Stirea zilei de 28 ianuarie 2013, Bianca in bratele lui Bote!

Binecunoscutul  Catalin Botezatu, a suferit un nefericit accident de
masina luni, in jurul orei 04:30 (a.m.), in apropiere de Bucuresti, relateaza DC News.

Acesta este internat momentan la Spitalul de Urgenta Floreasca din Capitala, sectia
Neurochirurgie, fiind diagnosticat cu traumatism cranian sever si politraumatism.
La aflarea vestei cumplite, fosta iubita, Bianca Dragusanu, si-a retinut cu greu
lacrimile si in mod surprinzator a decis sa-i fie alaturi in aceste clipe grele.

Creatorul de moda se afla pe „locul mortului” in masina unor prieteni, care aparent
ar fi consumat bauturi alcoolice si substante halucinogene inainte sa conduca.
Cei doi amici ai designerului au suferit fracturi deschise si contuzii usoare.

Vezi imagini foarte emotionante surprinse de reporterii DC News cu Bianca
din nou in bratele lui Catalin Botezatu.

PS. ATENTIE .Acest anunt era un VIRUS, care circula pe e-mail…odata ce accesai galeria foto il luai !!:(

Cu cateva zile in urma !

S-a întâmplat cu câteva zile în urmă. A fost o fază de genul acelora pe care ştii că le poţi prinde cel mult o dată în viaţă, mai ales cu o persoană pe care o vezi pentru prima dată şi, cine ştie?, poate şi ultima. În ziua aceea intrasem mai hotărât ca oricând. Aproape tot drumul mersesem întins cu gândul ăsta, mânat de sentimentul acela bine ştiut de toată lumea, că odată ajuns la destinaţie trebuie făcut ceea ce situaţia o impune. Aşadar, iată-mă faţă în faţă cu uşa grea, din metal. În jurul meu, oamenii vorbesc, merg, nu mă bagă în seamă. Trag de uşa masivă şi pătrund într-un coridor lung. Mă uit la uşile aliniate toate pe dreapta. În sfârşit, a doua sau a treia e cea care mă interesează. Are o inscripţie inconfundabilă şi, în definitiv, nu e prima oară când intru aici. Un tip se aranjează de parcă ar fi urmat să intre în direct pe cine ştie ce post TV. Abia dacă-l văd cu coada ochiului. Dau să deschid o a doua uşă, care face legătura cu altă încăpere. Cineva mă ajută fără să vrea de pe partea cealaltă şi uşa – la fel de masivă precum cea de la intrare – se deschide surprinzător de uşor. Tocmai mă gândeam ca data viitoare să vin cu vreun deschizător de uşi după mine, când remarc cine mă ajutase. „Scuze”, îngaimă încurcată. E brunetă, la vreo 22 de anişori plus/minus 2-3. Mai remarc că poartă o bluză roz închis, strânsă pe corp. În spatele ei, un tip cu faţa foarte mirată – se vedea că uitase pentru ce venise acolo. Nici la el nu mă uit, altcineva reuşise deja să-mi capteze atenţia. Îmi dau seama că prezenţa feminină care mă privea cu îndrăzneală nu are loc să treacă de mine şi mă dau o jumătate de pas într-o parte. Trece şi iese fără să mai privească la altcineva. După o secundă sau două îmi revin şi eu şi intru pe uşa de unde tocmai ieşise ea. Era capătul drumului meu.
…Au trecut, cred, mai bine de două săptămâni de la întâmplarea asta şi mărturisesc că mi-au rămas în minte chipul cu privirea deloc sfioasă şi ieşirea ei aproape atingându-mă, cu un mers foarte sigur, lipsit de grabă. Acum îmi dau seama că îmi va fi greu să o uit. Cu atât mai mult cu cât, am mai spus-o, nu întâlneşti în fiecare zi o brunetă cel puţin interesantă în toaleta bărbaţilor din nu-mai-contează-care supermarket.

Zi buna s-aveti !