Orice intamplare a vietii. Orice situatie prin care trecem, buna sau rea, ne mai invata ceva despre noi…Pentru ca niciodata nu ne cunoastem suficient. Traim doar cu iluzia ca stim tot…in realitate, ne surprind reactiile imprevizibile pe care le avem, pe care nu mereu reusim sa le tinem sub control…Adunam si regrete… Am regretat deseori ca am iubit dar nu mi s-a raspuns la fel, ca involuntar am ranit oameni, ca nu am stiut sa imi arat compasiunea fata de cineva care se afla in suferinta, ca nu am acordat ajutor cuiva care in mod evident avea nevoie, ca am folosit cuvintele doar ca sa provoc si nu sa alin…Dar toate acestea m-au ajutat sa indrept partea aceea din mine care se vroia ,,rea” si sa privesc totul cu mai multa detasare, cu mai multa intelegere…Ce daca am iubit si nu s-au intors catre mine la fel sentimentele celei iubite? Daruind iubire, iubind, am avut si mai multa de oferit si intr-un alt mod ea s-a intors catre mine, inima. Cand am ranit pe cineva, fara sa vreau, am gasit suficienta putere in mine sa spun ,,iarta-ma!” eliberandu-ma de povara. Daca nu am avut rabdare sa il inteleg pe cel care sufera, cu un alt prilej, i-am intins mana spunandu-i ,,sunt aici pentru tine, daca simti nevoia sa vorbesti, te ascult”…si am facut-o, chiar daca aveam lucruri mai importante de facut. Iar daca am avut ocazia sa ajut pe cineva am facut-o cu inima deschisa, constient ca, de undeva, la momentul potrivit, acest ajutor se va intoarce catre mine. Toti suntem cateodata ,,absenti” la capitolul ,,despre viata”…Important este sa nu invatam aceste ,,lectii “ prea tarziu…Cand nu le mai putem pune in practica sau este prea tarziu sa mai indreptam ceva…
educatie
A mai plecat o valoare!
Da, cu siguranta ca v-ati dat seama ca ma refer la regretatul regizor Sergiu Florin Nicolaescu. Da, il cheama si Florin.Acesta s-a nascut in Targu Jiu in data de 13 aprilie 1930. A fost scenarist, regizor si actor in mai multe filme romanesti. Cred ca este cel mai prolific regizor roman. Si nu o spun numai eu !
Si cum suntem invatati sa ne apreciem valorile dupa moarte lor. Nu degeaba avem acum maratoane de film cu sau regizate de Sergiu Nicolaescu la cinema si la televizor.
Eu, nu voi scrie despre isteria declansata de : incinere, mostenire, fiul nelegitim, despre sotia maestrului mai mica cu multi ani, despre capii Bisericii Ortodoxe -inflexibili…ci am sa scriu doar atat: „Dragul meu, popor invata sa respecti decizia celui de langa tine.” Si, am sa va dau filmul care mi-a placut cel mai mult : Noi, cei din linia întâi (1986) – 2 serii.
Partajează asta:
Fericirea depinde de caracter
Demult a venit la un calugar, un om tare necajit si l-a intrebat:
-Ce este rau cu mine? De ce nu imi gasesc linistea? De ce nu sunt multumit de viata mea?
Batranul calugar a luat, atunci, o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat :
-Cum e aceasta sticla?
-Este pe jumatate goala!
-Vezi, i-a mai spus calugarul, eu o vad pe jumatate plina.
In viata trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Nu este greu, mai ales ca in toate exista ceva frumos. …Daca vom sti sa privim natura, vom vedea frumusete si bogatie.
… Daca vom sti sa-l privim pe om in adancul lui, vom vedea bunatate si dragoste.
Privind astfel viata si oamenii, devenim noi insine mai frumosi, mai bogati si mai buni.”
Fericirea nu depinde de context,ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol…sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs….sau in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el.
Ferice de cei ce privesc paharul ” din perspectiva cerului „, adica de sus, de unde pare vesnic plin si nu din lateral, unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta.
Ferice de cei ce canta, chiar daca suna fals, de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii, de cei care cad ,iar apoi se ridica.
Ferice de cei ce nu invata pentru note, de cei ce sufera zambind, de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotoarului, de cei ce plang gratie dragostei, si nu singuratatii….de cel ce descopera o carte buna…de cei ce fac cadouri….de cei carora le place compania propriei lor persoane…de cei ce mananca fara sa numere caloriile….sau sa priveasca la ceas.
Ferice de cei ce nu uita ca viata e una singura, ca modul in care o traiesti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus si ca acesta e umplut de DUMNEZEU…….
Partajează asta:
Te doare ! Zambeste !
