educatie

Cand n-ai chef

Cand n-ai niciun chef sa stai pe afara, dar ai vrea sa iesi… ti se intampla sa alegi o librarie?
Nu vreau sa spun biblioteca, ci chiar librarie, dar din aceea care isi foloseste spatiul cu cap si care te face sa te simti confortabil, sa vrei sa mai stai, sa rasfoiesti si sa te simti bine…
Mie mi se intampla, iar acum cand toate orele zilei imi apartin :-) , chiar o sa reiau sportul acesta.
In Bucuresti ai de unde alege, dar stiu ca si in tara sunt cateva librarii

Niciun comentariuScrie un comentariu

Iasmina Maria Răceanu

Un desen realizat de Iasmina Maria Răceanu – elevă în clasa a VIII-a la Colegiul Naţional Petru Rareş din Suceava – a fost desemnat câştigător al concursului „Doodle 4 Google” a fost publicat pe pagina de start a Google România, pe 1 DECEMBRIE, de ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI.
În desenul ei, Iasmina şi-a imaginat România ca pe „o ţară verde cu munţi şi văi, dealuri şi câmpii, colorată de obiceiuri frumoase ce trebuie păstrate, înnobilată de artişti şi sportivi ce i-au înălţat numele la cer. România mea merită iubită!”. Mai mult puteți citi aici
Niciun comentariuScrie un comentariu

Simplitatea

Când eram mici făceam dintr-un mosor o jucărie minunată, şi ne bucuram de ea. Copiii mici se bucură de o maşinuţă mai mult decât oricare din părinţii lor, atunci când îşi cumpără un Mercedes. Dacă întrebi o fetiţă: “Ce vrei, o păpuşă sau un bloc de locuinţe?”, vei vedea ca îţi răspunde: “O păpuşă”. Aşadar, copiii mici cunosc deşertăciunea lumii.
– Părinte, ce ajuta mai mult pentru ca cineva să cunoască această bucurie a cumpătării?
– Să prindă sensul cel mai adânc al vieţii. “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu…”. De aici porneşte simplitatea şi orice înfruntare corectă a lucrurilor”.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, 2003

Un comentariuScrie un comentariu

Pasiune

Da, este o postare despre pasiune…
Despre acel ceva care se insinuează în tine, despre starea ce te cuprinde încetul cu încetul, te fortifică şi te moleşeşte, te energizează şi te doboară. Este starea de ridicare, de împlinire, starea de căutare, de ritm pătruns doar de către tine, înţeles doar de către tine. Uneori este starea construită de tine, ritmul îl construieşti tu, ridicările şi căderile tot tu le construieşti, echilibrul este cu atât mai fragil cu cât te laşi mai mult cuprins de tot ce este pentru tine.
Şi poate exista un sens, o logică pentru tot ce înseamnă starea, ritmul… Pentru că există o căutare, există un rost al tău. Ai un scop. Egoist, de cele mai multe ori şi întotdeauna, dar acest scop îţi aparţine, este al tău, doar al tău. Devine tu, tu devii o parte din stare şi ritm, nu se poate altfel.
Este întrebarea, încruntarea mai mult sau mai puţin vizibilă, este gândul, dar nu gând, ci Gând – deja simţi mrejele, tentaţia, 3 cuvinte încep să te pârjolească, aşa, foc liniştit dar intens pe-alocuri, pentru că există un semn de întrebare la sfârşitul cuvintelor: şi totuşi dacă?

Niciun comentariuScrie un comentariu

Tărâmul fericirii mincinoase

„Fii intotdeauna ceea ce esti si daca nu e indeajuns pentru „cineva”,inseamna ca acel „cineva” nu este indeajuns pentru tine….adevarat…si trist, dar cum nu poti porunci inimii, la fel nu poti convinge spiritul sa comunice atunci cand nu vrea,cand e nehotarat si influientabil.Si daca nu ar fi minti diabolice cum ne-am mai convinge ca nu avem ceea ce credeam ca ni s-a daruit? Nimic nu e intamplator,nici macar raul facut de un „prieten”….te ajuta sa iesi din ceata si minciuna, sa stii ca e timpul sa parasesti taramul fericirii mincinoase.

