Pe o priveliste trista de un codru-nchis

Sosi tacerea surda cu-n aramiu deschis,

Copacii intins-au bratele-nspre toamna

La umbra unuia sedea-ngandurata-o doamna .

Privirea-i este-ngrijorata iar umerii-aplecati

Trupul firav ca trestia si ochii-ntunecati,

Cu parul ravasit si fruntea-i cu sudoare

Dornica sa obtina parca …un soi de aparare .

Rochia-i caramizie iar chipul sau pierdut

Sade blajina la umbra pomului necunoscut,

Tesand cu grija asternut din frunze lacrimande

Plangandu-si viata cruda cu zilele-i plapande.

Un copac mai mandru, parca-n barbat sculpatat

Cu umeri prea puternici si piept fortificat,

Ii ofera simplei doamne protectie cu drag,

De parca i-a pictat acoperis din lemn de fag.

Doamna , simte -a sa caldura si-i nedumirita

Se-ntreaba de e drept si…daca asta merita,

De fapt,visa protectie langa un barbat

Dar a simtit caldura la umbra de copac .

Mintea-i agera ,in graba ii rasuna

” Nu stiu ce-i cu mine , parca-s nebuna !

Pentru o cipa dar…am confundat

Copacul…cu un minunat barbat .”

Nu-i lucru curat dar nu-i intamplator

Se-aude muzica lina de langa izvor,

Tabloul minunat al toamnei o-nconjoara

Ea-l priveste parca pentru intaia oara .

Ca prin vis , privirea i s-a luminat

Trupul ei firav , de-odata s-a-ndreptat ,

Sangele-n vene-i zburda a chef de viata

In drumul ei , licare fir de speranta .

Amarul pelinului …nevinovata amintire

A maracinilor coroana …o simpla traire,

Cata energie, cat s-a fortificat,

La umbra puternicului copac !

Din asta experienta , a-nvatat sa iubeasca

Clipele frumoase din viata sa-i creasca ,

Sa multumeasca pentru tot ce i s-a dat

In fine…a simtit cum traieste cu adevarat .

Autor:

Liliana Carmen Stoica

30-31 octombrie 2012

Sa mai descretim putin fruntile. Si sa ne facem calculele singuri, sa citim si sa invatam lucruri utile si folositoare, sa ne informam din mai multe surse, sa judecam independent, sa luam decizii liberi, nu indrumati de „detinatorii de sursa sigura”:

„Un trib de indieni adunau lemne pentru iarna la poalele unui munte. Intr-o zi, Ochi-de-Vultur, seful tribului il trimite pe Iute-de-picior pana in varful muntelui unde era o statie meteorologica sa intrebe daca va fi o iarna grea, ca sa stie cate lemne sa adune.
Ajunge Iute-de-picior in varf si il intreaba pe meteorologul de serviciu:
– Domnule, va fi o iarna grea?
Meteorologul se duce in spatele cabanei si se intoarce dupa 5 minute.
– Da, pot sa spun ca va fi o iarna grea.
A doua si a treia zi povestea se repeta, pentru ca Ochi-de-Vultur voia sa stie sigur daca va fi o iarna grea. A patra zi:
– Iute-de-picior, mai du-te odata la meteorologul ala si intreaba-l daca va fi o iarna foarte, foarte grea pentru ca n-am chef sa adunam prea multe lemne degeaba.
Pleaca Iute-de-picior intr-un suflet si il intreaba pe meteorolog:
– Domnu’, iar m-a trimis sefu’ ca vrea sa fie sigur ca va fi o iarna foarte, foarte grea…
– Da, bine, asteapta putin…
Se duce in spatele cabanei si dupa cinci minute se intoarce:
– Da ma, va fi o iarna extraordinar de grea.
– Da dumneata cum iti dai seama?
– Hai sa-ti arat!
Merge Iute-de-picior in spatele cabanei, iar meteorologul ii spune:
– Uite, vezi tribul ala de indieni cate lemne aduna? Inseamna ca va fi o iarna foarte, foarte grea…”

In vremile cand eu traiam,ca viata unei frunze,nu ma intrebam:-Ce este viata, si nici nu ma gandeam ca pot muri! Simplitatea unei vorbe m-a facut sa ma trezesc,chiar daca eram o frunza sau un_magar independent.
De’atunci si pana azi-pot zice,a trecut si ceva vreme-Timp,in care m-am scaldat si mi-am revenit in fire!
Aici si Acum, traiesc o viata de inceput,chiar daca sunt mult mai in varsta,traiesc viata unui prunc!Orfan de tata am crescut,asa ca,n-am stiut ce’nseamna;Puterea si Protectia unui barbat.Chiar daca tatal meu,m-a parasit si a plecat,eu,il voi iubii mereu si-l voi povesti-numai de bine.Asa a fost sa fie in trecut-Nimic nu-i la’ntamplare-Cu toate au un rost si un destin,chiar daca par intamplatoare!

