Gazduiesc de la Andreea Munteanu

După scandalul din primul tur, votul din diaspora a devenit principala temă a campaniei pentru turul doi. Protestele pro şi contra Puterii, acuzaţiile despre manipulare, infiltraţi şi autobuze, prezenţa unor foşti candidaţi – vezi Monica Macovei- în rândul manifestanţilor ocupă televizoarele şi agită spiritele.

Astăzi, ministrul de externe, Titus Corlăţean, a demisionat, motivând că nu poate să nu respecte legea. Lege care, spune el, nu-i permite să suplimenteze numărul de secţii de votare din străinătate înainte de turul doi. Asta deşi Victor Ponta ceruse externelor să rezolve problema astfel încât toţi românii din diaspora care vor să voteze, să o poată face în condiţii civilizate. Potrivit unui comunicat al BEC, primit de MAE, nu există niciun impediment legal pentru organizarea de noi secţii de votare. Corlăţean a explicat însă că în hotărârea anterioară a BEC, act cu forţă juridică, nu există precizarea din comunicat, iar comunicatul nu are forţă juridică. BEC tace în continuare ca şi cum ar fi un stat în stat. Iar în locul lui Corlăţean a venit Teodor Meleşcanu, care a şi depus jurământul, deşi Băsescu i-a spus în faţă că, dacă ar fi fost după el, nu l-ar fi numit niciodată ministru. Cum va rezolva Meleşcanu ceea ce Corlăţean pretinde că nu poate fi rezolvat pe cale legală? Precizăm că FADER, una dintre asociaţiile românilor de pretutindeni, declară că ar fi nevoie de o mie de secţii de votare faţă de 296 câte au fost în turul unu. Vor reuşi stampilele şi personalul în plus să soluţioneze cozile kilometrice? Care este adevărata miză a scandalului votului din diaspora?

Între timp, dezvăluirile devastatoare ale lui Muhammad Munaf despre controversata răpire a jurnaliştilor români în Irak, în 2005, sunt prea puţin băgate în seamă faţă de cum ar merita. Munaf, fostul translator al grupului de jurnalişti, condamnat iniţial la moarte şi apoi achitat, a declarat aseară pentru Sinteza Zilei că din răscumpărarea de 12 -13 milioane de euro plătită, câteva milioane au dispărut fără urmă. Munaf spune că Profesorul despre care se tot vorbea era chiar cel care conducea statul la ora aceea şi că întreaga operaţiune de răpire a fost o făcătură orchestrată de Profesor cu mai mulţi afacerişti arabi. Informaţii extrem de importante care, dacă ar fi verificate, l-ar putea băga definitiv la apă pe Traian Băsescu, cel care poza atunci în salvatorul jurnaliştilor români.