Erau peste 40 de grade la umbră. Dar cea mai apăsătoare era soarta unui finale care cădea pe umerii jucătorului care se apropia de punctul cu var.

Șutul lui Roberto Baggio, Balonul de Aur din anul precedent. Mingea trece peste transversala porții lui Taffarel.

La câțiva metri de bucuria lui Romario și Bebeto se află căpitanul Baresi care plânge și este consolat de Gigi Riva. Roberto nu va uita niciodată acel moment.

Este cea mai cunoscută ratare a unui penalty. Toți își amintesc de codița lui Baggio și de tristețea lui de după ratare. Dar prea puțini își mai aduc aminte că înainte de Roberto, alți doi italieni, Franco Baresi și Daniele Massaro rataseră.

Dacă Baggio ar fi înscris, pentru Brazilia era suficient să transforme următorul penalty și deznodământul era același.

Mihaiu a greșit. De două ori. Dar ratarea lui a făcut să fim egalați, nu să fim eliminați. La meciul cu Hermannstadt a scos penalty și eliminare. Poate că acel moment ne-a adus salvarea de la retrogradare.

Am pierdut calificarea în finala Cupei României Competiție care nu se compară cu World Cup, cum nu se compară Mihaiu cu Baggio. Suntem triști, dar TREBUIE SĂ RIDICĂM CAPUL DIN PĂMÂNT. Și noi și jucătorii. Trebuie să mergem mai departe.

Dacă dăm la o parte loteria de la sfârșit și ne rezumăm la rezultatul de după 90 de minute, avem 5 meciuri consecutive în care suntem câștigători.

Trebuie să câștigăm cu FC Argeș, iar jocul din seara asta ne arată că putem.

Pe unele grupuri se întâmplă ceva incredibil, după o eliminare ca aceasta: câinii se mobilizează să cumpere și biletele rămase.