Pentru copii, de Oana Moraru

Pentru copii – adică pentru emisferele lor drepte superactivate, capabile de muuuultă intuiție și citire a energiei oamenilor – funcționează rețetele și rutinele pentru reglarea comportamentelor și a impulsurilor, dar și mai eficient funcționează cât spațiu este între gândurile și planurile raționale de creștere sau educare.

Ce vreau să zic aici?!

Cred că omenirea a funcționat de câteva mii de ani dependentă de propria gândire, de ce pot crea intelectul, rațiunea. Ăsta a fost un lucru nemaipomenit de bun: am progresat, viețile ni s-au lungit, confortul a crescut.
Odată cu ele a crescut și numărul nevrozelor, al bolilor – al afecțiunilor fizice și psihice de tot felul.
Pe dinafară avem zgârie nori, rachete spațiale, roboți umanoizi; pe dinăuntru avem din ce în ce mai multă confuzie, anxietate, îndepărtare de la sine.

De ce? Am căzut în fascinația propriei minți și am uitat că trăirea adevărată e în pauza dintre gânduri, în nemișcare, în respirație, în aliniere cu fluxul ăsta de energie care face plantele, de pildă, să crească fără niciun efort, fără niciun plan.

La fel – părinții care cred că soluțiile de crestere bună a copilului se află numai în minte, în decizie, în plan, în acțiune – vor produce la exterior oameni cu imagine bună în lume, dar cu un interior dezechilibrat.

De ce avem atâți copii agitați, neatenți, dezangajați? Pentru că mulți adulți își conduc viața doar din minte, nu și din inimă. În inimă recunoști vibrația joasă a unei decizii proaste pentru că emoția spontană o arată imediat.

Acolo știi și să ai credintă că mult efort rațional de creștere a copilului înseamnă și multă rezistență la tot ce curge natural în lume. Multă rezistență înseamnă și multă nefericire.

Inima asta se află în pauza dintre gânduri. O găsești când știi să dai shut down ronțăielii de gânduri și doar să exiști pentru o vreme în prezent. Dacă poți face asta ca părinte – prin meditație, rugăciune, muzică, artă, sport, prin orice altă practică spirituală, creierul drept al copilului detectează imediat echilibrul, starea ta de grație, și se hrănește din ea.

Nu e nevoie doar de disciplinări, trucuri, tertipuri ca să crești un om. De cele mai multe ori e nevoie să fie mult mult spațiu intre gândurile tale, prezență. După ce te muți acolo, în golul dintre roțile gândirii, știi pur și simplu și ce e de făcut.
Altfel, numai mintea ne duce departe, dar ne și prăbușește pe dinăuntru.

Articol scris de Oana Moraru, Helikon

Anunțuri

Poti sa iti spui parerea aici:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s