Cred acum

Omul firesc pare a avea o aducere aminte de foarte scurtă durată. Binecuvântările de ieri pot fi ușor uitate în timpul crizei de astăzi și nădejdea zilei de mâine este deseori umbrită de luptele din prezent. În 1Împărați 17 este o poveste scurtă despre prorocul Ilie care, în timpul unei secete severe pe care el însuși a prezis-o, locuiește împreună cu o văduvă și fiul acesteia. În mod miraculos, rezerva ei mică de ulei și făină nu se sfârșește niciodată în aceste zile de foamete care afectează întregul Israel. În fiecare zi ea toarnă puțin ulei și puțină făină să facă pâine și în fiecare zi găsește că făina și uleiul nu se termină.
Într-o zi însă, fiul văduvei moare. În durerea și mânia ei, văduva îl confruntă pe omul lui Dumnezeu. Ca oricine în situația ei, pare să strige „DE CE?”. Cel mai valoros dar din viața ei, singurul ei fiu a murit. Ea dă vina pe Ilie și este mânioasă și pe Dumnezeu Însuși. Prin rugăciunea prorocului, copilul este adus înapoi la viață și este redat mamei sale.
Ceea ce văduva spune mai apoi este ceea ce mi-a atras mie atenția. Ea spune lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!” (1Împărați 17:24). Uimitor este faptul că deja existau suficiente dovezi prin care să știe că Ilie spune adevărul: Ilie a fost cel care a prezis seceta prin care treceau. Ilie a fost cel care în mod miraculos a păstrat uleiul și făina în casa ei într-un timp de foamete. Totuși, abia după ce Ilie a adus înapoi pe copil la viață, văduva pare să aibă credință.

Nu o învinovățesc pe această femeie deoarece văd prea mult din slăbiciunea ei în propria mea viață. Este ușor să te încrezi în Dumnezeu când totul este bine. Știu că mâna lui Dumnezeu m-a binecuvântat de-a lungul anilor. Vă dovezi ale existenței lui Dumnezeu în creația Lui. Cuvântul Lui și-a dovedit adevărul în mod continuu, și totuși, ca pe atât de mulți alții, în clipele mele cele mai întunecate Satana mă ispitește să mă îndoiesc, să mă leapăd sau să renunț.
Credința este o luptă zilnică. Binecuvântările zilei de ieri sunt ușor uitate în necazul zilei de azi. Din acest motiv mă cufund în Cuvântul Său atât în vremuri de criză, cât și în vremeuri de calm. De aceea mă rog și când mă doare, și când sunt înconjurat de binecuvântările Sale.
Așa cum trupul nostru fizic are nevoie de exercițiu și de a fi lucrat pentru a fi puternic atunci când e nevoie să fie puternic, și duhul nostru necesită să-și clădească puterea, tăria în vremurile de clam, de bine, pentru a putea supraviețui apoi furtunilor.
Din acest motiv, de asemenea, avem nevoie unii de alții. Este imortant să nu lipsim de la biserică. Adunările noastre nu sunt doar nişte cerinţe hotărâte pentru a merge în cer. Adunările noastre sunt sursa noastră de putere, de protecţie, de călăuzire atât în timurile noastre bune, cât şi în timpurile de disperare, de deznădejde şi durere. Credinţa va fi întotdeauna o hotărâre pe care o luăm zilnic. Avem nevoie de vieţi care Îl văd pe Dumnezeu în fiecare zi. Trebuie să ne înconjurăm cu aceia care, ca şi noi, au nevoie de credinţă acum, chiar în acest moment, nu doar cândva, într-o zi…

„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie „(Evrei 10:23-25) ….

Te doare ! Zambeste !

Chiar daca pe pamantul asta al nostru , inca , sunt atatea lucrurui frumoase , chiar daca visul de a gasi fericirea si implinirea , inca nu a apus si chiar daca povestile cu tinerete fara batranete si viata fara de moarte ne impodobesc copilaria , trebuie sa recunoastem ca planeta aceasta nu mai indeplineste conditiile edenice de altadata si ca din valea raiului s-a transformat in valea suferintei … Peste tot exista suferinta…siomul experimenteaza : suferinte fizice , suferinte care vin din partea altora , suferinte pe care si le provoaca singur , suferinte in suflet…La tot pasul intalnesti oameni , mici si mari , bogati si saraci , care sunt afectati , foarte serios , de suferinta . Fata unora este prea din vreme ridata , parul unora este prea din vreme albilt iar pe foarte multe cruci se poate observa gradul scazut de longevitate . Plangand apare omul pe pamant , adesea plange in timpul viteii iar cand moare , altii plang in urma lui…Ce bine era , ca macar cercul familiei , sa fi fost ceva mai scutit de suferinta ! Te intorceai din drumurile tale impovarat si abatut de ganduri si dureri si gaseai in familie coltul tau de liniste ! Ce bine ! Ce terapeutic ! Dar nu este chiar asa . In majoritatea familiilor , suferinta este la ea acasa . De ce se intampla asa ? Din nefericire , cand cineva se comporta intr-o maniera care raneste , de obicei , altcineva suporta consecintele si , ca atare , sufera . Violenta in familie este o criza care ii poate afecta pe oameni din punct de vedre fizic , psihologic si spiritual . Marea majoritate a oamenilor , atunci cand personal se confrunta cu o criza in familie , traverseaza in acelasi timp o criza de personalitate . Este timpul in care apar acele intrebari cu nuanta filozofica….de ceeu…? de ce mi se intampla tocmai mie …? de ce trebuie sa trec prin aceasta drama …?sau…ce rol joaca aceasta nenorocire in viata mea…? Toate aceste intrebari demonstreaza eforturile oamenilor de a intelege rostul , sensul sau motivul crizei , incercand sa aseze experienta lor dureroasa in contextul intelegerii propriei lor vieti . Adevarul este ca atunci cand sufera , omul se apropie mai mult de Divinitate . Isi intelege mai bine mai bine limitele si simte nevoia , acceptand prezenta unei Divinitati Atotputernice , care nu tradeaza . Atentie, tu cel care citesti , tu , cel care poate suferi pt ca ti-ai pierdut prietenul cel mai bun , sau ai fost agresat si chinuit ; poate ca te-a parasit sotul sau sotia : poate parintii te-au izgonit de acasa , colegii de la serviciu sau de la scoala te-au ridiculizat ; ti-ai pierdut locul de munca ; sufletul tau drag de langa tine a plecat din lumea aceasta sau pur si simplu…nu mai faci fata nevoilor existentiale..aceasta ciuma care se abatae mai peste toti , Divinitatea iti promite ca va fi langa tine atunci cand te doare mai rau ! Atunci cand traiesti suferinta si abuzul , cand parca toti te-au parasit si nu-ti mai gasesti echilibrul , sa-ti amintesti ca Divinitatea nu te abandoneaza niciodata .
Este usor sa faci pe inteleptul si sa fii intelegator cand nu te doare nimic…mai ales atunci cand il doare ceva ..pe altul !…Te doare ? Zambeste ! Cea mai semnificativa experienta a sperantei , despre care se spune ca moare ultima sau..niciodata , nu este suspinul , ci…zambetul !