Cucul simbolul vietii

” Printre păsări, cucul are importanța pe care o are busuiocul între flori. Se cunosc mai multe etiologii: unul dintre cei doi frați preschimbați de Dumnezeu în păsări a fost împuşcat, iar celălalt îl caută veşnic strigându-i numele:Cucu;
doi fii de împărat se certară după moartea tatălui lor, unul îl ucise pe celălalt pentru a se urca pe tron, dar mai târziu îşi regretă fapta, fiind prefăcut în pasăre;
o mamă vitregă îşi ucise fiul, iar sora lui îi păstră inima şi oasele, din ale luară ființă cucul care va aminti mereu de soarta lui;
un tânăr care a furat boii sau caii Sf. Petru sau cheia raiului a fost blestemat de către acesta să devină pasăre;
aromânii cred că a existat un cioban care a dormit timp de 300 de ani, iar când s-a trezit, nu mai ştia unde se află şi l-a rugat pe Dumnezeu să-l prefacă în pasăre. De atunci nu oboseşte niciodată să strige numele fratelui său.
Cucul cântă în fiecare an doar în perioada de la Buna Vestire până la 1 iulie sau până de Sânzâiene, când se preface în uliu şi mănâncă alte păsări.

Viața erotică a cucului este descrisă în mai multe specii folclorice. În cântecul popular epic, pasărea se transformă într-un tânăr foarte chipeş care doreşte să se căsătorească cu cea mai mică dintre cele trei surori sau cu o turturică. Aceasta se opune însă dorinței lui şi amenință că se va preschimba în diferite lucruri, pentru a fi lăsată în pace. În legende, cucul e prezentat ca soțul pupezei ori al privighetorii şi se află veşnic în căutarea unei noi iubiri. El mai apare ca un tată care nu are grijă de copiii lui şi îi lasă în seama mierlei.
În acelaşi timp, cucul apare ca pasăre sacră. El începe să cânte primăvara la porțile raiului. Mâna care îl ucide încremeneşte pentru că este interzis să omori o pasăre care aduce atâta bucurie oamenilor. Dacă acest lucru se întâmplă totuşi, omul trebuie să se spovedeacă imediat, altfel această faptă provoacă moartea părinților lui.
Cucul are calități care n-au fost atribuite altor păsări, de pildă el este o pasăre-oracol, care îi poate spune omului câți ani mai are de trăit. Cine nu aude întreaga primăvara cucul, acela va muri curând.
Capul şi măruntaiele lui sunt utilizate în vrăjile de dragoste. Creanga pe care a cântat e pusă de fete în baia lor pentru ca ele să fie atât de iubite precum e şi cântecul cucului; sau omul poartă la el un cap de cuc pentru a fi ascultat cu plăcere cum e ascultat şi cântecul. Lăutarii aşează un cap de cuc în vioara lor pentru acelaşi motiv. Jocul cu măşti ”Cucii” îndeplineşte funcția unui rit apotropaic şi a unui rit de fertilitate.
Simbol al bucuriei vieții, cucul ”se ceartă” cu moartea. Aceasta stă la capul unui muribund, în timp ce cucul la picioare. Moartea propune cucului să facă schimb de glasuri, dar el nu e de acord pentru că glasul lui aduce oamenilor bucurie, pe când al morții numai tristețe și despărțire.”

Sursa: blog.jorjette.ro

Povesti cu talc…

– Imi permiti sa incep brusc si evident .. prost? mmm.. imi permiti?
– Am incotro?
– Ar fi bine sa ai….
– Atunci povesteste-mi….

Era o seara de primavara, habar n-am un aprilie, sfarsit de aprilie…aaahh.. ba nu chiar Mai, da, da sigur era Mai …sau aprilie? ma rog nu mai conteaza; Iesisem de la birou si… aveam chef sa beau un vin sau ceva asa de inceput de vara. Cred ca era vineri seara, stiam un loc bun … „Livada cu visini”… teribili de inspirati… in orice caz, locul era superb, ascuns undeva intr-o curte de sub copacii despre care nu stiu sigur daca erau visini sau nu… .

Am mers pe jos, pentru ca m-am gandit ca in seara aia nu ma potriveam deloc cu schimbatorul masinii mele, l-am urat in doua secunde si am decis ca putina miscare nu face rau nimanui;

Mi-am comandat un vin … o sticla… numai eu .. un vin bun si scump.. ce bine e sa fi snob mi-am spus si apoi gata….