Aici si Acum,este un Timp,iar asta’i trecator mai frate..asa ca,Viata nu poate fi aici,intr-un loc ce va dispare!
-Atunci de ce suntem aici?
Cum-Timpul este Trecator,la fel si Sufletul este o Suflare,un cadou nemuritor,oferit si insuflat de catre Divinitate.

Un singur lucru ne diferentiaza de patrupede-Mintea,liberul arbitru,singurul care poate percepe cat fac 1+1!O pisica nu se poate comporta ca un elefant niciodata,nici porcul nu are cum sa fie cal-Omul in schimb,poate fi ceea ce-si doreste;magar,porc,caine,maimuta,papagal,bou sau bivol,vaca,cocos sau gaina..lista poate continua,deoarece,se spune ca sunt peste 2 milioane de specii pe planeta pamant!!
Toate aceste vietatii traiesc o viata adevarata,nu muncesc,nu trebuiesc sa studieze,nu au nevoie de judecatori,politisti,guvernatori sau bancheri,nu divorturi si nici proprietati…ci,efectiv traiesc si se bucura de natura inconjuratoare…pe cand omul,cu toata mintea lui,nu-i multumit niciodata,chiar daca-i stapan peste toate aceste specii,nu-i ajunge ci cauta si pe alte planete!!Hmm…si mai spunem ca suntem sanatosi la creier…mai,mai….!!!!!!!!!!!!!!!!!

In urma cu aproximativ 2900 de ani,regele Solomon spunea<Intelepciunea este in fata omului priceput,dar ochii nebunului o cauta la capatul pamantului!>…Dar cei care o cauta pe Luna sau pe Marte,astia cum pot fi numiti????!Cam tot la fel este si omul care se indeletniceste cu lucruri care nu-i aduc nici un venit folositor;tembelevizorul,barfele,fumatul,alcoolul,- placerile sexuale,s.a.m.d…pentru toate acestea vei da socoteala,atat aci pe terra cat si dincolo de lumea noastra materiala.Din moment ce suntem singurii purtatori de Minte,asta ar trebui sa ne dea de inteles mult mai multe.
-Daca nu iti platesti facturile si impozitele,esti iertat,daca invoci fel de fel de scuze??!!
-Daca esti prins in fapt ca ai furat ceva de la supermaket..Ce se va intampla?!
-Cum se simte sotia sau sotul tau cand vede ca respecti mai mult pe vecina sau vecinul?!..sa nu mai pomenesc de inselat.
Cate si mai cate astfel de intrebari ar fi de intrebat,iar toate acestea cu un singur scop:
Cum crezi ca se simte Creatorul tau,Divinitatea-Unicul Dumnezeu,(care iti ofera totul gratuit),cand tu te inchini unui alt dumnezeu cioplit si pictat in fel de fel,cand EL, Domnul Dumnezeul cerurilor si al pamantului,Ti-a cerut sa nu faci acest lucru?
„Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor;-Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui.Aceasta este datoria fiecarui om.Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata,si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,fie bine,fie rau.”(Eclesiastul 12;13,14)

Obisnuita-Indiferenta cat si lipsa Educatiei,l-au transformat pe om,intr-un obiect mai mult sau mai putin intelectual..Atat si nimic mai mult!Cu toata parerea de rau o spun,omul care nu incerca sa-si descopere menirea nu se poate numi OM.
Omule-Nu uita ca nu esti stapan pe Suflarea ta…!

Dacă ești om și te confrunți cu realitatea, această viață este atât de puțin supusă controlului nostru. Suntem atât de lipsiți de putere asupra atâtor probleme!

