V-am numit prieteni

Evanghelia lui Ioan ne spune povestea lui Dumnezeu care ,, S-a facut trup si a locuit printre noi ,, ( 1.14 ) Pe masura ce Ioan spune povestea lui Hristos , el spune de asemenea povestile noastre despre cum am ajuns in prezenta lui Dumnezeu .
Ioan foloseste vietile unor oameni , de la pescari la teologi , inimi frante si vieti frante , o nunta si o inmormantare , si atat de multe alte lucruri pentru a ne da posibilitatea de a vedea aspecte ale vietilor noastre cand citim despre cum acesti oameni L-au intanlit pe Mantuitorul . Intr-un anumit fel , ceea ce vedem sunt imagini spirituale ,, inainte ,, si ,, dupa ,,
Nu toate schimbarile sunt spre bine : unii aleg sa respinga si sa lupte impotriva frumusetii pe care ar fi putut sa o aiba daca ar fi ales sa creada , sa urmeze si sa se supuna . Chiar si pentru aceia care au crezut , vietile lor nu sunt identice , ci par sa aduca daruri variate la acest nou mod de viata cu Hristos .

Vietile noastre sunt rezultatul atat al situatiilor aflate dincolo de controlul nostru , cat si al alegerilor pe care le-am facut de-a lungul anilor . Lista factorilor ne-alesi din viata mea este mai lunga decat voi sti eu vreodata .Ca si in Evanghelia dupa Ioan , nu a fost alegerea noastra daca ne-am nascut barbati sau femei , saraci sau bogati . Ati crescut fiind iubiti sau v-ati simtit singuri ?
Unii sunt frumosi , in timp ce altii dintre noi …Lista ar putea continua la infinit . Vietile noastre sunt de asemenea rezultatul hotararilor noastre , al alegerilor ,al valorilor si al dorintelor noastre : unii s-au luptat pentru educatie , altii au cautat diferite tipuri de slujbe . Alegem cine ne vor fi prieteni , daca ne vom casatori sau nu si cu ce fel de persoana dorim sa ne petrecem vietile . Din nou , lista poate continua . Cel mai important aspect al vietii dvs . este umblarea dvs. cu Dumnezeu . Nu toata lumea are ocazia de a auzi adevarul . Unii aleg sa nu asculte deloc , dar pentru aceia dintre noi care am auzit , alegerea este asezata la picioarele noastre .
Daca cititi acest articol , atunci , la un anumit nivel , ati auzit de Fiul lui Dumnezeu care va cheama la viata : ,, Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea , incat a dat pe Singurul Sau Fiu … ,, ( Ioan 3.16 ) Ca si in Evanghelia dupa Ioan , ni se da acum ocazia de a alege directia vietilor noastre .
In prima sa epistola , Ioan a scris : ,, deci ce am vazut si am auzit , aceea va vestim si voua , ca si voi sa aveti partasie cu noi , Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau , Isus Hristos . Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina ,, ( 1 Ioan 1.3-4 ) Ioan spera ca indiferent de ceea ce a fost inainte , acum vom lua hotararile corecte , vom face alegerile potrivite . Alegand pe Hristos , alegeti viata ! Cand cititi aceste versete , observati ca Ioan vorbeste despre partasie . Aceasta nu inseamna ca regulile nu conteaza , ci , ceea ce conteaza cel mai mult este persoana lui Isus si relatia pe care o avem cu El .

Traim intr-o lume plina de oameni care pretind ca cred in Hristos si care pretind ca sunt crestini . Din aceste milioane , se pare ca numarul acelora care aleg sa slujeasca este drastic mai mic . Desi milioane ar spune ca sunt crestini , este de obicei greu de observat vreo diferenta in vietile lor . Deseori ma intreb daca acest lucru nu se datoreaza cumva faptului ca pentru ei ,, a fi crestin ,, se defineste prin fapte , prin invataturi si prin idei mai degraba decat prin partasie . Isus este pentru dumneavoastra o idee distanta sau este un prieten adevarat ?
Ioan ne spune ca ceea ce ii desparte pe alesii lui Dumnezeu de masele de oameni din aceasta lume nu este o lista de reguli sau de idei , ci o relatie . Oamenii lui Dumnezeu sunt aceia care au fost atinsi de Fiul . Crestinii sunt aceia care L-au intanlit pe Isus . Nu , nu vom avea o intanlire fizica asemenea celor despre care citim in Scriptura . Asa cum Isus Insusi a spus : ,, Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut ,, ( Ioan 20.29 ) Ceea ce face insa diferenta intre viata ,, inainte ,, si ,, dupa ,, este umblarea cu El , cunoasterea Lui si dorinta de a fi tot mai mult asemenea Lui . Poate ca ne punem noua insine gresit intrebarea . In loc sa intrebam daca dvs, si cu mine suntem crestini , intrebari mai bune ar fi : Il cunoastem pe Domnul si Mantuitorul nostru ? Umblam noi cu Dumnezeu ? Este Isus cu adevarat prietenul dumneavoastra ?