– Apoi gata????

– Apoi mi-am adus aminte de tot… dar absolut de tot, mi-am desfacut nodul de la cravata si m-am lasat prada unui vanticel de primavara de miros de asfalt si tulpini de pomi infloriti, de vin si zumzete de oameni tacuti.

Mi-am adus aminte cum in alte primaveri acum multi ani in urma, stiam sa privesc si sa imi imaginez ca eu izvorasc primavara. Si mi-am mai adus aminte ca am fost pur si sincer cu mine si cu toata lumea asta, acum insa in spatele unui corporatist … nu se mai ascunde nimic, doar aberatia dorintei de succes;

Mi-am deschis nasturele camasii si am intinerit zece ani, taman in momentul in care gustul unei tigari mi se parea innecacios, dar dadea pretios si tacticos sa fumezi. De ce iti vorbesc despre tigari? Mai bine iti povestesc despre altceva… stii ce faceam acum zece ani? sau ce credeam?

– Daca devii melancolic spune-mi… sa-mi anulez o rezervare;

– Acum zece ani, nesimtitule, credeam ca toti oamenii sunt ingeri. Mai ales cei pe care ii iubeam. Mai credeam ca iubirea in lumea asta nu are margini….si ca poate schimba tot.

Imi petreceam zilele liber, liber sa gandesc, sa actionez, sa umblu… sa imi scriu gandurile…sa cred ca lumea poate fi frumoasa si ca tristetile sunt pentru cei care nu vor sa deschida ochii.

Am refuzat sa cred ca exista depresii si ca lumea nauca apartine unui teritoriu inventat, ca plansul inecacios si nevrozele sunt doar pretexte pentru a primi afectiune;

Iti poti imagina cum erau primaverile atunci?

– Cum?

– Ca asta de acum. Pentru ca dupa zece ani imi dau seama ca am avut dreptate; Mi-am dat seama ca lumile despre care care ti-am vorbit sunt inventate de noi, ele nu exista cu de la sine putere ci noi le dam viata… iti poti imagina???

– Devii patetic…

– Te bag in mata! stii ca tin la tine si profiti… uite vezi si tu creezi o lume, o lume in care eu te bag in mata…. nu e cea mai frumoasa dintre lumi. Lumea, oamenii, noi ne recream … de cele mai multe ori in moduri si feluri atat de inapoiate si de neinteles. Ne cream obsesii si le cream si celorlati impresii, le alimentam imaginatia si intr-un final ii determinam sa actioneze… intr-un fel sau altul…

– Asta nu e manipulare?

– Asta e doar prostie, nu manipulare, eu nu iti vorbesc de lucruri planuite cu scopul bine stiut de a obtine un folos imediat. Iti vorbesc despre cuvintele, sentimentele, faptele pe care le aruncam in viata asta mare si in care creeam lumi, cream lumi in care lacrimile isi fac loc atat de repede, depresiile se adancesc si devin din ce in ce mai amare. Lumi in care tristetea tine loc de orice alta stare si in care celalalt e doar un cobai picat in locul nepotrivit la momentul nepotrivit;

– Dar nu sunt numai astea… sunt si lumile celelalte, vesele, optimiste, calde, fericite… de ce le vezi numai pe alea?

– Pentru ca astea vesele, optimiste calde… nu sunt create de noi oamenii …ci ele izvorasc firesc din noi, pe celelalte le determinam, la fortam sa apara. Ai fost indragostit?

– Da!

– Si ai planuit sa te indragostesti?

– Nu… cum sa planuiesti asa ceva… visam sa ma indragostesc…dar nu era pe vreun „to do list”;

– Te-ai razbunat vreodata?

– De cateva ori… dar razbunari mititele… nimic grandios…

– Deci…

– Da, pe alea le-am planuit…, le-am gandit…

– Atunci nu mai planui niciodata nimic, lasa totul sa curga firesc, multumeste pentru tot, lasa vantul primaverii sa te ivaluie, bea un vin bun si gandeste-te la nimic… sau dimpotriva gandeste-te la tot.

– Tot patetic suna…

– N-am sa-ti mai repet unde iti este locul… da pana si acolo ascuns, tot te iubesc.