Dacă te încrezi în Dumnezeu, te rogi, dar și rugăciunea poate fi o încercare și o luptă deoarece planurile lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna planurile omului. De fapt, rareori ele par a se întâlni! Războaie pot avea loc chiar atunci când ambele tabere se roagă pentru pace. Bolile curmă atât de multe vieți. Ne rugăm însă sperând că Dumnezeu ne va auzi. Iacov ne învață că „mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16). Ne rugăm pentru cei pierduți. Ne rugăm pentru cei săraci. Ne rugăm pentru cei fără speranță și pentru cei singuri. Trebuie să ne rugăm și ar trebui să o facem cu râvnă. Faptul că suntem lipsiți de putere este motivul pentru care Isus ne spune pilda femeii văduve care merge din nou și din nou la judecător. Trebuie să ne rugăm fără încetare, „și Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, cu toate că zăboveşte faţă de ei?” (Luca 18:7).
Dumnezeu nu ne-a lăsat fără un rol pe care să-l avem în Împărăție. Ne-a chemat să fim acea forță care vede nevoia și care răspunde. Petru ne cheamă să ne pregătim mințile pentru acțiune – 1Petru 1:13. Suntem slujitori. Suntem aceia care acționăm. Una dintre pildele cele mai deprimante este cea despre talanți de la Matei 25. Omul cu cei mai puțini bani (abilități) alege să nu facă nimic și este osândit pentru acest lucru. Cred că nici o pildă nu lovește inima credinciosului ca aceasta. Biserica pare să fie plină de oameni care speră că alții vor acționa, că altcineva își va asuma responsabilitatea. Am întrebat odată pe ruda cuiva care era în spital dacă pot face ceva. „Poți vindeca?” Aceste cuvinte m-au durut. Am vrut să plec de acolo. Nu putem face prea multe… dar mă puteam ruga. Puteam să veghez lângă pat. Putem să duc mâncare acasă. Putem să ascult supărarea rudelor.

Edmund Burke a spus: „Nimeni nu poate să greșească mai mult decât acela care nu a făcut nimic din cauză că nu putea face decât foarte puțin”. Trebuie să vă mărturisesc că am încercat să trăiesc conform acestei reguli chiar dinainte de a auzi vreodată acest citat. Nu sunt cel mai bun predicator, dar, atâta timp cât există o nevoie, voi încerca. Nu sunt cel mai bun conducător, dar dacă nu conduce nimeni, este timpul să acționez. Poate că nu sunt de folos sau nici măcar nu este nevoie de mine într-un loc dar lumea este mare și dacă Dumnezeu nu mai are nevoie de mine aici, cu siguranță mă poate folosi în altă parte și trebuie să fiu gata să merg. Să stau și să nu fac nimic nu a fost niciodată o opțiune. Poate că trebuie să urmați în vreo slujire. Poate că Dumnezeu vă cheamă pe dumneavoastră pentru a conduce. Ceea ce Dumnezeu nu face nicioadată este că nu vă cheamă la a nu face nimic.
Nu știu ce va aduce viitorul pentru dumneavoastră sau pentru mine. Viața se schimbă atât de rapid. Nu știu ce ocazii vom avea sau ce obstacole vom întâlni. Ceea ce știu este că trebuie să acționăm. Dumnezeu nu pare să își umple rândurile cu cei mai talentați, cei mai deștepți sau cei mai puternici. El întotdeanua pare să fi căutat pe cei care sunt dornici să facă ceva. El a spus „vino după mine” unor pescari smeriți, unor rebeli, unor vameși. Chemarea rămâne aceeași și astăzi. Pavel ne spune acest lucru atunci când ne scrie că „comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2Corinteni 4:7). Noi suntem acele vase de lut obișnuite, smerite.

Sunt slujiri la care se pare că nu mă descurc foarte bine. Din când în când se pare că trebuie să îmi recunosc slăbiciunile și să merg mai departe. Ceea ce sper să nu fac niciodată este să nu renunț. Deci, dacă nu mă vedeți implicat în vreo lucrare, mă rog să mă găsiți altundeva împlinind voia lui Dumnezeu. Dvs. și cu mine trebuie să nu facem niciodată greșeala de a nu face nimic fiindcă nu putem face decât puțin. Câteodată puțin este tot ceea ce este nevoie.

