deschizi ferestrele,
oraşul întreg e o constelaţie de ferestre deschise,
şi doar una a ta, ascunzându’ţi spaima de neîntoarcere,
spaima de unu, de oglinda în care te vezi numai tu şi în care ai vrea s’o priveşti admirându’se,

întinzi mâna, îi mai respiri o dată absenţa,

şi dintr’o dată nu mai e decât Ea,
gândul ei,
părul ei,
pe care’l acoperi în noaptea asta cu păpădii.

Nanuqsaurus Hoglundi, a trait acum 70 de milioane de ani.

O echipă de cercetători a descoperit în anul 2006, la Polul Nord, rămăşiţele unei noi specii preistorice denumite Nanuqsaurus Hoglundi, care ar fi trăit acum 70 de milioane de ani.

Craniul de Nanuqsaurus Hoglundi, numit şi „şopârla-urs polar”, a fost abia recent identificat de savanţii de la Muzeul Perot de Stiinţe Naturale, din Texas, ca aparţinând unei noi specii. La reconstituirea virtuală, micul prădător a fost descris ca având o culoare kaki şi un strat de pene albastre de-a lungul spatelui.

”Prădătorul pitic este cu adevărat interesant deoarece ne spune ceva despre mediul înconjurător din zona arctică preistorică”, a declarat Antony Fiorillo, unul dintre oamenii de ştiinţă care l-au studiat.

Chiar dacă este considerat de către cercetători ca fiind o specie ”pitică”, acesta ajungea la aproximativ 7,5 metri lungime şi putea cântări în jur de 450 de kilograme. Flora şi fauna din zona arctică preistorică unde a fost găsită reptila din specia nou-descoperită, arată o diversitate rar întâlnită.

”Ceea ce face descoperirea atât de importantă este că ” şopârla-urs polar” ne spune foarte multe despre diversitatea biologică a zonei polare străvechi într-o perioadă în care pe Pământ era foarte cald, prin contrast cu temperatura zilelor noastre” a precizat Fiorillo.

Cercetătorii au crezut iniţial că este doar un Tyrannosaurus rex mai tânăr, însă, structura osoasă a arătat că dinozaurul ajunsese la maturitate atunci când a murit. În perioada in care a trăit Nanuqsaurus Hoglundi, temperatura de la poli era mult mai ridicată, iar iernile lipsite de lumină erau mult mai lungi.

Angry Birds trece la războaiele medievale

Creatorii de jocuri de la Rovio vor lansa o nouă versiune a jocului Angry Birds. Potrivit clipului de prezentare, care a apărut pe net, este vorba despre o versiune care are o temă medievală.

Rovio a anunțat și un Angry Birds în care personaj principal este Stella, care mai apare și în Angry Birds Seasons.

Anul trecut, șefii Rovio au anunțat că ar putea crea și un serial de desene animate pe baz personajelor din Angry Birds. Episoadele ar urma să fie lansate pe un canal propriu Rovio și vizionate prin intermediul unor aplicații de smartphone și tablete.

La sfârșitul lunii trecute, site-ul Angry Birds a fost atacat de hackeri după ce au apărut zvonuri că jocul spionează utilizatorii în favoarea autorităților americane. Reprezentanții Rovio au rezolvat în scurt timp problema și au negat vehement zvonurile legate de presupusul spionaj.