Ina Bixade, in Spania!

Ce mi-a mai placut in sudul Spaniei. Posibil sa ma refugiez acolo cind voi trai vremea pensiei. Reverie! Ma vad deja intr-o cocioaba, sus, pe Sierra Nevada, asteptind vesela pensia din America si, in timp ce numar banii, pe acorduri de flamenco, ma iubesc cu un cioban viguros, grabit sa-si mulga caprele.
In aceste doua fotografii, ma duceam in muntii Sierra Nevada, in drumetie. Uitasem cum sint linistea inconjuratoare, mirosul de pamint si tufisuri. Ingrozita ca voi fi urmarita si acolo de infernul sirenelor si claxoanelor din NY, mi-am umplut buzunarele cu dopuri de urechi. Cind colo, muzica padurilor mi-a alinat timpanul.
Stiti, eu nu am afinitati cu animalele ( abia am cu oamenii) ma tem de ele, le apreciez de la distanta.
Dar iata, s-a petrecut un lucru la care nu m-as fi asteptat vreodata. M-am simtit bucuroasa si in siguranta linga vinatorul Oscar, primul ciine din viata mea, cu care m-am imprietenit si simpatizat. L-am suspectat ca fiind chiar mai destept decit mine. Nu stiam nimic despre rasa Weimaraner, asa ca, luata prin surprindere de acest mamifer cu ochi ciudati, am inceput sa citesc despre trasaturile lui caracteristice. Iubeste oamenii, este puternic, inteligent, alert, incapatinat.
Au iesit si caprele la pascut, taind calea masinii, fara sa le pese. Ciobanul era tinar, chipes, asteptindu-si rumegatoarele elegante, cu picioare subtiri, sa traverseze strada. Mult le-a luat. Ce taraboi si latraturi s-au pornit in masina…
Feeling visatoare la viata mea de pensionara in sudul Spaniei, alaturi de Diego, Ramon, sau Jose. Cioban sa fie

sursa: Ina Bixade, New York City