Evanghelia lui Ioan ne spune povestea lui Dumnezeu care ,, S-a facut trup si a locuit printre noi ,, ( 1.14 ) Pe masura ce Ioan spune povestea lui Hristos , el spune de asemenea povestile noastre despre cum am ajuns in prezenta lui Dumnezeu .
Ioan foloseste vietile unor oameni , de la pescari la teologi , inimi frante si vieti frante , o nunta si o inmormantare , si atat de multe alte lucruri pentru a ne da posibilitatea de a vedea aspecte ale vietilor noastre cand citim despre cum acesti oameni L-au intanlit pe Mantuitorul . Intr-un anumit fel , ceea ce vedem sunt imagini spirituale ,, inainte ,, si ,, dupa ,,
Nu toate schimbarile sunt spre bine : unii aleg sa respinga si sa lupte impotriva frumusetii pe care ar fi putut sa o aiba daca ar fi ales sa creada , sa urmeze si sa se supuna . Chiar si pentru aceia care au crezut , vietile lor nu sunt identice , ci par sa aduca daruri variate la acest nou mod de viata cu Hristos .

Vietile noastre sunt rezultatul atat al situatiilor aflate dincolo de controlul nostru , cat si al alegerilor pe care le-am facut de-a lungul anilor . Lista factorilor ne-alesi din viata mea este mai lunga decat voi sti eu vreodata .Ca si in Evanghelia dupa Ioan , nu a fost alegerea noastra daca ne-am nascut barbati sau femei , saraci sau bogati . Ati crescut fiind iubiti sau v-ati simtit singuri ?
Unii sunt frumosi , in timp ce altii dintre noi …Lista ar putea continua la infinit . Vietile noastre sunt de asemenea rezultatul hotararilor noastre , al alegerilor ,al valorilor si al dorintelor noastre : unii s-au luptat pentru educatie , altii au cautat diferite tipuri de slujbe . Alegem cine ne vor fi prieteni , daca ne vom casatori sau nu si cu ce fel de persoana dorim sa ne petrecem vietile . Din nou , lista poate continua . Cel mai important aspect al vietii dvs . este umblarea dvs. cu Dumnezeu . Nu toata lumea are ocazia de a auzi adevarul . Unii aleg sa nu asculte deloc , dar pentru aceia dintre noi care am auzit , alegerea este asezata la picioarele noastre .
Daca cititi acest articol , atunci , la un anumit nivel , ati auzit de Fiul lui Dumnezeu care va cheama la viata : ,, Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea , incat a dat pe Singurul Sau Fiu … ,, ( Ioan 3.16 ) Ca si in Evanghelia dupa Ioan , ni se da acum ocazia de a alege directia vietilor noastre .
In prima sa epistola , Ioan a scris : ,, deci ce am vazut si am auzit , aceea va vestim si voua , ca si voi sa aveti partasie cu noi , Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau , Isus Hristos . Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina ,, ( 1 Ioan 1.3-4 ) Ioan spera ca indiferent de ceea ce a fost inainte , acum vom lua hotararile corecte , vom face alegerile potrivite . Alegand pe Hristos , alegeti viata ! Cand cititi aceste versete , observati ca Ioan vorbeste despre partasie . Aceasta nu inseamna ca regulile nu conteaza , ci , ceea ce conteaza cel mai mult este persoana lui Isus si relatia pe care o avem cu El .

Traim intr-o lume plina de oameni care pretind ca cred in Hristos si care pretind ca sunt crestini . Din aceste milioane , se pare ca numarul acelora care aleg sa slujeasca este drastic mai mic . Desi milioane ar spune ca sunt crestini , este de obicei greu de observat vreo diferenta in vietile lor . Deseori ma intreb daca acest lucru nu se datoreaza cumva faptului ca pentru ei ,, a fi crestin ,, se defineste prin fapte , prin invataturi si prin idei mai degraba decat prin partasie . Isus este pentru dumneavoastra o idee distanta sau este un prieten adevarat ?
Ioan ne spune ca ceea ce ii desparte pe alesii lui Dumnezeu de masele de oameni din aceasta lume nu este o lista de reguli sau de idei , ci o relatie . Oamenii lui Dumnezeu sunt aceia care au fost atinsi de Fiul . Crestinii sunt aceia care L-au intanlit pe Isus . Nu , nu vom avea o intanlire fizica asemenea celor despre care citim in Scriptura . Asa cum Isus Insusi a spus : ,, Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut ,, ( Ioan 20.29 ) Ceea ce face insa diferenta intre viata ,, inainte ,, si ,, dupa ,, este umblarea cu El , cunoasterea Lui si dorinta de a fi tot mai mult asemenea Lui . Poate ca ne punem noua insine gresit intrebarea . In loc sa intrebam daca dvs, si cu mine suntem crestini , intrebari mai bune ar fi : Il cunoastem pe Domnul si Mantuitorul nostru ? Umblam noi cu Dumnezeu ? Este Isus cu adevarat prietenul dumneavoastra ?