Cred acum

Omul firesc pare a avea o aducere aminte de foarte scurtă durată. Binecuvântările de ieri pot fi ușor uitate în timpul crizei de astăzi și nădejdea zilei de mâine este deseori umbrită de luptele din prezent. În 1Împărați 17 este o poveste scurtă despre prorocul Ilie care, în timpul unei secete severe pe care el însuși a prezis-o, locuiește împreună cu o văduvă și fiul acesteia. În mod miraculos, rezerva ei mică de ulei și făină nu se sfârșește niciodată în aceste zile de foamete care afectează întregul Israel. În fiecare zi ea toarnă puțin ulei și puțină făină să facă pâine și în fiecare zi găsește că făina și uleiul nu se termină.
Într-o zi însă, fiul văduvei moare. În durerea și mânia ei, văduva îl confruntă pe omul lui Dumnezeu. Ca oricine în situația ei, pare să strige „DE CE?”. Cel mai valoros dar din viața ei, singurul ei fiu a murit. Ea dă vina pe Ilie și este mânioasă și pe Dumnezeu Însuși. Prin rugăciunea prorocului, copilul este adus înapoi la viață și este redat mamei sale.
Ceea ce văduva spune mai apoi este ceea ce mi-a atras mie atenția. Ea spune lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!” (1Împărați 17:24). Uimitor este faptul că deja existau suficiente dovezi prin care să știe că Ilie spune adevărul: Ilie a fost cel care a prezis seceta prin care treceau. Ilie a fost cel care în mod miraculos a păstrat uleiul și făina în casa ei într-un timp de foamete. Totuși, abia după ce Ilie a adus înapoi pe copil la viață, văduva pare să aibă credință.

Nu o învinovățesc pe această femeie deoarece văd prea mult din slăbiciunea ei în propria mea viață. Este ușor să te încrezi în Dumnezeu când totul este bine. Știu că mâna lui Dumnezeu m-a binecuvântat de-a lungul anilor. Vă dovezi ale existenței lui Dumnezeu în creația Lui. Cuvântul Lui și-a dovedit adevărul în mod continuu, și totuși, ca pe atât de mulți alții, în clipele mele cele mai întunecate Satana mă ispitește să mă îndoiesc, să mă leapăd sau să renunț.
Credința este o luptă zilnică. Binecuvântările zilei de ieri sunt ușor uitate în necazul zilei de azi. Din acest motiv mă cufund în Cuvântul Său atât în vremuri de criză, cât și în vremeuri de calm. De aceea mă rog și când mă doare, și când sunt înconjurat de binecuvântările Sale.
Așa cum trupul nostru fizic are nevoie de exercițiu și de a fi lucrat pentru a fi puternic atunci când e nevoie să fie puternic, și duhul nostru necesită să-și clădească puterea, tăria în vremurile de clam, de bine, pentru a putea supraviețui apoi furtunilor.
Din acest motiv, de asemenea, avem nevoie unii de alții. Este imortant să nu lipsim de la biserică. Adunările noastre nu sunt doar nişte cerinţe hotărâte pentru a merge în cer. Adunările noastre sunt sursa noastră de putere, de protecţie, de călăuzire atât în timurile noastre bune, cât şi în timpurile de disperare, de deznădejde şi durere. Credinţa va fi întotdeauna o hotărâre pe care o luăm zilnic. Avem nevoie de vieţi care Îl văd pe Dumnezeu în fiecare zi. Trebuie să ne înconjurăm cu aceia care, ca şi noi, au nevoie de credinţă acum, chiar în acest moment, nu doar cândva, într-o zi…

„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie „(Evrei 10:23-25) ….

