Urmărind funeraliile Reginei, mi-am amintit ceea se consideră a fi ultimele dorințe ale lui Alexandru Macedon. Sigur, în funcție de sursă și de traducere există mici diferențe, dar esența și concluzia sunt aceleași. Am găsit de curând o variantă care mi se pare cea mai profundă. O citez aproximativ: „La înmormântarea mea, vreau ca trupul să îmi fie purtat de felceri – pentru că au fost neputincioși în fața morții. În față să meargă soldații, fiindcă armele și vitejia lor nu m-au putut salva. În dreapta să meargă învățații, care, cu toate cunoștințele lor, nu mi-au cruțat viața. În stânga, bogătașii, ale căror averi nu m-au ajutat. În urma mea să meargă norodul, ale cărui lacrimi și rugăciuni au fost degeaba. Pe jos împrăștiați aur și nestemate dobândite în luptă, căci aici, pe pământ, vor rămâne. Mâinile să-mi atârne pe lângă trup; într-una puneți-mi aur până la mormânt, ca să se știe că în timpul vieții am avut totul. Palma cealaltă să mi-o lăsați goală, să se vadă că am venit fără nimic pe această lume și o părăsesc fără să iau nimic cu mine.”

Sursa: Laura Nuredin