Cand cerul apusului se face roz, cand iesi dintr-o sedinta lunga si iti fuge gandul la o masa sanatoasa (cum de altfel, acum de Paste) si la o plimbare in parc buna la decompresie, primesti un telefon sec in care esti informat ca unul dintre oamenii care te-au invatat sa mananci sanatos si sa pretuiesti miscarea, nu mai este.

Si te uiti la masa in jurul careia v-ati adunat de atatea ori si auzi ca prin vis rasete si clinchet de tacamuri si pahare….Si, pana cand vei ajunge sa intelegi ca suntem muritori, de fapt….nu intelegi nimic…

Este trista postare de azi, ca si ziua! Ploua, bate vantul si nimic nu mai este ca inainte…si, totusi, imi iau umbrela si merg la plimbarea prin Parcul Cental!!!

Mergeti cu incredere! Mergeti prin viata, fara prejudecati! S-aveti o zi minunata!

PS. 1. Ma scuzati ca va intrerup de la drob si stufat de miel,  dar ala  micu’ din Turcia (Erdogan)  tocmai se facu dictator cu acte in regula si merita sa dau de stire, dincolo de problemele mele. Gata, continuati.

2. Stirea de mai sus m-a adus cu picioarele pe pamant!