Barbatii

Intotdeauna barbatilor li s-au gasit scuze pentru comportamentul lor si ceea ce este mai tragic este ca de cele mai multe ori femeile sunt cele care le gasesc tot felul de scuze… femeile si cercetatorii stiintifici. Si cea mai banala scuza si care le cuprinde pe toate e… „asa-s barbatii”. Tot batem moneda pe treaba cu instinctele. Care instincte? Asa-zisele instincte animalice? Pai stai sa vedem… Instinctul de pradator, de vanator… la cele mai multe specii, femela e cea care vaneaza si pentru mascul si pentru pui si ea se alege numai cu resturile… Tot femela e cea care alege masculul cel mai puternic, cel mai frumos, cel mai cel pentru a forma o familie… Instinctul de reproducere, de perpetuare a speciei… Da, e valabil in cazul animalelor, dar ma indoiesc ca barbatii care fac sex cu atatea femei o fac pentru a lasa cate un copil la fiecare… Instinctul de agresivitate… nu stiu nici o specie in care masculul e violent cu femela… Deci de unde naiba scoatem toate instinctele astea la barbati? De pe vremea cand traiam in pesteri?
Dar sa revenim la oile noastre… pardon, barbatii nostri. Daca isi inseala partenera, i se gaseste scuza ca nu i se ofera ceea ce-si doreste, ca are nevoie de diversitate. Daca e violent cu partenera, fizic sau/si verbal, i se gaseste scuza ca sigur a facut femeia ceva si si-a meritat-o. Daca isi paraseste copilul, i se gaseste scuza ca nu are instinct… patern. Mda, dintre toate instinctele, taman pe asta nu-l are.
Aud tot mai multi barbati plangandu-se ca in ziua de azi femeile umbla numai dupa bani, ca nici nu se uita la un barbat daca nu are masina nu stiu de care si portofelul plin. Si care e problema fratilor? Ce nu vi se pare echitabil? Barbatii umbla dupa frumusete, de ce n-ar umbla si femeile dupa bani?! Barbatii vor femei inteligente (dar nu mai mult decat ei), musai sa fie frumoase, nu mai au asa mari pretentii sa fie si o buna gospodina ca acum exista fast-food-uri (traiasca americanii!)… Hmm, cam mari pretentii pentru ce ofera ei… De cele mai multe ori uita sa-si priveasca si ei in oglinda burtile si cheliile, dar vor femei frumoase. A, stai, ca au rezolvat-o cu chelia, transformand-o in moda… Vrei sa fii cool, te razi pe cap… cica da dovada de mai multa masculinitate :) Moda pe care au rasfrant-o si asupra femeilor care trebuie sa fie… „chele” peste tot, mai putin podoaba capilara care cu cat este mai bogata, mai lunga etc cu atat e mai bine.
Si acum ca un bilant… Femeia care umbla cu mai multi barbati e curva, barbatul cu mai multe femei e… barbat. Femeia care nu mai munceste ca sclava in casa e puturoasa, barbatul… e barbat. Femeia care isi paraseste sotul pentru altul e o nenorocita, barbatul… e barbat. Femeia care isi paraseste copiii e mama denaturata, barbatul e… barbat. Femeia nemanichiurata, cu par pe picioare, mai grasa etc. e o neingrijita, nu-i pasa de ea, barbatul… e barbat. Si lista ar putea continua…pentru femei se gasesc toate apelativele, pentru barbati, unul singur… e BARBAT.
In concluzie… De ce va mai plangeti femeilor ca sunteti tratate ca niste obiecte, cand voi acceptati sa fiti tratate ca niste obiecte? Voi femeile sunteti cele care nu stiti ce artificii sa mai folositi, va supuneti la tortura epilarii, puneti kille de smacuri pe voi, decolteuri cat mai adanci, fuste cat mai scurte, haine cat mai stramte, faceti tot ce e posibil pentru a fi cat mai atragatoare pentru barbati si pe urma va plangeti ca barbatii cauta numai frumusete. Voi acceptati sa fiti umilite, batute si sa acceptati resemnate ca asa-s barbatii. Voi va etalati cat mai mult fizicul si de multe ori il folositi ca pe o arma. Nu mai aveti pretentia sa fiti tratate ca oameni cand voi ati facut barbatii sa va judece doar dupa aspectul fizic.
Concluzia finala… Femeile sunt singurele vinovate ca… asa-s barbatii.

Dragostea nu înseamnă să faci să creadă

Baal HaSulam, Esența Religiei și Scopul ei: O persoană mai dezvoltată recunoaște în ea o cantitate mai mare de rău, și atfel respinge și se separă de răul din interior într-o mai mare măsură. Cel nedezvoltat simte în el numai o cantitate mică de rău și astfel va respinge doar o cantitate mică de rău. Drept rezultat, el lasă toată această mizerie în interior, pentru că el nu o recunoaște ca mizerie.

