A mai plecat o valoare!

Da, cu siguranta ca v-ati dat seama ca  ma refer la regretatul regizor Sergiu Florin Nicolaescu. Da, il cheama si Florin.Acesta s-a nascut in Targu Jiu in data de 13 aprilie 1930.  A fost scenarist, regizor si actor in mai multe filme romanesti.  Cred ca este cel mai prolific regizor roman. Si nu o spun numai eu !

Si cum suntem invatati sa ne apreciem valorile dupa moarte lor. Nu degeaba avem acum maratoane de film cu sau regizate de Sergiu Nicolaescu la cinema si la televizor.

Eu, nu voi scrie despre isteria declansata de : incinere, mostenire, fiul nelegitim, despre sotia maestrului mai mica cu multi ani, despre capii Bisericii Ortodoxe -inflexibili…ci am sa scriu doar atat: „Dragul meu, popor invata sa respecti decizia celui de langa tine.” Si, am sa va dau filmul care mi-a placut cel mai mult :  Noi, cei din linia întâi (1986) – 2 serii.

Reclame

Fericirea depinde de caracter

Demult a venit la un calugar, un om tare necajit si l-a intrebat:

-Ce este rau cu mine? De ce nu imi gasesc linistea? De ce nu sunt multumit de viata mea?

Batranul calugar a luat, atunci, o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat :

-Cum e aceasta sticla?

-Este pe jumatate goala!

-Vezi, i-a mai spus calugarul, eu o vad pe jumatate plina.

In viata trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Nu este greu, mai ales ca in toate exista ceva frumos. …Daca vom sti sa privim natura, vom vedea frumusete si bogatie.
… Daca vom sti sa-l privim pe om in adancul lui, vom vedea bunatate si dragoste.

Privind astfel viata si oamenii, devenim noi insine mai frumosi, mai bogati si mai buni.”

Fericirea nu depinde de context,ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol…sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs….sau in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el.
Ferice de cei ce privesc paharul ” din perspectiva cerului „, adica de sus, de unde pare vesnic plin si nu din lateral, unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta.
Ferice de cei ce canta, chiar daca suna fals, de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii, de cei care cad ,iar apoi se ridica.
Ferice de cei ce nu invata pentru note, de cei ce sufera zambind, de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotoarului, de cei ce plang gratie dragostei, si nu singuratatii….de cel ce descopera o carte buna…de cei ce fac cadouri….de cei carora le place compania propriei lor persoane…de cei ce mananca fara sa numere caloriile….sau sa priveasca la ceas.
Ferice de cei ce nu uita ca viata e una singura, ca modul in care o traiesti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus si ca acesta e umplut de DUMNEZEU…….