O lume nebună

Ochii , sau oglinda sufletului. Nimic nou , priveşti blând cu dragoste , cu seninătate , sfredeleşti , doreşti , mangâi- toate cu o sau din privire.
Depinde caracterul , cu ei poţii să -ţi susţii , impui , ceri – gandurile rostite sau poţi să ţi- i feresti , arunci in depărtări a indiferenţă , ignoranţă , căutări.
Partea neştiută este că dacă ai un instrument cu infraroşii determini şi orientarea sexuală a indivizilor , başca reacţia instant- inconstientă . Aşa spune cercetarea :
,, În timp ce pupilele bărbaţilor heterosexuali se dilată cel mai adesea la imaginile cu femei, iar ale homosexualilor la cele cu bărbaţi, în cazul femeilor heterosexuale punctul central al irisului reacţionează la vederea ambelor sexe.
Preferinţa femeilor pentru bărbaţi nu este atât de bine determinată din cauza unui mecanism de apărare împotriva agresiunilor sexuale. Odată ce o femeie se poate excita la orice fel de stimuli sexuali, lubrifiere care rezultă o poate proteja de eventuale leziuni ”, explică profesorul de psihologie Ritch Savin-Williams. ” ( cred eu că se referea la lubrefier lacrimogenă :) ?! )
Pfuu , intreb eu aşa retoric cum s-ar citi ( dacă s -ar putea ) irisul lui Charles cand vede una damă naosă de prin ţinutul secuiesc vis-a – vis de Camila sau a lui Becali cand vede oaia..
Nu intreb cum se ,, văd ” Cilnton-ii..In orice caz Bill nu se ,,dilată ” la Hillary
ce drame conjugale ar fi dacă ăst dispozitiv ar fi la boutiq ..

Profetul care la fascinat pe Eistein

Faptul că Albert Einstein – unul dintre foarte puţinii savanţi de anvergură care a îmbrăţişat credinţa în Dumnezeu – a făcut o asemenea afirmaţie despre Peter Deunov, mi se pare un argument suficient de solid pentru a ne rupe cîteva minute din timpul alocat, altfel, ştirilor sau filmelor despre criminali simpatici, tîrfe cu fiţe, hoţi cu pedigree etc., şi a-l aloca studierii mesajului şi imensei personalităţi spirituale ale acestui bulgar, nemeritat de puţin cunoscut (în „epoca modernă”, prioritate au cu totul altfel de… personalităţi :) ).
Este uimitor, dar şi edificator în acelaşi timp, cum „educaţia” noastră include aberaţiile sataniste ale unui personaj dependent şi decăzut, asemeni lui „Lady Gaga”, în timp ce mesaje atît de folositoare şi înălţătoare pentru minte şi suflet, precum cele ale marilor maeştri ai omenirii, sunt ignorate cu atîta încăpăţînată „diplomaţie” editorialistică…
Singura explicaţie ce-mi vine acum în minte, pentru „justificarea” acestei situaţii pe cît de penibilă, tot pe atîta de jalnică, ar fi aceea că a devenit atît de „natural” ca orice părinte să prefere, pentru copiii săi, toxicitatea alienantă a unei doctrine sataniste în schimbul unei educaţii dătătoare de fericire înţeleaptă, încît acest fapt poate fi, prin el însuşi, un indicator al sărmanei condiţii existenţiale în jurul căreia gravitează valorile ce definesc paradigma „civilizaţiei” actuale.
Revenind la Peter Deunov, acesta a făcut, înainte de a pleca din această lume, cîteva profeţii extrem de interesante:

„Dumnezeu a decis sa vindece Pamantul – si o va face! Este sfarsitul unei epoci. O noua ordine o va inlocui pe cea veche, o Ordine in care Iubirea va domni pe Pamant.”

„Tot ceea ce va inconjoara se va prabusi si va disparea in curand. Nimic nu va mai ramane din aceasta civilizatie perversa. Intregul Pamant va fi scuturat si nici o urma nu va ramane din cultura sa gresita ce-l mentine pe om in chingile ignorantei. Cutremurele nu sunt doar fenomene mecanice, scopul lor este si cel de a trezi mintea si inima oamenilor, astfel incat ei sa se poata elibera de ei insisi, de greselile si nebuniile lor si sa ajunga sa inteleaga ca nu sunt singuri in Univers.”

„Teribilele profetii ale profetului Daniel scrise in Biblie povestesc despre epoca ce va veni. Vor fi inundatii, uragane, focuri gigantice si cutremure ce vor matura totul in calea lor, sangele va curge din abundenta, vor fi revolutii, teribile explozii vor rasuna in numeroase locuri de pe Pamant. Acolo unde este Pamant, apa va veni, acolo unde este apa, pamantul va sosi. Dumnezeu e Iubire si cu toate acestea avem de-a face cu prigoniri. O replica a naturii impotriva crimelor repetate de om inca din noaptea vremurilor impotriva mamei sale: Pamantul.
Dupa aceste suferinte, cei care vor fi salvati, elita, vor cunoaste Epoca de Aur, armonia si frumusetea infinita. Asa ca pastrati-va pacea si credinta in timpurile ce vor veni si vor aduce suferinta si teroare pentru ca e scris ca nici un fir de par nu se va misca de pe capul dreptilor. Nu fiti descurajati. .. urmati-va doar lucrarea de perfectionare a voastra. Nu aveti idee cat de maret e viitorul ce va asteapta.
Un NOU PAMANT va vedea in curand lumina zilei, in cateva zeci de ani, munca va fi mai usoara si fiecare va avea timpul sa se dedice activitatilor spirituale, intelectuale si artistice. Problema raporturilor dintre barbat si femeie va fi in curand inchisa in mod armonios, fiecare dintre ei avand posibilitatea sa-si urmeze propriile aspiratii…”
Mai multe despre, aici : http://fundatiasfantulierarhcalinic.blogspot.r…