Să presupunem că mă lovesc de rău în viața mea. Totuși, cabaliștii spun că acest rău, ca orice altceva, vine de la Creator. Se întâmplă să experimentez stări proaste și ele vin de la El. Prin urmare, ele îmi par o pedeapsă și aduc frică. De fapt, depunem majoritatea eforturilor noastre pentru a îndepărta asemenea pedeapsă. Se întâmplă că nici nu visăm măcar la bine, dar cel puțin încercăm să evităm răul, să scăpăm de pedeapsă.

O persoană mai dezvoltată înțelege că trebuie să facă bine, nu atât din cauza eventualelor pedepse, ci pur și simplu pentru că este bine. Merită să aduci bine celorlalți și ție însuți. Acest nivel al existenței nu-i mai permite să facă pur și simplu rău și să-i rănească pe ceilalți.

O persoană și mai dezvoltată începe să-și lege relația cu lumea prin noțiuni de răsplată și pedeapsă. Cu alte cuvinte, vede atributele sistemului: unele acțiuni duc la răsplată, altele la pedeapsă. Ca și cum ar fi un judecător, El își arată atitudinea, indiferent de numele pe care-l poartă, Natura, forța superioară.

Și unii merg chiar mai sus și conșientizează că nu există nicio pedeapsă. Dimportivă, dacă stările proaste îmi par pedepse care vin de la Creator, asta este de fapt o pedeapsă și o greșeală. Până la urmă, de la Creator vine doar bine și sentimentele mele neplăcute sunt cauzate de faptul că Îi sunt opus Lui. Trebuie să schimb această opoziție, să devin asemănător (Domeh) Creatorului, să devin o ființă umană (Adam). Apoi, fiind asemănător Lui, mă voi simți în bunătate.

Dar apoi apare întrebarea: De ce am nevoie de asta? Doar de dragul sentimentelor plăcute? În aces caz, sunt sălbatic, nu uman. Este posibil să devin chiar mai rău decât am fost înainte, transformându-mă în mizerie, dorind să profit de Creator. Sau nu am nicio alegere: trebuie să am stări plăcute pentru că altfel dorința mea nu mă va lăsa să fac nimic.

Poate îi voi cere Creatorului să mă ajute încă să fac lucruri bune, dar nu pentru răsplată sau pedeapsă. Vreau să mă deconectez de la ele, să mă deconectez atât de mult încât chiar în vasele mele (dorințe) să experimentez pedeapsă, întuneric; cu toate acestea, mă voi ridica deasupra acestei stări și voi rămâne în dăruire față de Creator. Există întuneric în dorințe și deasupra lor Îi voi da Lui Lumina, atitudinea mea corectă față e El

Sursa: Bogdan

Rugăciunea pentru viitorul eului cuiva

Problema este cât de repede este inclus în munca reală, cineva care a ajuns la Cabala. Se poate să fii ajuns de mult timp, să asculte ceea ce spun, dar să nu depună un efort real, adică conexiunea cu ceilalți.

Poate numai după un timp îndelungat, începe în sfârșit să înțeleagă că drumul spiritual se află în conexiunea în grup și că este necesar să găsească punctul central al acestei unități. De fapt, numai acolo va merita să intre în contact cu Creatorul.

Va trece mult timp până când va dezvolta o idee despre conceptul de Creator. De fapt, Creatorul nu are nicio imagine, nicio formă, niciun singur indiciu pentru noi. Creatorul se numește forța dăruirii care este revelată cuiva în anumite condiții, pe care trebuie să le îndeplinească prin propriile eforturi. Trebuie să fie potrivit pentru descoperirea acestei proprietăți. Numai atunci când se manifestă într-o persoană se poate numi Creator, și nu în afara persoanei.

În esență, omul este impresionat de forma pe care el însuși o va lua în viitor. Este atras de faptul că este revelată în el, adică, în el în viitor. Trebuie să fie foarte clar că nimic nu se va schimba, cu excepția lui însuși. Se străduie către această formă viitoare, se adresează ei cu o rugăciune.

De aceea, este spus despre drum: ”Am muncit și am găsit.” Asta nu înseamnă că am rămas așa cum am fost și că totul în jurul meu se schimbă. Întreaga lume, întreaga realitate se află în om și numai acesta se schimbă. De aceea, ”Am muncit și am găsit, crede” Este imposibil să ajungi la asta fără să te schimbi tu însuți. Am ”găsit” pentru că am ajuns la formă corectă datorită Luminii care Reformează și în mine am descoperit proprietatea comună a dăruirii și iubirii care se numește Creator.

