Dragostea nu înseamnă să faci să creadă

Baal HaSulam, Esența Religiei și Scopul ei: O persoană mai dezvoltată recunoaște în ea o cantitate mai mare de rău, și atfel respinge și se separă de răul din interior într-o mai mare măsură. Cel nedezvoltat simte în el numai o cantitate mică de rău și astfel va respinge doar o cantitate mică de rău. Drept rezultat, el lasă toată această mizerie în interior, pentru că el nu o recunoaște ca mizerie.

Să presupunem că mă lovesc de rău în viața mea. Totuși, cabaliștii spun că acest rău, ca orice altceva, vine de la Creator. Se întâmplă să experimentez stări proaste și ele vin de la El. Prin urmare, ele îmi par o pedeapsă și aduc frică. De fapt, depunem majoritatea eforturilor noastre pentru a îndepărta asemenea pedeapsă. Se întâmplă că nici nu visăm măcar la bine, dar cel puțin încercăm să evităm răul, să scăpăm de pedeapsă.

O persoană mai dezvoltată înțelege că trebuie să facă bine, nu atât din cauza eventualelor pedepse, ci pur și simplu pentru că este bine. Merită să aduci bine celorlalți și ție însuți. Acest nivel al existenței nu-i mai permite să facă pur și simplu rău și să-i rănească pe ceilalți.

O persoană și mai dezvoltată începe să-și lege relația cu lumea prin noțiuni de răsplată și pedeapsă. Cu alte cuvinte, vede atributele sistemului: unele acțiuni duc la răsplată, altele la pedeapsă. Ca și cum ar fi un judecător, El își arată atitudinea, indiferent de numele pe care-l poartă, Natura, forța superioară.

Și unii merg chiar mai sus și conșientizează că nu există nicio pedeapsă. Dimportivă, dacă stările proaste îmi par pedepse care vin de la Creator, asta este de fapt o pedeapsă și o greșeală. Până la urmă, de la Creator vine doar bine și sentimentele mele neplăcute sunt cauzate de faptul că Îi sunt opus Lui. Trebuie să schimb această opoziție, să devin asemănător (Domeh) Creatorului, să devin o ființă umană (Adam). Apoi, fiind asemănător Lui, mă voi simți în bunătate.

Dar apoi apare întrebarea: De ce am nevoie de asta? Doar de dragul sentimentelor plăcute? În aces caz, sunt sălbatic, nu uman. Este posibil să devin chiar mai rău decât am fost înainte, transformându-mă în mizerie, dorind să profit de Creator. Sau nu am nicio alegere: trebuie să am stări plăcute pentru că altfel dorința mea nu mă va lăsa să fac nimic.

Poate îi voi cere Creatorului să mă ajute încă să fac lucruri bune, dar nu pentru răsplată sau pedeapsă. Vreau să mă deconectez de la ele, să mă deconectez atât de mult încât chiar în vasele mele (dorințe) să experimentez pedeapsă, întuneric; cu toate acestea, mă voi ridica deasupra acestei stări și voi rămâne în dăruire față de Creator. Există întuneric în dorințe și deasupra lor Îi voi da Lui Lumina, atitudinea mea corectă față e El

Sursa: Bogdan

Rugăciunea pentru viitorul eului cuiva

Problema este cât de repede este inclus în munca reală, cineva care a ajuns la Cabala. Se poate să fii ajuns de mult timp, să asculte ceea ce spun, dar să nu depună un efort real, adică conexiunea cu ceilalți.

Poate numai după un timp îndelungat, începe în sfârșit să înțeleagă că drumul spiritual se află în conexiunea în grup și că este necesar să găsească punctul central al acestei unități. De fapt, numai acolo va merita să intre în contact cu Creatorul.

Va trece mult timp până când va dezvolta o idee despre conceptul de Creator. De fapt, Creatorul nu are nicio imagine, nicio formă, niciun singur indiciu pentru noi. Creatorul se numește forța dăruirii care este revelată cuiva în anumite condiții, pe care trebuie să le îndeplinească prin propriile eforturi. Trebuie să fie potrivit pentru descoperirea acestei proprietăți. Numai atunci când se manifestă într-o persoană se poate numi Creator, și nu în afara persoanei.

