Toti am auzit de Napoleon Bonaparte si niciunul de Bechir II Chehab sau Seyyid Said.
Toti am auzit-o macar o data pe Edith Piaf si niciunul pe Fairuz (Nouhad Wadie’ Haddad).
Da, istoria si experientele noastre din aceasta viata ne-au tinut mai aproape de Franta decat de Liban sau Kenya. Proximitatea geografica si experientele comune ne-au facut sa reactionam mai puternic la ce s-a intamplat in Paris. Sigur ca sfintii, Dalai Lama si Angelina Jolie au a cuprindere nemarginita fata de toate vietuitoarele planetei in egala masura, dar, in general, fiintele umane isi leaga emotiile de cei mai apropiati in mod diferit fata de cei care le sunt necunoscuti.
Da, empatizam mai puternic cu ceea ce ne mai e cunoscut. Este definitia empatiei. Care este o identificare afectiva. Va banuiesc si ca ati stat mai des la o cafenea sau intr-un restaurant decat ati asistat la cricket, un sport foarte popular in Kenya sau decat ati dansat dabkeh!
calarasiunu.net 
Pacat ca unii nu înteleg sensul acestui cuvant !!!
E necesar sa ne amintim cine ne tine in acelasi cod postal psihologic? Nu cred ca Edith Piaf. Ci gradul de umanitate. Oamenii se nasc si mor peste tot, la fel, nu diferit. Nu stiu daca nu cumva multi dintre romani au auzit la fel de multe lucruri despre Edith Piaf ca despre Kenya. Dar stiu ca majoritatea oamenilor au un televizor. emoticon wink Semnat: un psihoterapeut.
In París a fost un atentat impotriva civilizatie occidentale in care eu ma regasesc,pt naivi sa stiti ca intodeauna in istoriei a fost o lupta pt resurse,
O, da! Asa e…câți dintre noi aveau un plan o călătorie la Paris? Și câti la Beirut? Ideea e că empatizam cu ceea ce ne e familiar! Asta nu înseamnă că ceea ce se întâmplă în Liban ne lasă reci. Doar că nu ne duceam nici până acum în city break la Beirut. De frică! Șocant acum e că ne va fi frică să mergem la Paris. Zgomotul împușcăturilor în centrul Parisului e cauza șocului colectiv!