China in my hand

Mă imaginez fragilă într’o lume cu mulţi Dumnezei.
N’am prea multe cunoştinţe despre fragilitate. Like China in your hand spune cântecul şi îi dau dreptate, deşi n’am ţinut niciodată China in my hand. Doar îl cred pe cuvânt.
Mi’e mai simplu să cred cuvântul cântecului.
Un fluture e fragil. Dacă’l prinzi de aripi, i se ia puful şi moare. Nu ştiu dacă are puf. Ştiu că moare şi e suficient.  La fel se întâmplă dacă’i rupi mijlocul în două. Devine greţos. O fragilitate greţoasă.
Puiul este fragil. Puiul de drac şi puiul de om. Mi’e teamă de neputinţa lor de a se apăra.
Fragilitatea
e singura armă.
Cred tot mai mult că în ultima vreme nu mai ştie să funcţioneze.
S’a stricat de la sine, ca un ceas vechi.

Mai e Norocel. E fragil pentru că n’are o labă şi înoată ca un pisic şchiop. În plus,
e şi foarte mic. Norocel e verde închis, e ţestoasă,
îl iubesc şi de aici se trage şi fragilitatea lui.

Încerc să’mi închipui cum ar fi dacă mi s’ar măcina oasele. În faţa unui perete,
trupul meu este şi el fragil.
Totuşi nu m’am temut că ar putea cădea peste mine
pereţii, zidurile, blocurile’turn care m’au văzut crescând.
M’am temut de moarte şi nici ea n’a căzut peste mine. Moartea nu e fragilă.
E un concept şi o realitate şi încă ceva. Tocmai ceva’ul acela mă sperie.

Îmi imaginez dumnezeii adunaţi la un loc. Doar al meu şi al tău n’ar fi mare lucru,
dar pământul n’a început cu al meu şi al tău.
Mai sunt câţiva cărora le place gustul de sânge. Pe aceia nu’i cunosc şi nu mă interesează.
Îi văd uneori la televizor. Ei spun că sunt oameni, eu ştiu că sunt.
Prefer să’i cred dumnezei, dar asta numai la mine în minte.

La mine în minte eu sunt puternică şi tu eşti fragil. Apoi scriu
pentru că şi eu vreau să fiu fragilă.

Închid ochii. Nu mă pot gândi la nimic.

Dintr’o dată realizez că nu există fragilitate.

Doar zgomotul surd al unei percepţii dezordonate,
izbindu’se haotic de nelămuririle ei.

Când şi’au luat vacanţă femeile de pe Pământ

Gata, au plecat.
Şi’au luat vacanţă femeile de pe Pământ, şi cele de pe Lună, şi cele de pe Marte,
dacă nu mă înşel, şi femeile de pe Jupiter.
Au plecat,
cu poşeta sub braţ,
ca şi cum s’ar fi dus la cumpărături sau să’şi aducă de la şcoală băiatul, fetiţa,
sau de la grădiniţă, sau de la bunici, sau de altundeva,
nu mai contează, nu şi’a dat nimeni seama,
au plecat,
e frumos să crezi că se vor mai întoarce,
la urma urmei sunt femei,
câte lucruri li se pot întâmpla?
Mai devreme sau mai târziu se vor întoarce acasă.
Uite, le vezi?
Înaintează tăcute prin galaxii
de care nu le’a spus nimeni, niciodată,
până mai ieri nici nu ştiau de existenţa lor.
bănuiau, doar, că trebuie să fie acolo şi altceva decât golul absurd
pe care l’au umplut o vreme cu amintirile bucuriilor care au fost,
apoi nu l’au mai umplut cu nimic.

Au plecat
cu poşeta sub braţ,
ca să se apere de meteoriţi – înţelegi, sper, că e numai un fel de a spune –
cu părul desfăcut prin pulberea măruntă care le înconjoară,
cu tălpile calde de dorul de a merge, aşa, prin cuvintele şi necuvintele
celor ce le’au iubit cândva,
sigur le’au iubit,
altfel n’ar fi atât de frumoase,
nu ţi se pare că au plecat cele mai frumoase femei?
Degeaba aruncă pământul înspre ele oglinzile,
ca nişte nade diforme în care singur cerul a rămas a se privi,
degeaba aruncă oglinzile ca nişte braţe
ascuţite şi reci.

Au plecat.