Niciun comentariuScrie un comentariu

Un zid

Zidul din fata ta e acolo cu un motiv anume. Iti testeaza pasiunea. Zidurile ne ofera sansa sa ne demonstram cat de puternic ne dorim sa reusim.
Zidurile sunt acolo ca sa-i opreasca pe oamenii care nu-si doresc succesul cu adevarat!
Se considera ca terapeutii au casnicii minunate, copii impecabili, echilibru total, relatii de munca remarcabile, realizari intelectuale uimitoare, activitati sociale sclipitoare, prieteni fascinanti, energie nelimitata si-o capacitate nelimitata.

  Ei, bine, nu-i adevarat! :-))))
Niciun comentariuScrie un comentariu

Asa e!

„E ca ploaia…ai impresia ca o poti atinge,dar defapt nu e asa.E pur si simplu o iluzie.Asa e iubirea O iluzie perfecta si imperfecta in acelasi timp.E lumina perfecta intr-un intuneric imperfect.Si totusi e o fiinta.Si fiinta aceasta te atrage intr-un mod teribil.Si te atrage in sensul ca e o enigma vie,pe care in sinea ta,ai vrea sa o dezlegi.”
Cam asta imi vine in minte cand spun iubire.O stiu de cand ma stiu pe mine.Am stiut-o dintotdeauna.Si cu toate astea niciodata nu am inteles-o,niciodata nu i-am deslusit enigma.Pentru ca e nevoie de mai mult decat simple vorbe,sau gesturi,ca sa ajungi sa realizezi cine e ea.Poate niciodata nu am avut suficienta rabdare,sau paranoia ca sa fac asta.O invidiez pentru asta,caci o face intangibila.
Daca o privesti,nu ai remarca nimic deosebit.Pentru ca nu exteriorul e diferentiaza de tot,ci interiorul.As spune ca figura ei e chiar comuna,banala.Par castaniu,ochi caprui,trup …Si totusi cand o privesc,ma simt intimidata,si o admir.
Se lupta cu propriile temeri ascunzandu-le in propriul suflet.Isi infrunta trecutul, sentimentele,traieste in umbra oamenilor care i-au lasat o oarecare urma de scrum in suflet.Nu prea intelegi ce vrea sa spuna atunci cand iti vorbeste,pentru ca vorbeste pentru propriul suflet mereu.Gandeste complicat,simte in cel mai complex mod totul…traieste intens fiecare clipa….
E atenta cand face orice lucru…o vad si acum,sorbind cu meticulozitate din ceasca cu ceai,inhaland fiecare molecula de aroma.Ea de abia analizeaza pierduta prima inghititura cand eu am terminat ceasca.
Si are un defect…da…cred ca asta e singurul defect pe care i l-am gasit vreodata.Cauta companie acolo unde nu trebuie.Isi da tot ce are mai bun cui nu merita.Pentru ca asa e iubirea.E ca o Julieta alergand in noapte sa si-l gaseasca pe Romeo.Pentru ca o viata singura e ca si cum ai merge mereu numai pe o strada a plangerii.Si totusi de fiecare data cand ramane cu inima franta,plange in umbra,o umbra nestiuta de nimeni,ascunsa,umbra cuiva pe care il considera al ei.Face pasiuni sperand ca de fiecare data sa fie bine.Si desi plange,nu ii pare rau niciodata pentru nimic,si nu se razbuna.Poate pentru ca stie ca dragostea e tristetea cea mai mare pentru ca ea e efortul suprem pentru a iesi din singuratatea launtrica.O vad umbland mereu pe strazile amare ale sentimentelor ingropate,uitate,inchise in ochiul vietii.Asteapta sa iubeasca frunzele altei veri…care sa fosneasca absurdul sub talpile soaptelor.E absurd…
Gary Moore-Crying in the shadows

Niciun comentariuScrie un comentariu

Prietena vicleană

Câteodată mă întreb ce m-aș face fără ea. Evident, răspunsul care apare de fiecare dată este același: „Viața ar fi mult mai frumoasă și ușoară!”. Dar hei, cine vrea așa ceva când prietena cea mai bună, mintea, este mereu prezentă și se oferă să complice absolut tot, fără a cere niciodată nimic în schimb? Normal că nu vrea nimic și nu o interesează, deoarece nu ea este cea care suportă consecințele, de fiecare dată… Vicleană mai este această prietenă!…şi totuşi dacă nu aş asculta de ea, consecinţele pot fi uneori mai grave ! Deci, drag mea prietenă, mintea , îţi mulţumesc pentru prietenia ta necondiţionată.Vicleană, cum este ea, e prietena mea …a mai bună !

Niciun comentariuScrie un comentariu