Tacerea

Tăcere în cuvinte, tăcerea în gânduri, tăcere în viaţă…
Tăcerea, ca un păianjen uriaş, îşi ţese pânza deasă, asemeni unor zăbrele de nepătruns, înlănţuindu-mă, îndepărtându-mă, rupându-mă de lume şi de lumina ei… Zbaterile mele sunt firave şi mă adâncesc tot mai mult într-un labirint de fire întortocheate, care nu îmi dau nici o şansă de scăpare.
Încerc să-mi strecor privirea printre plăpândele fâşii de lumină şi nu reuşesc să desluşesc altceva decât mici fragmente din frumuseţea acestei vieţi, aşa, ca-ntr-un puzzle din care lipsesc foarte multe piese şi imaginea rămâne fără sens, iar dorinţa de a-i descoperi calităţile se diminuează din ce în ce mai mult… Imaginaţia mea încearcă să construiască imaginea, aşa cum ea poate şi îşi doreşte, dar nu voi ştii niciodată care e imaginea reală a vieţii sau, poate, refuz să cred că ea este aşa cum se infăţişează: niciodată completă, ascunsă adesea după măşti ce îşi pierd din culoare şi strălucire pe măsură ce timpul trece, interesată, neprietenoasă, indiferentă…
Singurătatea are avantajele ei, dar, Doamne, cât de mult înstrăinează, izolează, ridică ziduri între mine şi mine, între mine şi oameni, între mine şi viaţa adevărată!…
Tăcerea devine ameninţătoare, iar eu din ce în ce mai pierdut. E şi vina mea, e şi vina firii mele… Nu arunc vina pe cei din jur, poate că ei sunt ok şi eu am o problemă de adaptare sau o voinţă nu prea exersată sau, poate, pur şi simplu, n-am reuşit niciodată să deprind a trăi ŞI pentru mine…

Victor Rebengiuc

Ieri,11 februarie a  fost ziua unui mare om de cultura, maestrul Victor Rebengiuc. Chiar dacă vine cu o zi mai târziu, salut respectuasa vârstă de 80 de ani a maestrului și dau o raită prin YouTube pentru a revedea căteva scene memorabile cu dânsul si pentru a va pune si dumneavoastra. Preferata mea rămâne cea din Balanța, dar nici cu fazele din Moromeții nu mi-e rusine. Apariția dânsului în serialul ”În derivă”, în care joacă rolul unui director de teatru este superbă, iar asta îmi mai confirmă încă odată mie că nu este bătrân(maestrul) până nu te consideri bătrân.

Respect maestre!

Anii trec mult prea repede

Mă gândeam azi că anii trec mult prea repede. Poartă cu ei bucuriile, dar şi tristeţile noastre… Pe lângă sentimentele de împlinire, de ici – de colo, răbufnesc neputinţele şi dor neîmplinirile. Se perindă prin gând oameni dragi pe care i-am pierdut, oameni pe care-i iubesc şi cărora, poate, nu ştiu să le spun cât de mult îmi mângâie sufletul şi cât de pustiu aş fi fără ei, oameni care m-au întristat uneori sau m-au rănit alteori – cu sau fără voia lor, întâmplări care mi-au barat un drum sau mi-au deschis un altul pe care nu am păşit din diverse motive (şi acestea mai mult sau mai puţin întemeiate) sau am păşit în împrejurări neprielnice…
Poatear trebui să constituie motiv de bucurie, îmi aduce o adiere de nostalgie, iar eu nu mă ştiu apăra de zbaterea ei.  Nu privesc înapoi şi totuşi trecutul mă copleşeşte. Nu privesc nici în viitor, căci ceaţa îmi ascunde orizontul. Rămân în prezent şi eu ştiu că el, prezentul, e tot ce am…Am mai mult decât unii şi mai puţin decât alţii…Sunt un om ancorat în realitate şi, recunosc, am început să uit să visez…Ceea ce e foarte trist…

Indiferent cum mă simt şi cum gândesc eu azi, nu pot să-i uit pe cei ce trimit câteodată un semn, un gând, o vorbă cu destinaţia: SUFLETUL MEU.

Fara cuvinte

Era o dimineata aglomerata la cabinetul medical, cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp, ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana, dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea adevarata, asta este ceea ce imi doresc de la viata!.… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat.
Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni, ci sa stii sa dansezi in ploaie. Din pacate,putini sunt aceia care stiu….

sursa acestei povesti :motorul de cautare google

Locuri de munca tot mai putin, in Romania

Batalia, in desfasurare, a site-urilor de recrutare din online, pe locurile de munca din Romania, care devin „obiecte de lux” este undeva la 200 milioane de euro ! E vorba de piata locala, pe care se bat site-urile!  Site-urile de recrutare din online, au, în medie, 20 de angajaţi şi totodată cea mai mare marjă de profitabilitate din piaţa serviciilor de recrutare. Scopul lor este să administreze cv-urile celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, pentru a le vinde mai departe companiilor care au nevoie de noi angajaţi, dar şi să posteze pe site anunţurile de joburi disponibile, scrie revista Business Magazin.Si, totusi 200 de milioane de euro, reprezinta o dublare a pietei, fata de 2008!!!Deci, site-urile de recrutare au devenit o sursă profitabilă de venit pentru antreprenorii români din online.Deşi anii de criză au redus masiv din zona  cheltuielilor cu forţa de muncă, companiile au preferat să renunţe la serviciile agenţiilor de recrutare sau ale headhunterilor, dar nu şi la serviciile site-urilor de recrutare. Motivul? Sunt mai ieftine, oferă acces la o bază de date de milioane de CV-uri…