Mâine e luni şi tu poate mai crezi că se vor întoarce.
Ai pregătit pachetul fetei, ai reparat bicicleta băiatului,
te’ai uitat dacă’s toate la locul lor
(care e locul lor?!)
ai spălat frigiderul, aragazul şi vasele,
ai întins rufele pe balcon,
ai învăţat a doua oară ecuaţiile de gradul doi şi reprezentarea a două puncte pe axă,
acum fumezi nervos a doua ţigară din pachetul abia desfăcut şi ţi’e ciudă pe doi,
înjuri printre dinţi, deşi ştii că nu mai vine acasă,
la miezul nopţii hotărăşti că nici nu ai nevoie de atâtea femei,
doi sunteţi şi ţigara cu tine,
noaptea cu tine,
durerea cu tine,

femeia cu tine,

abia acum auzi ce’ţi spunea în şoaptă când o uitai,
că numai voi sunteţi singurul doi autentic din univers,
dar patul e gol,
aşternuturile întinse şi râncede fără căldura molatecă a trupului ei,
deschizi ferestrele,
oraşul întreg e o constelaţie de ferestre deschise,
şi doar una a ta, ascunzându’ţi spaima de neîntoarcere,
spaima de unu, de oglinda în care te vezi numai tu şi în care ai vrea s’o priveşti admirându’se,

întinzi mâna, îi mai respiri o dată absenţa,

şi dintr’o dată nu mai e decât Ea,
gândul ei,
părul ei,
pe care’l acoperi în noaptea asta cu păpădii.

Nanuqsaurus Hoglundi, a trait acum 70 de milioane de ani.

O echipă de cercetători a descoperit în anul 2006, la Polul Nord, rămăşiţele unei noi specii preistorice denumite Nanuqsaurus Hoglundi, care ar fi trăit acum 70 de milioane de ani.

Craniul de Nanuqsaurus Hoglundi, numit şi „şopârla-urs polar”, a fost abia recent identificat de savanţii de la Muzeul Perot de Stiinţe Naturale, din Texas, ca aparţinând unei noi specii. La reconstituirea virtuală, micul prădător a fost descris ca având o culoare kaki şi un strat de pene albastre de-a lungul spatelui.

”Prădătorul pitic este cu adevărat interesant deoarece ne spune ceva despre mediul înconjurător din zona arctică preistorică”, a declarat Antony Fiorillo, unul dintre oamenii de ştiinţă care l-au studiat.

Chiar dacă este considerat de către cercetători ca fiind o specie ”pitică”, acesta ajungea la aproximativ 7,5 metri lungime şi putea cântări în jur de 450 de kilograme. Flora şi fauna din zona arctică preistorică unde a fost găsită reptila din specia nou-descoperită, arată o diversitate rar întâlnită.

”Ceea ce face descoperirea atât de importantă este că ” şopârla-urs polar” ne spune foarte multe despre diversitatea biologică a zonei polare străvechi într-o perioadă în care pe Pământ era foarte cald, prin contrast cu temperatura zilelor noastre” a precizat Fiorillo.

Cercetătorii au crezut iniţial că este doar un Tyrannosaurus rex mai tânăr, însă, structura osoasă a arătat că dinozaurul ajunsese la maturitate atunci când a murit. În perioada in care a trăit Nanuqsaurus Hoglundi, temperatura de la poli era mult mai ridicată, iar iernile lipsite de lumină erau mult mai lungi.

Angry Birds trece la războaiele medievale

Creatorii de jocuri de la Rovio vor lansa o nouă versiune a jocului Angry Birds. Potrivit clipului de prezentare, care a apărut pe net, este vorba despre o versiune care are o temă medievală.

Rovio a anunțat și un Angry Birds în care personaj principal este Stella, care mai apare și în Angry Birds Seasons.

Anul trecut, șefii Rovio au anunțat că ar putea crea și un serial de desene animate pe baz personajelor din Angry Birds. Episoadele ar urma să fie lansate pe un canal propriu Rovio și vizionate prin intermediul unor aplicații de smartphone și tablete.

La sfârșitul lunii trecute, site-ul Angry Birds a fost atacat de hackeri după ce au apărut zvonuri că jocul spionează utilizatorii în favoarea autorităților americane. Reprezentanții Rovio au rezolvat în scurt timp problema și au negat vehement zvonurile legate de presupusul spionaj.

Ironia si usurinta obisnuiesc omul cu desfranarea

„Ironia si usurinta obisnuiesc omul cu desfranarea. Traditia este un gard in jurul Torei,dobanda este un gard
al averii.Fagaduielile sunt un gard pentru infranare.Culmea intelepciunii este tacerea.”

