Baal HaSulam, „Introducere în cartea Zohar”, articolul 33:…toată mulţumirea Creatorului nostru de a dărui creaturilor Sale depind de măsura în care creaturile Îl simt, simt că El este cel care dăruieşte şi că El este cel care le bucură. Căci atunci, El are o mare plăcere în ele, ca un tată care se joacă cu fiul lui iubit, în măsura în care fiul simte şi recunoaşte măreţia şi transcendenţa tatălui său şi tatăl său îi arată toate comorile pregătite pentru el…
„A se juca” înseamnă că simt dorinţa Creatorului, atitudinea Lui, nevoia Luia de a ne crea din dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale. Eu simt dragostea infinită care curge de la nivelul Său. El ne-a creat pentru a ne permite să simţim dragostea Lui şi noi putem profita de această dragoste doar dacă înţelegem bine asta, în măsura în care putem să dăm valoare acestui lucru.
Noi suntem împreună în această dragoste reciprocă precum doi oameni care se iubesc, precum un tată şi fiul lui. Ei se joacă împreună, dar fiul îl înţelege perfect pe tatăl lui şi este lipit de el. Ei sunt încorporaţi reciproc în dorinţele lor, şi fiecare îl poate umple pe celălalt. Ei sunt, la început, opuşi unul altuia, prin natură dar, cu ajutorul corectării, ei sunt uniţi şi au posibilităţi infinite de dezvoltare.
Această contradicţie internă nu este un obstacol, ci mai degrabă le permite să dezvăluie dragostea infinită, deasupra separării.
Întrebare: De ce vorbim atât de mult despre rău şi aşa de puţin despre bine ?
Răspuns: În primul rând, ar trebui să vorbim de bine unul despre celălalt, despre scopul creaţiei, muncă şi grup. În al doilea rând, noi studiem şi examinăm vasele noastre, dorinţele noastre şi nu este mai mult sau puţin, ci o lipsă a dorinţei. Studiul nostru şi ridicarea cererii corecţiei provin din lipsa de împlinire a dorinţei.
Noi învăţăm cum să realizăm dorinţa corectă şi să o ridicăm pentru a primi forţele, Masachim (ecranele) şi Luminile de corectare, ca răspuns. Numai atunci ajungem la realizare şi vom fi, în cele din urmă, recompensaţi cu plăceri ca urmare a adeziunii, unităţii şi echivalenţei de formă cu Creatorul.
Deci, toată munca noastră se face sub presiune, dar, dacă o apreciaţi, dacă apreciaţi această presiune, dacă vă amintiţi că munciţi pentru un motiv şi pentru a servi Creatorul, dacă credinţa voastră este destul de puternică, ceea ce înseamnă forţele Bina, forţele dăruirii – acolo, chiar dacă este vorba de a depăşi toate stările neplăcute, puteţi, încă, să vă bucuraţi. După toate, aveţi o altă forţă, forţa Bina care vă ridică mai sus de Malchut. Cu toate că nu vă simţiţi confortabil în Malchut, Bina vă dă sentimentul de ascensiune.
Este dificil să exprimi această dualitate în cuvinte, dar este munca noastră. Noi facem eforturi şi întrebarea este dacă ne place sau nu. Depinde pentru cine facem aceste eforturi. În orice caz, nu sunt prea multe cuvinte despre emoţie şi plăcere în istoria acestei munci. Munca, în sine, este partea principală a istoriei.
Personal, apreciez cele mai multe stări prin care trec. Uneori, eşti aruncat într-o stare neplăcută şi, uneori, indiferenţă. Orice se poate întâmpla, dar ar trebui să încercaţi să depăşiţi şi să profitaţi de fiecare stare. După toate, dacă Creatorul vă conduce, dacă sunteţi, constant, în mâinile Lui, chiar când vă taie şi vă aruncă afară, în cele din urmă, nu există un moment lipsit de plăcere.
Înapoi la jocul dintre tată şi fiu: De fapt, noi ne simţim într-o stare în care nu primim nimic. Este în contrast cu percepţia noastră. Nu există nimic în recipientele voastre. Lumina NRNHY nu este umplerea pe care o primiţi de la cineva, dar atitudinea voastră faţă de Creator care este construită deasupra golului din interiorul vostru. Este această atitudine care vă dezvăluie o Lumină care „este în aer”, atitudinea în sine. Este Lumina dăruirii şi a dragostei care vine din voi.
Noi spunem că abundenţa Luminii vine de la Creator şi se dezvăluie în toată lumea, dar, de fapt, asta nu înseamnă că sunteţi, în mod egoist, umplut de plăcere – nu. Aceasta deoarece se întâmplă deasupra primei restricţii, în atributul de „a dărui pentru a dărui”, apoi, în „a primi pentru a dărui”. Este în contrast, complet, cu opiniile noastre actuale şi este imposibil pentru noi să explicăm asta.
Este motivul pentru care nu putem descrie pentru ceilalţi, plăcerea pe care o simţim când ne jucăm cu Creatorul. Acesta este rezultatul auto-anulării şi devotamentului, deasupra Machsom (barieră), în afara voastră, în aspiraţiile voastre spre exterior, mai presus de durerile de dragoste.
Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 09.04.2013, „Introducere în cartea Zohar”
calarasiunu.net 