In discursurile despre fericire se vorbeste despre doua abordari care par sa fie contrare: o metoda ar fi sa-ti dai voie sa visezi si apoi sa actionezi ca sa-ti atingi obiectivele, iar cealalta abordare iti spune sa te multumesti cu ceea ce ai si sa-ti cobori asteptarile pe care le ai de la viata.

Ambele variante sunt corecte. Sunt unii oameni care se multumesc cu ceea ce au, traiesc bucurandu-se si fiind recunoscatori pentru ceea ce le-a oferit existenta, oricat de putin sau mult inseamna asta, precum sunt persoane care „tintesc catre stele” si isi investesc toata energia vitala in a-si atinge obiectivele marete. Este o chestiune de alegere personala felul in care te raportezi la viata ta. Continuă lectura →

ce mai zic prietenele mele de pe facebook:

„Dragii mei, nu vă mai plângeți că sunteți bărbați. Ce ați vrea? Să vă cumpărăm noi flori și ciocolată? Să vă spunem mereu că sunteți frumoși și că nu v-ați îngrășat? Să vă scoatem noi in oraș și să vă invităm acasă?
Să vă cumpărăm rochii și pantofi și să vă lăsăm să mergeți la spa?
Vreți să nu mai fiți bărbați? OK! Mergeți la epilat, mergeți pe tocuri,purtați sutien 12 ore pe zi, purtați un bebe 9 luni în pântec,nașteți, fiți voi ăia privilegiați.
Nouă ne convine să nu ne mai stresăm cu machiajul, să ne luam câteva țoale pe noi cât să arătăm ok, să nu ne mai chinuim cu părul și să dăm 15 lei in loc de 45 la coafor.
Pt noi n-ar fi greu să îi oferim omului de lângă noi atenție, iubire, respect și dragoste,pr voi este o mare greutate. Atâta filosofie în înțelegerea femeii, v-a intrat în cap ca nu putem fi înțelese.
Nu vă mai plângeți,fiți bărbați și atât.
P.S: Nu uitați să vă dați cu 5 kg de cremă ca să aveți pielea fină, să vă dați cu cel mai bun parfum, să vă faceți părul cu placa, să vă alegeți hainele ca să se potrivească cu cerceii și cel mai important, pregătiți bugetul, că o să aveți cheltuieli.
Să nu vă aud că „ne place natural” că nici voi nu vă credeți.”

Problema ta nu este problema in sine, ci felul in care reactionezi, in care percepi si te raportezi la acea problema.

Nu vei reusi sa rezolvi o problema plangandu-te sau victimizandu-te. Acest tip de atitudine te indeparteaza de rezolvarea problemei, iti consuma energia inutil si, in loc sa te focalizezi pe solutii, nu faci altceva decat sa-ti generezi sentimente de disperare, nepuntinta, tristete, furie, s.a.m.d.

A te plange nu este o strategie viabila de rezolvare a unei probleme – decat daca vrei sa te comporti ca un copil care cauta ajutor de la ceilalti pentru ca el nu poate sau nu stie ce sa faca… dar tu esti un adult acum, nu-i asa?

Fiecare dintre noi are o cantitate limitata de energie si putem sa ne investim aceasta energie in a ne victimiza sau a ne plange oricui vrea sa ne asculte, sau putem sa ne asumam responsabilitatea, sa ne facem un plan si sa actionam ca sa rezolvam problema. Plangandu-te nu vei rezolva nimic si nici nu vei fi mai fericit.

Asa ca, alege intelept: in loc sa-ti investesti energia in a te victimiza, mai bine cauta solutiile si rezolva problema – si da, poti sa ceri ajutorul altora, dar fa-o intr-o maniera demna de un adult asumat si responsabil.

Succes!

Daca asculti orice om aflat la varsta senectutii iti va spune ca „viata este scurta si trece repede”. Multi au regrete ca nu au facut ce si-au dorit, ca au trait o viata in care nu si-au indeplinit dorintele si au alergat dupa tot felul de lucruri inutile.

Cu toate ca auzim toate acestea, cumva ignoram faptul ca avem o durata de viata limitata. Uitam ca timpul este ca un tren care nu opreste niciodata, ca nu putem sa ne intoarcem din drum, ca nu putem sa il oprim atunci cand dorim. Nu stim cat de lunga va fi aceasta calatorie, ne purtam ca si cum ar dura la infinit… insa nu este asa.