În esență, omul este impresionat de forma pe care el însuși o va lua în viitor. Este atras de faptul că este revelată în el, adică, în el în viitor. Trebuie să fie foarte clar că nimic nu se va schimba, cu excepția lui însuși. Se străduie către această formă viitoare, se adresează ei cu o rugăciune.

De aceea, este spus despre drum: ”Am muncit și am găsit.” Asta nu înseamnă că am rămas așa cum am fost și că totul în jurul meu se schimbă. Întreaga lume, întreaga realitate se află în om și numai acesta se schimbă. De aceea, ”Am muncit și am găsit, crede” Este imposibil să ajungi la asta fără să te schimbi tu însuți. Am ”găsit” pentru că am ajuns la formă corectă datorită Luminii care Reformează și în mine am descoperit proprietatea comună a dăruirii și iubirii care se numește Creator.

Este imposibil să obțin asta fără efort. Și, depunând efort, găsesc, pentru că fac din mine baza pe care imaginea dăruirii, proprietatea Creatorului, se poate descoperi. Aceasta este singura metoda de avansare. De aceea eforturile trebuie să fie în afara puterii umane; adică eu trebuie să creez o fundație, să depun eforturile mele, dar întotdeauna să aștept Lumina care Reformează să mă schimbe, să mă pregătească pentru descoperirea proprietății dăruirii și iubirii. Apoi, aceasta se va stabili în mine și va începe să conducă, schimbându-mă în așa măsură încât întreaga mea minte și întreaga mea inimăm vor lucra în conexiune cu celelalte părți care acum îmi par străine și separate de mine.

Adică, avem nevoie de o definiție corectă a efortului. De aceea trece atâta timp din momentul în care cineva ajunge la grup și începe să studieze, până când începe să înțeleagă și să simtă că toate schimbările care trebuie să se întâmple sunt în el, nu în afara lui. Această schimbare de abordare a percepției realității, în a simți că totul este înăuntrul lui, pentru că întreaga lume este imaginea proprietăților lui, iar vasul lui spiritual trebui să includă în el totul, înseamnă să fie „integral”. Numai atunci va obține realizarea lui, când întreaga creație este în el, ca o parte inseparabilă. Întreaga natură minerală, vegetală, animală și oamenii sunt parte a sufletului său, și nu mai există nimic în afară de asta.

Tu ai o viata?

Obsesia multor oameni de a se uita la TV sau la filme este modalitatea prin care evita sa-si traiasca propria viata. Isi doresc sa experimenteze emotii, aventura, actiune, adrenalina, drama, umor, etc., insa nu vor sa depuna niciun efort pentru asta. Este mult mai simplu sa te uiti la un ecran si sa te identifici cu un anume personaj decat sa te ridici de pe canapea si sa „ai o viata”.

Razi, plangi, te entuziasmezi, critici sau te ingrozesti de experientele prin care trec actorii, iar in tot acest timp te amagesti singur ca si tu ai o viata. Destul de simpla sau de plictisitoare insa, nu-i asa?

Cum ar fi sa-ti dai voie sa te expui si tu la diferite experiente si chiar sa simti viata pe pielea ta? Cum ar fi sa te ridici de pe canapea si sa faci ceva cu viata ta, sa traiesti tu intamplari despre care sa le poti povesti nepotilor?

Cand a fost ultima data cand ai facut ceva pentru prima data?

Indrazneste, iesi din zona de confort, experimenteaza, TRAIESTE!

Viata ta nu are telecomanda, asa ca ridica-te si schimb-o tu!

Nu te panica

Daca esti singur/a acum, nu te panica si nici nu deveni disperat/a. Focusarea pe găsirea unui partener, cu orice preț, poate sa aducă in viata ta persoana nepotrivita.

Cel mai bun lucru pe care poți sa-l faci acum pentru tine este sa te centrezi pe tine, sa te focusezi pe obiectivele, pe visele tale si sa-ti construiesti o viata minunata.