Este imposibil să obțin asta fără efort. Și, depunând efort, găsesc, pentru că fac din mine baza pe care imaginea dăruirii, proprietatea Creatorului, se poate descoperi. Aceasta este singura metoda de avansare. De aceea eforturile trebuie să fie în afara puterii umane; adică eu trebuie să creez o fundație, să depun eforturile mele, dar întotdeauna să aștept Lumina care Reformează să mă schimbe, să mă pregătească pentru descoperirea proprietății dăruirii și iubirii. Apoi, aceasta se va stabili în mine și va începe să conducă, schimbându-mă în așa măsură încât întreaga mea minte și întreaga mea inimăm vor lucra în conexiune cu celelalte părți care acum îmi par străine și separate de mine.

Adică, avem nevoie de o definiție corectă a efortului. De aceea trece atâta timp din momentul în care cineva ajunge la grup și începe să studieze, până când începe să înțeleagă și să simtă că toate schimbările care trebuie să se întâmple sunt în el, nu în afara lui. Această schimbare de abordare a percepției realității, în a simți că totul este înăuntrul lui, pentru că întreaga lume este imaginea proprietăților lui, iar vasul lui spiritual trebui să includă în el totul, înseamnă să fie „integral”. Numai atunci va obține realizarea lui, când întreaga creație este în el, ca o parte inseparabilă. Întreaga natură minerală, vegetală, animală și oamenii sunt parte a sufletului său, și nu mai există nimic în afară de asta.

Tu ai o viata?

Obsesia multor oameni de a se uita la TV sau la filme este modalitatea prin care evita sa-si traiasca propria viata. Isi doresc sa experimenteze emotii, aventura, actiune, adrenalina, drama, umor, etc., insa nu vor sa depuna niciun efort pentru asta. Este mult mai simplu sa te uiti la un ecran si sa te identifici cu un anume personaj decat sa te ridici de pe canapea si sa „ai o viata”.

Razi, plangi, te entuziasmezi, critici sau te ingrozesti de experientele prin care trec actorii, iar in tot acest timp te amagesti singur ca si tu ai o viata. Destul de simpla sau de plictisitoare insa, nu-i asa?

Cum ar fi sa-ti dai voie sa te expui si tu la diferite experiente si chiar sa simti viata pe pielea ta? Cum ar fi sa te ridici de pe canapea si sa faci ceva cu viata ta, sa traiesti tu intamplari despre care sa le poti povesti nepotilor?

Cand a fost ultima data cand ai facut ceva pentru prima data?

Indrazneste, iesi din zona de confort, experimenteaza, TRAIESTE!

Viata ta nu are telecomanda, asa ca ridica-te si schimb-o tu!

Nu te panica

Daca esti singur/a acum, nu te panica si nici nu deveni disperat/a. Focusarea pe găsirea unui partener, cu orice preț, poate sa aducă in viata ta persoana nepotrivita.

Cel mai bun lucru pe care poți sa-l faci acum pentru tine este sa te centrezi pe tine, sa te focusezi pe obiectivele, pe visele tale si sa-ti construiesti o viata minunata.

Vei vedea ca in momentul in care esti fericit cu tine însuți, partenerul potrivit își va găsi calea catre tine.

Simtind disperare atragi lucruri negative, insa mulțumirea de sine si abundenta pe care ti-o asiguri singur, vor aduce in viata ta persoana potrivită pentru o relație frumoasa si evolutiva.

Cat timp pierzi plangandu-te?

Te-ai gândit vreodată…
Cat timp din viata ta pierzi plângându-te si căutând mila altora pentru statutul tau de victima neajutorata?

Cat timp din viata ta pierzi argumentând si justificand de ce „nu poți”?

Cat timp din viata ta pierzi cu „depresiile” si frustrările tale?

Gândește-te – de fiecare data cand te plângi, cand adopti postura de victima, cand esti deprimat sau frustrat – ca tu alegi sa traiesti in acest mod. Nimeni nu te împiedica sa actionezi, sa ieși din situația in care te afli sau sa-ti schimbi viata.

Tu esti singurul responsabil de situația in care esti acum si doar tu poți sa decizi sa traiesti altfel!

Gândește-te acum ce alegi: victimizarea si depresia sau mentalitatea de învingător si bucuria de a trai?