Chiar daca pe pamantul asta al nostru , inca , sunt atatea lucrurui frumoase , chiar daca visul de a gasi fericirea si implinirea , inca nu a apus si chiar daca povestile cu tinerete fara batranete si viata fara de moarte ne impodobesc copilaria , trebuie sa recunoastem ca planeta aceasta nu mai indeplineste conditiile edenice de altadata si ca din valea raiului s-a transformat in valea suferintei … Peste tot exista suferinta…siomul experimenteaza : suferinte fizice , suferinte care vin din partea altora , suferinte pe care si le provoaca singur , suferinte in suflet…La tot pasul intalnesti oameni , mici si mari , bogati si saraci , care sunt afectati , foarte serios , de suferinta . Fata unora este prea din vreme ridata , parul unora este prea din vreme albilt iar pe foarte multe cruci se poate observa gradul scazut de longevitate . Plangand apare omul pe pamant , adesea plange in timpul viteii iar cand moare , altii plang in urma lui…Ce bine era , ca macar cercul familiei , sa fi fost ceva mai scutit de suferinta ! Te intorceai din drumurile tale impovarat si abatut de ganduri si dureri si gaseai in familie coltul tau de liniste ! Ce bine ! Ce terapeutic ! Dar nu este chiar asa . In majoritatea familiilor , suferinta este la ea acasa . De ce se intampla asa ? Din nefericire , cand cineva se comporta intr-o maniera care raneste , de obicei , altcineva suporta consecintele si , ca atare , sufera . Violenta in familie este o criza care ii poate afecta pe oameni din punct de vedre fizic , psihologic si spiritual . Marea majoritate a oamenilor , atunci cand personal se confrunta cu o criza in familie , traverseaza in acelasi timp o criza de personalitate . Este timpul in care apar acele intrebari cu nuanta filozofica….de ceeu…? de ce mi se intampla tocmai mie …? de ce trebuie sa trec prin aceasta drama …?sau…ce rol joaca aceasta nenorocire in viata mea…? Toate aceste intrebari demonstreaza eforturile oamenilor de a intelege rostul , sensul sau motivul crizei , incercand sa aseze experienta lor dureroasa in contextul intelegerii propriei lor vieti . Adevarul este ca atunci cand sufera , omul se apropie mai mult de Divinitate . Isi intelege mai bine mai bine limitele si simte nevoia , acceptand prezenta unei Divinitati Atotputernice , care nu tradeaza . Atentie, tu cel care citesti , tu , cel care poate suferi pt ca ti-ai pierdut prietenul cel mai bun , sau ai fost agresat si chinuit ; poate ca te-a parasit sotul sau sotia : poate parintii te-au izgonit de acasa , colegii de la serviciu sau de la scoala te-au ridiculizat ; ti-ai pierdut locul de munca ; sufletul tau drag de langa tine a plecat din lumea aceasta sau pur si simplu…nu mai faci fata nevoilor existentiale..aceasta ciuma care se abatae mai peste toti , Divinitatea iti promite ca va fi langa tine atunci cand te doare mai rau ! Atunci cand traiesti suferinta si abuzul , cand parca toti te-au parasit si nu-ti mai gasesti echilibrul , sa-ti amintesti ca Divinitatea nu te abandoneaza niciodata .
Este usor sa faci pe inteleptul si sa fii intelegator cand nu te doare nimic…mai ales atunci cand il doare ceva ..pe altul !…Te doare ? Zambeste ! Cea mai semnificativa experienta a sperantei , despre care se spune ca moare ultima sau..niciodata , nu este suspinul , ci…zambetul !
Partajează asta:
Furia este primara
Dintre toate emotiile cu care ne nastem, furia este primara si cea mai dificil de controlat. Indiferent cat ar fi de discreta, furia genereaza anxietate, defensiva si agresiune – faimoasa reactie lupta-sau-fugi pe care o contine fiecare organism viu. Si daca la furia cuiva raspunzi cu iritabilitate– dupa cum majoritatea creierelor sunt proiectate sa reactioneze – problema se va inrautati sigur.
Furia intrerupe functionarea lobilor frontali. Nu numai ca vei pierde abilitatea de a fi rational, dar nici nu mai esti constient ca te porti intr-un mod irational. Cand lobii frontali se inchid, este imposibil sa ascultam cealalta persoana, ca sa nu mai vorbim de empatie sau compasiune. In schimb, veti simti ca aveti dreptate, si din acea clipa procesul de comunicare se rupe. Furia elibereaza o cascada de neurochimicale care distrug acele parti ale creierului ce controleaza reactivitatea emotionala.
Este nevoie de multa perseverenta si pregatire ca sa raspunzi la furie cu blandete, dar este exact ceea ce invatatorii spirituali incearca sa ne spuna de secole. Cand te concentrezi intens si constant pe valorile si scopurile spirituale, cresti fluxul sangvin in lobii frontali si cingulatul anterior, ceea ce face ca activitatea din centrele emotionale ale creierului sa descreasca. Atentia constienta este cheia si, cu cat ne vom concentra mai mult pe valorile interioare, cu atat ne vom putea lua mai bine viata in maini. Prin urmare, meditatia – fie ea religioasa sau seculara – va ingaduie sa va atingenti cu mai multa usurinta scopurile, motiv pentru care am dedicat trei capitole pentru a va invata cum sa exersati creierul pentru iubire si compasiune.”
Partajează asta:
Cand n-ai chef
Cand n-ai niciun chef sa stai pe afara, dar ai vrea sa iesi… ti se intampla sa alegi o librarie?
Nu vreau sa spun biblioteca, ci chiar librarie, dar din aceea care isi foloseste spatiul cu cap si care te face sa te simti confortabil, sa vrei sa mai stai, sa rasfoiesti si sa te simti bine…
Mie mi se intampla, iar acum cand toate orele zilei imi apartin 
, chiar o sa reiau sportul acesta.
In Bucuresti ai de unde alege, dar stiu ca si in tara sunt cateva librarii
Partajează asta:
Iasmina Maria Răceanu
Partajează asta:
Simplitatea
Când eram mici făceam dintr-un mosor o jucărie minunată, şi ne bucuram de ea. Copiii mici se bucură de o maşinuţă mai mult decât oricare din părinţii lor, atunci când îşi cumpără un Mercedes. Dacă întrebi o fetiţă: “Ce vrei, o păpuşă sau un bloc de locuinţe?”, vei vedea ca îţi răspunde: “O păpuşă”. Aşadar, copiii mici cunosc deşertăciunea lumii.
– Părinte, ce ajuta mai mult pentru ca cineva să cunoască această bucurie a cumpătării?
– Să prindă sensul cel mai adânc al vieţii. “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu…”. De aici porneşte simplitatea şi orice înfruntare corectă a lucrurilor”.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, 2003