Omul, si nu sistemul, de multe ori este de vina. O persoana, sau cateva persoane, decid pe cine sa trimita acasa din spital, dimineata la 7, pe ger.Sau ca pacientii pot fi carabaniti de-a valma, intr-o sinistra aratare alba cu cruce rosie scrijelita pe ea. Asta se intampla intr-un oras important al Romaniei, cu pretentii, Brasov.

Cineva a gresit. Si nu atunci cand a dat un ordin sau a semnat inca o hartie, ci cand a incetat sa isi vada si ajute semenii.

A fost o placere și o bucurie de a reveni in liceul unde am absolvit. Emotiile au fost si ele prezente, cum altfel, la intalnirea cu profesorii care mi-au ramas la fel de dragi, dupa doua decenii. Nu am reusit sa imortalizez momentul intalnirii alaturi de ei, decat in putine ipostaze, dar placerea revederii a fost la cote maxime!
Va multumesc pentru tot ce ati stiut sa imi insuflati: tenacitate, dorinta de a izbandi și placerea de a invata, mereu, lucruri noi!
Imi permit sa ii multumesc, in mod special, profesorului de limba si literatura romana, din primii doi ani de liceu, Ilie Stefan Radulescu, pentru bucuria si pasiunea de a descoperi, cu alti ochi, tainele limbii noastre, depasind granitele unei simple buchi a cartii. Nu in ultimul rand, ii multumesc domnului profesor Cutus, pentru ambitia pe care ne-o insufla, de-a nu ramane vreun rand din carte, din cele 5 specialitati studiate impreuna, neexplorat de ochii elevului.
Tuturor, gandurile mele de bine, sanatate, si profund respect pentru tot ceea ce faceti de-o viata!

Este inceputul unui nou an si ne facem cu totii sperante ca va fi mai bine, ca vom fi mai buni, ca ne va merge mai grozav. In realitate, aproape nimeni nu se gandeste ca tot acest „mai bine” pe care ni-l dorim presupune si anumite schimbari in noi insine, in sensul de a fi mai buni. Din pacate, ma uit in jur si vad aceeasi aroganta, aceeasi intoleranta, aceeasi stupiditate, aceeasi lipsa de generozitate. Unde este atunci dorinta noastra de a fi mai buni? Sau credem ca realitatea va fi mai buna fara ca noi sa fim mai buni? Exista parca in noi, romanii, un blocaj interior care ne opreste sa fim mai buni, exista parca o programare negativa de care nu mai putem scapa. Asta sa fie oare cauza incapacitatii noastre de schimbare? Pentru ca e sigur ca daca nu vom depasi acest blocaj s-ar putea ca realitatea insasi sa se razbune cumplit pe noi toti. Nu vedeti ca deja se intampla asta?

Raporturile sexuale nu sunt intotdeauna pe deplin satisfacatoare într-un cuplu. Uneori apar mici „probleme” care le pot face sa fie destul de complicate si nu ne este usor sa vorbim despre acest subiect.

Noi vrem pe Ileana Cosinzeana, ele pe Fat frumos!
Stiu ca povestile sunt frumoase si se sfarsesc frumos..A amicei mele nu este chiar asa frumoasa. Cu toate ca inceputul este frumos..

Asadar, este povestea ce mi-a fost spusa de ea.
„Viata bate filmul”…cam asa ar fi! Este adevarat femeile isi doresc sa fie iubite…il cunostea pe sotul ei de 10 ani si erau casatoriti de 8 ani. Ea zice ca a oferit tot poate prea mult….in toti acesti ani …Este adevarat ca si el ia oferit. Din aceasta casatorie ca dovada a iubirii lor a rezultat un baietel care acum are aproape 7 anisori. Ea spune ca in acesti ani nu a fost inselata niciodata, iar daca a fost nu a aflat nici nu am simtit. Dar acum sa intamplat, a aflat ca sotul ei a avut o relatie si se teme ca mai are cu o alta femeie, care este casatorita si are un copil.
De cativa ani au devenit prieteni de familie, ea a aflat ca el continuie sa minta…si ii spune ca pe ea o iubeste, ca este viata lui, dar ea il simte ca nu nai e cum era candva, ca nu-i pasa de ea.
Se lupta sa rezolve situatia si nu stie ce hotarare sa ea, dar s-a ajuns la vorbe urate , jigniti ,chiar si lovituri….din ce motiv? Pentru ca a vrut sa discute, sa lamureasca situatia …
Nu am cu cine…imi spunea, ca nu are nimic cu acel personaj si alte chestii care o fac sa banuiasca in continuare.
Povestea e lunga dar in mare parte asta e si, nu stiu ce sfat sa-i dau!

Voi, ce sfaturi i-ati da!?