Vei vedea ca in momentul in care esti fericit cu tine însuți, partenerul potrivit își va găsi calea catre tine.

Simtind disperare atragi lucruri negative, insa mulțumirea de sine si abundenta pe care ti-o asiguri singur, vor aduce in viata ta persoana potrivită pentru o relație frumoasa si evolutiva.

Cat timp pierzi plangandu-te?

Te-ai gândit vreodată…
Cat timp din viata ta pierzi plângându-te si căutând mila altora pentru statutul tau de victima neajutorata?

Cat timp din viata ta pierzi argumentând si justificand de ce „nu poți”?

Cat timp din viata ta pierzi cu „depresiile” si frustrările tale?

Gândește-te – de fiecare data cand te plângi, cand adopti postura de victima, cand esti deprimat sau frustrat – ca tu alegi sa traiesti in acest mod. Nimeni nu te împiedica sa actionezi, sa ieși din situația in care te afli sau sa-ti schimbi viata.

Tu esti singurul responsabil de situația in care esti acum si doar tu poți sa decizi sa traiesti altfel!

Gândește-te acum ce alegi: victimizarea si depresia sau mentalitatea de învingător si bucuria de a trai?

 

Iti acoperi golurile tale

Daca nu stii sa traiesti singur si nu poti sa fii fericit cu tine insuti in solitudinea ta, vei avea tendinta sa intri in relatii doar ca sa iti acoperi golurile tale interioare.

Vei avea tendinta sa astepti de la partenerul tau sa te faca fericit, vei plasa in mainile sale responsabilitatea bunastarii tale, iar daca celalalt nu va reusi sa faca asta, frustrarea si certurile vor fi la ordinea zilei.

Ma intristeaza de cate ori vad ca oamenii stau in relatii disfunctionale si chiar toxice doar pentru ca sa nu fie singuri. Nu le place de fapt de partenerul lor, nu il respecta sau chiar il dispretuiesc uneori, insa nu renunta la el datorita diferitelor „avantaje” pe care le ofera acea relatie: siguranta materiala, dorinta de aliniere la cerintele sociale, imposibilitatea de a sta singuri, obisnuinta, s.a.m.d.

In viziunea mea, merita sa iti investesti energia intr-o relatie doar atunci cand il iubesti si il accepti pe partenerul tau asa cum este el, fara sa simti dorinta sa-l manipulezi sau sa-l santajezi emotional si sa nu te folosesti de el ca sa-ti satisfaci nevoile tale egoiste.

O relatie reprezinta „cireasa de pe tort”, nu este tortul. Pentru ca sa ai o relatie armonioasa si implinita, prima data este necesar ca tu sa-ti construiesti singur tortul vietii tale si sa poti sa fii bine cu sau fara cireasa de pe el.

Daca nu stiai pana acum, iti spun ca exista relatii frumoase si functionale, fara prea mult efort
Insa pentru asta este necesar ca sa te cunosti, sa iti creezi singur o viata de care sa fii mandru si multumit, si abia apoi sa intri intr-o relatie de care nu ai „nevoie”, insa care poate sa iti desavarseasca fericirea si bucuria de a trai.

Sclavul dorintelor

Baal HaSulam, Introducere în cartea Zohar, Art. 21: …deoarece întreaga esenţă creează nevoi şi nevoile creează gânduri şi concepte pentru a obţine aceste nevoi, pe care dorinţa de primire le cere.

Şi, cum dorinţele umane diferă unele de altele, la fel nevoile, gândurile şi ideile.

Mintea noastră serveşte dorinţa. Reshimot (amintiri) care se trezesc şi urcă ne umplu cu diferite dorinţe şi mintea începe să satisfacă aceste dorinţe, pentru a le realiza.