Descoperirile, pe de altă parte, eminentului savant Terence McKenna, referitoare la „unda temporală zero”, ar putea aduce lumină în privinţa vremurilor în care se vor materializa profeţiile lui Peter Deunov…

Tacerea

Tăcere în cuvinte, tăcerea în gânduri, tăcere în viaţă…
Tăcerea, ca un păianjen uriaş, îşi ţese pânza deasă, asemeni unor zăbrele de nepătruns, înlănţuindu-mă, îndepărtându-mă, rupându-mă de lume şi de lumina ei… Zbaterile mele sunt firave şi mă adâncesc tot mai mult într-un labirint de fire întortocheate, care nu îmi dau nici o şansă de scăpare.
Încerc să-mi strecor privirea printre plăpândele fâşii de lumină şi nu reuşesc să desluşesc altceva decât mici fragmente din frumuseţea acestei vieţi, aşa, ca-ntr-un puzzle din care lipsesc foarte multe piese şi imaginea rămâne fără sens, iar dorinţa de a-i descoperi calităţile se diminuează din ce în ce mai mult… Imaginaţia mea încearcă să construiască imaginea, aşa cum ea poate şi îşi doreşte, dar nu voi ştii niciodată care e imaginea reală a vieţii sau, poate, refuz să cred că ea este aşa cum se infăţişează: niciodată completă, ascunsă adesea după măşti ce îşi pierd din culoare şi strălucire pe măsură ce timpul trece, interesată, neprietenoasă, indiferentă…
Singurătatea are avantajele ei, dar, Doamne, cât de mult înstrăinează, izolează, ridică ziduri între mine şi mine, între mine şi oameni, între mine şi viaţa adevărată!…
Tăcerea devine ameninţătoare, iar eu din ce în ce mai pierdut. E şi vina mea, e şi vina firii mele… Nu arunc vina pe cei din jur, poate că ei sunt ok şi eu am o problemă de adaptare sau o voinţă nu prea exersată sau, poate, pur şi simplu, n-am reuşit niciodată să deprind a trăi ŞI pentru mine…

Victor Rebengiuc

Ieri,11 februarie a  fost ziua unui mare om de cultura, maestrul Victor Rebengiuc. Chiar dacă vine cu o zi mai târziu, salut respectuasa vârstă de 80 de ani a maestrului și dau o raită prin YouTube pentru a revedea căteva scene memorabile cu dânsul si pentru a va pune si dumneavoastra. Preferata mea rămâne cea din Balanța, dar nici cu fazele din Moromeții nu mi-e rusine. Apariția dânsului în serialul ”În derivă”, în care joacă rolul unui director de teatru este superbă, iar asta îmi mai confirmă încă odată mie că nu este bătrân(maestrul) până nu te consideri bătrân.

Respect maestre!

Anii trec mult prea repede

Mă gândeam azi că anii trec mult prea repede. Poartă cu ei bucuriile, dar şi tristeţile noastre… Pe lângă sentimentele de împlinire, de ici – de colo, răbufnesc neputinţele şi dor neîmplinirile. Se perindă prin gând oameni dragi pe care i-am pierdut, oameni pe care-i iubesc şi cărora, poate, nu ştiu să le spun cât de mult îmi mângâie sufletul şi cât de pustiu aş fi fără ei, oameni care m-au întristat uneori sau m-au rănit alteori – cu sau fără voia lor, întâmplări care mi-au barat un drum sau mi-au deschis un altul pe care nu am păşit din diverse motive (şi acestea mai mult sau mai puţin întemeiate) sau am păşit în împrejurări neprielnice…
Poatear trebui să constituie motiv de bucurie, îmi aduce o adiere de nostalgie, iar eu nu mă ştiu apăra de zbaterea ei.  Nu privesc înapoi şi totuşi trecutul mă copleşeşte. Nu privesc nici în viitor, căci ceaţa îmi ascunde orizontul. Rămân în prezent şi eu ştiu că el, prezentul, e tot ce am…Am mai mult decât unii şi mai puţin decât alţii…Sunt un om ancorat în realitate şi, recunosc, am început să uit să visez…Ceea ce e foarte trist…

Indiferent cum mă simt şi cum gândesc eu azi, nu pot să-i uit pe cei ce trimit câteodată un semn, un gând, o vorbă cu destinaţia: SUFLETUL MEU.

Fara cuvinte

Era o dimineata aglomerata la cabinetul medical, cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp, ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana, dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea adevarata, asta este ceea ce imi doresc de la viata!.… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat.
Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni, ci sa stii sa dansezi in ploaie. Din pacate,putini sunt aceia care stiu….

sursa acestei povesti :motorul de cautare google