Anii trec mult prea repede

Mă gândeam azi că anii trec mult prea repede. Poartă cu ei bucuriile, dar şi tristeţile noastre… Pe lângă sentimentele de împlinire, de ici – de colo, răbufnesc neputinţele şi dor neîmplinirile. Se perindă prin gând oameni dragi pe care i-am pierdut, oameni pe care-i iubesc şi cărora, poate, nu ştiu să le spun cât de mult îmi mângâie sufletul şi cât de pustiu aş fi fără ei, oameni care m-au întristat uneori sau m-au rănit alteori – cu sau fără voia lor, întâmplări care mi-au barat un drum sau mi-au deschis un altul pe care nu am păşit din diverse motive (şi acestea mai mult sau mai puţin întemeiate) sau am păşit în împrejurări neprielnice…
Poatear trebui să constituie motiv de bucurie, îmi aduce o adiere de nostalgie, iar eu nu mă ştiu apăra de zbaterea ei.  Nu privesc înapoi şi totuşi trecutul mă copleşeşte. Nu privesc nici în viitor, căci ceaţa îmi ascunde orizontul. Rămân în prezent şi eu ştiu că el, prezentul, e tot ce am…Am mai mult decât unii şi mai puţin decât alţii…Sunt un om ancorat în realitate şi, recunosc, am început să uit să visez…Ceea ce e foarte trist…

Indiferent cum mă simt şi cum gândesc eu azi, nu pot să-i uit pe cei ce trimit câteodată un semn, un gând, o vorbă cu destinaţia: SUFLETUL MEU.

Reclame

Poti sa iti spui parerea aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.