Putem crede că suntem foarte inteligenţi şi că mintea noastră include întreaga realitate, dar dacă nu suntem interesaţi în ceva, dacă nu ne priveşte, la fel şi mintea noastră trece peste asta. Şi asta pentru că mintea este un sclav. Dacă dorim ceva pe plan corporal, acţionează pentru a satisface dorinţa de hrană, sex sau familie. Dacă se trezeşte o dorinţă de respect, este atras de această problemă şi nu ţine cont de alte nevoi. Este acelaşi lucru când vine vorba despre dominare sau bani şi, în general, toate combinaţiile diferite ale cererilor noastre.

O persoană este motivată de o combinaţie de diferite dorinţe şi mintea funcţionează mereu conform spectrului de dorinţe diferite.

În general, nu avem mintea cu adevărat liberă. Nu poate fi în întregime rece şi obiectivă, detaşată de sentimente aşa cum o dorim sau credem. Pur şi simplu este un servitor al dorinţei.

Cucul simbolul vietii

” Printre păsări, cucul are importanța pe care o are busuiocul între flori. Se cunosc mai multe etiologii: unul dintre cei doi frați preschimbați de Dumnezeu în păsări a fost împuşcat, iar celălalt îl caută veşnic strigându-i numele:Cucu;
doi fii de împărat se certară după moartea tatălui lor, unul îl ucise pe celălalt pentru a se urca pe tron, dar mai târziu îşi regretă fapta, fiind prefăcut în pasăre;
o mamă vitregă îşi ucise fiul, iar sora lui îi păstră inima şi oasele, din ale luară ființă cucul care va aminti mereu de soarta lui;
un tânăr care a furat boii sau caii Sf. Petru sau cheia raiului a fost blestemat de către acesta să devină pasăre;
aromânii cred că a existat un cioban care a dormit timp de 300 de ani, iar când s-a trezit, nu mai ştia unde se află şi l-a rugat pe Dumnezeu să-l prefacă în pasăre. De atunci nu oboseşte niciodată să strige numele fratelui său.
Cucul cântă în fiecare an doar în perioada de la Buna Vestire până la 1 iulie sau până de Sânzâiene, când se preface în uliu şi mănâncă alte păsări.

Viața erotică a cucului este descrisă în mai multe specii folclorice. În cântecul popular epic, pasărea se transformă într-un tânăr foarte chipeş care doreşte să se căsătorească cu cea mai mică dintre cele trei surori sau cu o turturică. Aceasta se opune însă dorinței lui şi amenință că se va preschimba în diferite lucruri, pentru a fi lăsată în pace. În legende, cucul e prezentat ca soțul pupezei ori al privighetorii şi se află veşnic în căutarea unei noi iubiri. El mai apare ca un tată care nu are grijă de copiii lui şi îi lasă în seama mierlei.
În acelaşi timp, cucul apare ca pasăre sacră. El începe să cânte primăvara la porțile raiului. Mâna care îl ucide încremeneşte pentru că este interzis să omori o pasăre care aduce atâta bucurie oamenilor. Dacă acest lucru se întâmplă totuşi, omul trebuie să se spovedeacă imediat, altfel această faptă provoacă moartea părinților lui.
Cucul are calități care n-au fost atribuite altor păsări, de pildă el este o pasăre-oracol, care îi poate spune omului câți ani mai are de trăit. Cine nu aude întreaga primăvara cucul, acela va muri curând.
Capul şi măruntaiele lui sunt utilizate în vrăjile de dragoste. Creanga pe care a cântat e pusă de fete în baia lor pentru ca ele să fie atât de iubite precum e şi cântecul cucului; sau omul poartă la el un cap de cuc pentru a fi ascultat cu plăcere cum e ascultat şi cântecul. Lăutarii aşează un cap de cuc în vioara lor pentru acelaşi motiv. Jocul cu măşti ”Cucii” îndeplineşte funcția unui rit apotropaic şi a unui rit de fertilitate.
Simbol al bucuriei vieții, cucul ”se ceartă” cu moartea. Aceasta stă la capul unui muribund, în timp ce cucul la picioare. Moartea propune cucului să facă schimb de glasuri, dar el nu e de acord pentru că glasul lui aduce oamenilor bucurie, pe când al morții numai tristețe și despărțire.”

Sursa: blog.jorjette.ro