Rabeinu Iona sustine ca ironia si usurinta de a rosti vorbe goale obisnuiesc omul cu desfranarea iar pastrarea traditiei face a ne departa de cele rele.
Rabi Ovadia din Bartenura sustine ca traditia pe care am primit-o d la Intelepti, cu tot ceea ce ea ne da, ne aduna in jurul nvataturii Torei.In legtura cu cele redate,”dobanda este un gard al averei”. Rabi Ovadia sustine ca trebuie sa dam zeciuiala ca sa ne imbogatim-omului ce da zeciuiala exacta i se asigura ca va avea de toate.In legatura cu fagaduielile ce si le asuma omul (de exemplu,ca vrea sa fie un ascet) dupa cele spuse de rabi Akiva,ele sunt necesare caci ne impiedica sa ajungem la desfranare.Totusi dupa Talmud Nedarim 72,42,9 gasim ca el e numit un om rau.Adica cel care fagaduieste si nu indeplineste,sau promite lucruri contrare societatii.
Rabeinu Iona sustine ca fagaduiala este ceva bun,caci se pot scoate din ea elemente bune.
Cel ce mananca putin si numai pentru a se mentine poate sa invete Tora mai mult timp,face un lucru pozitiv.Dupa rabeinu Iona,fagaduielile,obligatiile ce omul si le asuma,il fac sa fie stapan pe sine.
Invatatura ”culmea intelepciunii este tacerea” este un indemn la a gandi.
De fapt,mintea omului si inteligenta sunt legate de vorbire.Noi intrebam,raspundem si discutam.Dar culmea intelepciunii este tacerea-omul trebuie sa auda cele spuse de Intelepti,trebuie sa le patrunda adanc in minte si in inima,asa va ajunge la ceea ce fiecare doreste.

Misna 14,
El mai gandea:
,,Omul este deosebit pentru ca a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu,deosebirea este cu atat mai mare cu cat i s-a vestit ca e creat dupa chipul lui Dumnezu.
Astfel gasim scris: Dupa chipul lui, Dumnezeu l-a facut pe om(Genesa 9;6)
O iubire speciala apartine omului pentru ca oamenii sunt numiti fiii Domnului-iubirea este atat de mare intrucat li s-a vestit ca sunt fiii lui Dumnezeu, precum e scris: Copii,sunteti copiii Domnului Dumnezeului vostru (Deuteronom 14;1).Iubitii Domnului sunt fiii lui Israel carora li s-a dat un odor nepretuit.Deosebirea e cu atat mai mare cu cat li s-a impartasit ca li s-a dat acest odor pretios(cu care s-a cladit lumea) precum gasim in scripte: Caci eu v-am dat invatatura buna,nu parasiti invatatura mea(Pilde 4;2)

Tana accentueaza de doua ori cuvantul ”chipul”, o data numai cuvantul si a doua oara chipul lui Dumnezeu-oare de ce vine Tana si accentueaza cuvantul de doua ori?Am putea intelege ca omul are doua insusiri!Una chipul omului si una chipul Divinitatii.Chipul omului este chipul ce se gaseste la fiecare.Fiecaruia odata cu nasterea sa i se da a alege intre bine si rau.Cand omul creste si ajunge la un grad de cultura,el isi apropie ”chipul Domnului”.In caz contrar,el pierde aceasta calitate.Aceasta idee ne-ar raspunde la faptul ca Tana pomeneste cuvantul ”chip” de doua ori.Omul trebuie sa decida ce cale o doreste,a avea chipul Domnului,a se stradui sa faca bine pe lume,a invata,sau contrariul si a pierde acest chip.
Rabeinu Iona sustine ca poporul evreu stie ca el e facut dupa chipul Domnului si se numesc ”Fiii Domnului”.El ne-a ales dintre toate popoarele si ne-a dat Tora.Omul nu trebuie sa abuzeze de ceea ce i s-a dat si sa faca tot ce crede,ci totul trebuie facut dupa placul Domnului-desi e scris ca nu exista un om pe pamant care sa faca bine si sa nu pacatuiasca.

