Poate sa fie cadoul de Craciun !

   Dacă e să iubesc ceva de la foarte mult în sus pe lumea asta, iubesc telefoanele. Mor după anumite modele , am o colecție întreagă de tot felul de telefoane. Unele nu mai sunt de mult functionale,altele da! Dar, pasinea e pasiune, nu se discuta! Si acest telefon  e cool: htc one su dual sim ! Si chiar mi-ar placea sa-l primesc asa cadou !Visez, nu?
  Iată vine Crăciunul cu ai lui colindători, cu cadouri pentru toată lumea, numai si pentru mine. Și-apoi, nu pot să sparg tradiția și să nu îmi cumpăr tocmai mie un cadou, nu? Așa e frumos și sănătos. Cadou de la mine pentru mine. Ok, poate azi sunt un pic  egoist , mai mult decât ar trebui, însă uneori e bine să ne mai gândim și la sine.Tocmai din acest motiv va prezint si voua  HTC T528 One dual sim full active cu sistem de operare android 4.0.4 ice cream sabwich si dual procesor in apel . Adica, permite receptionare de apeluri sim1 atunci cand vorbiti pe sim2 si invers. Fain , nu ? Ia vezi aici  htc one su dual sim, poate nu-ti vine sa crezi, dar iti spun ca e un telefon original.Pachetul original al telefonului cuprinde telefon (cu slot microSIM), 1 acumulator(1600mah), cablu de date, incarcator, casti handsfree(toate cu holograma Htc).
Oferta acestui magazin online va ajuta sa va daruiti de sarbatori un cadou util . Adica, sa nu asteptati sa-l primiti, vi-l faceti voi cadou, asa cum o sa fac si eu!:)
   Hai, v-am pupat !
Reclame

In pres scrisa!

Jurnalismul in presa scrisa, jurnalismul ca la carte, nu cred ca mai tine pasul cu preferintele de lectura ale cititorilor. Îi plictiseste, nu ii convinge sa citeasca. Haideti sa fim seriosi. Lumea nu mai citeste. Un om care nu are dispozitie si chef sa il citeasca pe Caragiale, de ce te-ar citi pe tine, un ilustru necunoscut?

Am retinut o vorba din ,,Filantropica”: ,,Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana.” Mana intinsa de jurnalistii cu tendinte, spre oamenii politici potentati ai vremii, primeste pomana de la acestia, dar ei nu sunt cititi. Cu toate acestea, oamenii politici, in prostia lor, ii platesc. Iar ziarele supravietuie

sc din pomana politica, necitite de nimeni. Daca ar fi sa traiasca din accesari ar disparea subit si fara discutie. Ma intreb, totusi, de ce ai plati pe cineva sa te laude, cand acel cineva nu e citit, la ce iti folosesc elogiile urlate in desert? Si totusi, narcisistic, politrucul e satisfacut. Isi vede numele adulat in ziar. Ziaristul e multumit, isi ia banul. Cel care pierde e publicul.

In curand vom lansa un nou ziar, care va intinde mana doar spre voi, cititorii. Nu vrem pomana voastra, va cerem doar cateva minute din timpul vostru zilnic, in care sa ne cititi povestea pe care v-o vom spune. Daca o veti citi cu placere, si noi vom fi multumiti. Ziarul va trai din publicitatea obtinuta pe piata reala, va avea parte de publicitate daca va fi citit. Daca nu, va disparea. E o tentativa temerara, totul sau nimic. Vrem sa ne demonstram noua ca oamenii mai citesc inca, daca au ce; ca ii mai intereseaza inca lumea in care traiesc, daca li se prezinta nedisimulat, fara manipulari.

Nu vom face jurnalism de manual, va vom spune doar o poveste. Nu vom fi jurnalisti, vom fi doar o voce care-si va povesti gandurile. Vom scrie povestea reala, despre lumea in care traim, in care binele de cele mai multe ori e invins de rau si in care toti balaurii se dau feti-frumosi. Uneori romantata, cu iz de pamflet, alteori grotesca sau sinistra, exact cum e viata. Vom spune lucrurilor pe nume, pe bune. Nu vom putea substitui o redactie intreaga, nu ne propunem acest lucru. Facem un ziar in care sa prezentam o viziune, proprie si originala, asupra lumii in care traim. O lume care trebuie spusa, exorcizata in cuvinte, fiindca altfel devine insuportabila. Un rau vadit e mai bun decat un rau ascuns, insidios.

Pasiune

Da, este o postare despre pasiune…
Despre acel ceva care se insinuează în tine, despre starea ce te cuprinde încetul cu încetul, te fortifică şi te moleşeşte, te energizează şi te doboară. Este starea de ridicare, de împlinire, starea de căutare, de ritm pătruns doar de către tine, înţeles doar de către tine. Uneori este starea construită de tine, ritmul îl construieşti tu, ridicările şi căderile tot tu le construieşti, echilibrul este cu atât mai fragil cu cât te laşi mai mult cuprins de tot ce este pentru tine.
Şi poate exista un sens, o logică pentru tot ce înseamnă starea, ritmul… Pentru că există o căutare, există un rost al tău. Ai un scop. Egoist, de cele mai multe ori şi întotdeauna, dar acest scop îţi aparţine, este al tău, doar al tău. Devine tu, tu devii o parte din stare şi ritm, nu se poate altfel.
Este întrebarea, încruntarea mai mult sau mai puţin vizibilă, este gândul, dar nu gând, ci Gând – deja simţi mrejele, tentaţia, 3 cuvinte încep să te pârjolească, aşa, foc liniştit dar intens pe-alocuri, pentru că există un semn de întrebare la sfârşitul cuvintelor: şi totuşi dacă?

Tărâmul fericirii mincinoase

„Fii intotdeauna ceea ce esti si daca nu e indeajuns pentru „cineva”,inseamna ca acel „cineva” nu este indeajuns pentru tine….adevarat…si trist, dar cum nu poti porunci inimii, la fel nu poti convinge spiritul sa comunice atunci cand nu vrea,cand e nehotarat si influientabil.Si daca nu ar fi minti diabolice cum ne-am mai convinge ca nu avem ceea ce credeam ca ni s-a daruit? Nimic nu e intamplator,nici macar raul facut de un „prieten”….te ajuta sa iesi din ceata si minciuna, sa stii ca e timpul sa parasesti taramul fericirii mincinoase.