YouTube si iubirea !

Azi te invit sa-ti redescoperi inima, sa deschizi lacatul cel ruginit cu care ai inchis candva poarta inimii tale si sa vezi ce se ascunde dincolo…vrem sa il cunoastem pe cel iubit, pe cea iubita, vrem sa-i cunoastem pe cei de langa noi dar nu ne cunoastem cu adevarat pe noi insine…nu stim ce mesaj ne aduc emotiile noastre, reactiile din interiorul corpului, care se vad la exterior….Ti-ai pus vreodata intrebarea, ce se intampla in interiorul tau cand iubesti?…Te intreb asta pentru ca iubirea e un balsam pentru suflet, iar ceea ce se intampla cu noi atunci cand suferim e si mai greu de cunoscut…Si totusi, spatiul inimii ramane inca un mister, un spatiu care nu poate fi explorat decat cu lumina iubirii….desi fiecare om e inzestrat cu liber arbitru, in fata iubirii…acesta pare anihilat.

Iubirea e focul care arde tot ceea ce credeai ca stii despre tine si transforma totul in cenusa, e apa care te invita sa inoti si sa te pierzi in adancurile ei, e vantul care iti da aripi si care te poarta ca pe o frunza ratacita de toamna…si mai ales, iubirea e pamantul care hraneste tot ceea ce tu semeni…iubirea e solutia universala, e cheia care deschide orice lacat…

Si acum, in alta ordine a ideilor care imi vin in minte si pentru ca astazi este ultima zi din an, vreau sa va marturisesc ca eu ma simt norocos ca am avut sansa sa-l ascult, sa-l cunosc pe maestrul Gheorghe Dinica . Canta de te ungea pe suflet, de aceea am cautat pe Yotube o melodie ca sa vi-o postez si voua . Va las sa ascultati aceasta melodie a maestrului si va doresc Un An Nou, mai bun decat cel care azi se sfarseste. Se sfarseste anul nu lume 🙂 La multi ani, dragi cititori !Ne recitim in 2013!!!

 

Reclame

Asa e!

„E ca ploaia…ai impresia ca o poti atinge,dar defapt nu e asa.E pur si simplu o iluzie.Asa e iubirea O iluzie perfecta si imperfecta in acelasi timp.E lumina perfecta intr-un intuneric imperfect.Si totusi e o fiinta.Si fiinta aceasta te atrage intr-un mod teribil.Si te atrage in sensul ca e o enigma vie,pe care in sinea ta,ai vrea sa o dezlegi.”
Cam asta imi vine in minte cand spun iubire.O stiu de cand ma stiu pe mine.Am stiut-o dintotdeauna.Si cu toate astea niciodata nu am inteles-o,niciodata nu i-am deslusit enigma.Pentru ca e nevoie de mai mult decat simple vorbe,sau gesturi,ca sa ajungi sa realizezi cine e ea.Poate niciodata nu am avut suficienta rabdare,sau paranoia ca sa fac asta.O invidiez pentru asta,caci o face intangibila.
Daca o privesti,nu ai remarca nimic deosebit.Pentru ca nu exteriorul e diferentiaza de tot,ci interiorul.As spune ca figura ei e chiar comuna,banala.Par castaniu,ochi caprui,trup …Si totusi cand o privesc,ma simt intimidata,si o admir.
Se lupta cu propriile temeri ascunzandu-le in propriul suflet.Isi infrunta trecutul, sentimentele,traieste in umbra oamenilor care i-au lasat o oarecare urma de scrum in suflet.Nu prea intelegi ce vrea sa spuna atunci cand iti vorbeste,pentru ca vorbeste pentru propriul suflet mereu.Gandeste complicat,simte in cel mai complex mod totul…traieste intens fiecare clipa….
E atenta cand face orice lucru…o vad si acum,sorbind cu meticulozitate din ceasca cu ceai,inhaland fiecare molecula de aroma.Ea de abia analizeaza pierduta prima inghititura cand eu am terminat ceasca.
Si are un defect…da…cred ca asta e singurul defect pe care i l-am gasit vreodata.Cauta companie acolo unde nu trebuie.Isi da tot ce are mai bun cui nu merita.Pentru ca asa e iubirea.E ca o Julieta alergand in noapte sa si-l gaseasca pe Romeo.Pentru ca o viata singura e ca si cum ai merge mereu numai pe o strada a plangerii.Si totusi de fiecare data cand ramane cu inima franta,plange in umbra,o umbra nestiuta de nimeni,ascunsa,umbra cuiva pe care il considera al ei.Face pasiuni sperand ca de fiecare data sa fie bine.Si desi plange,nu ii pare rau niciodata pentru nimic,si nu se razbuna.Poate pentru ca stie ca dragostea e tristetea cea mai mare pentru ca ea e efortul suprem pentru a iesi din singuratatea launtrica.O vad umbland mereu pe strazile amare ale sentimentelor ingropate,uitate,inchise in ochiul vietii.Asteapta sa iubeasca frunzele altei veri…care sa fosneasca absurdul sub talpile soaptelor.E absurd…
Gary Moore-Crying in the shadows