Ca sa nu se faca interpretari gresite la adresa acestei invataturi, Misna 14, -am zis sa intervin eu putin.
Si eu la randul meu,in trecut,am facut o interpretare nu tocmai sanatoasa,la adresa acestei invataturi,
crezind ca,Inteleptul evreu face o diferenta intre ”noi” celelalte popoare si evrei!Adevaratul-Adevar l-am descoperit numai atunci cand am fost prezentat in fata tribunalului ultraortodox(evreu,bineinteles),deoarece
aveam cateva intrebari mai deosebite legate de convertirea la iudaism.Presedintele acestui tribunal in acele vremuri(in urma cu 9ani)era un rabin in varsta de 93 de ani,care m-a facut sa inteleg cum sta treaba cu tot ceea ce inseamna religie.Nu voi povestii in intregime discutia noastra,ci voi reda numai ceea ce are legatura cu aceasta Misna.Inteleptul rabin mi-a spus astfel:Tanarul meu domn,eu nu am nimic impotriva convertirii dumitale la iudaism,dar inainte de asta sunt nevoit sa iti spun ca,religia noastra intruchipeaza mult mai multe porunci si legi fata de celelalte religii,613 Porunci,si multe alte reguli!Ceea ce doresc sa iti spun,urmeaza Inteleptul rabin,este ca intre mine si tine este o singura diferenta,Tora,atit si nimic mai mult.
Tu(adica eu),daca vei respecta cu mare strictete cele 7Porunci date lui Noe,vei avea parte de lumea viitoare exact ca si un evreu..Aci se impotmoleste marea majoritate a oamenilor,crezand ca noi ne credem mai deosebiti decat celelalte popoare!Gresit dragul meu tanar…M-au podidit lacrimile si i-am cerut iertare pentru gandurile mele neortodoxe in legatura cu acest popor al cartii.Asa ca,Unul Dumnezeu,a ales acest popor nu inainte de a trece pe la toate celelalte 70 de popoare si le-a oferit Tora,singurii care au dorit sa o primeasca fara sa intrece ce si cum,au fost evreii!Cu toata parerea de rau,trebuie sa acceptam voia lui Dumnzeu,ca altfel,bine nu va fi.Tot si toate sunt ale Lui,ale lui Dumnezeu!

Misna 15,
,,Toate sunt prevazute,alegerea este libera,cu bunatate(Dumnezeiasca) se judeca poporul si toate dupa partea cea mare a faptelor.„

Rabi Ovadia din Bartenura arata ca omul are permisiunea sa faca binele si raul.Divinitatea este inzestrata cu multa bunatate si dupa faptele facute de om i se acorda binele meritat.Celui ce face multe fapte bune i se acorda mult bine-celui ce face putin i se acorda pe masura.
Rambam sustine ca omul e judecat dupa cele ce a facut bine si dupa cele ce le-a facut rau.Cel ce pacatuieste,o face din dorinta libera a sa si va primi pedeapsa.
Rabeinu Iona mentioneaza ruga regelui David in Psalmi 25;7:
”Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni”.

Misna 16,
El mai sustinea: ,,Totul este dat ca o chezasie si o mreaja e imprastiata pe tot ce e viu.Magazinul e deschis si negustorul da pe credit,catastiful e deschis si o mana scrie si cine doreste sa imprumute sa vina si sa imprumute.
Epitropii umbla zilnicsi strang datoriile de la oameni,cu voia lor si fara voia lor.Ei stiu pe ce se bazeaza cererea lor si judecata este dreapta,astfel toate sunt gata de ospat.”

Tot ce Divinitatea a facut omenirii este dat in chezasie.Sufletul omului este responsabil pentru tot ce se intampla.Oamenii intra ca intr-un magazin si cumpara tot ce le vine in gand,pe credit.Stapanul magazinului
le da tot ce vor.Ei pacatuiesc si Divinitatea asteapta pana le vine ziua socotelilor,caci ni se spune ca undeva e scris.
Epitropii umbla si strang datoriile.Oare de ce textul ne spune ca se strang datoriile de la oameni cu voia lor si fara voia lor?Oare omul insusi stabileste ce pedeapsa i se cuvine?Midras Smuel sustine ca epitropii sunt de fapt ingeri.Versetul se refera la porunci si fapte bune ale omului,pe care acestia le tramsmit in ceruri.Se explica cuvintele ”cu voia lor si fara voia lor”,ca aceasta expresie se refera la fapte pe care omul le-a facut cu buna credinta sau cateodata fara macar sa-si dea seama.
Rabi Ovadia din Bartenura sustine ca e vorba de pedepse.
In legatura cu cuvintele ”si toate sunt gata de ospat”,rabi Arie sustine ca dupa ce omul isi achita ”datoriile”, el este gata ca sa fie invitat la ospat si sa profite de viata lumii viitoare,cea de veci.

Sursa: AcelasGand