Șase sași în șase saci

Mi-a placut tare mult viralul acesta de pe reteaua de socializare: facebook!

„Dle Iohannis, repetați, vă rog, după mine:
-Șase sași în șase saci!
Mă privește lung, apoi peste umărul meu drept, peste cel stâng, își strânge buzele, își pune bărbia in piept…
-Vă rog eu, dle Iohannis, ziceți după mine:
-Șase sași în șase saci!
…își împreunează mâinile, le privește luuung, apoi dă de vârful pantofilor și brusc își ridică piciorul drept și își freacă botul negru prăfuit de turul pantalonilor…
-Pentru numele lui Dumnezeu, spuneți odată, vă rog:
-Șase sași în șase saci!
…apoi satisfăcut de luciul negru al pielii pantofului, își ridică privirea spre mine, mă privește ca pe o ușă glisantă agasantă, pe care nu știe dacă trebuie să o împingă sau să o tragă și zice, într-un final:
-Eu sunt profesor. Eu pun întrebările.”

 

 

Reclame

Iubeste-ti…viata!

                                                       Iubeste-ti…VIATA!
In aceasta cursa nebuna dupa un statut social, am uitat de multe lucruri mult mai importante si mai aducatoare de satisfactii decat orice. Uitam de parinti, de familie, prietenii, colegii si cel mai dureros am uitat sa ne iubim si sa ne respectam pe noi insine. Plini de rautate si de trufie credem si cautam sa ne satisfacem niste dorinte absurde si prapastioase care nu ne fac altceva decat sa ne indeparteze de oamenii din jur, de esenta fiecaruia si, mai presus de toate, de Dumnezeu.

Daca am invata sa iubim toate lucrurile marunte care ne inconjoara, lucruri care fac deliciul vieţii, daca ne-am aminti mai des de toti cei la care sustinem ca tinem foarte mult, daca ne-am aminti sa spunem “Te iubesc!” mai des, insa din toata inima, daca i-am suna pe cei cu care nu am mai vorbit de foarte multa vreme, daca am reusi sa fim mai buni si sa iertam mai des, daca nu am avea nevoie de o zi speciala (precum Ziua Indragostitilor) ca sa-i marturisim celui/celei pe care il/o iubim toate sentimentele noastre, daca am intelege ca parintii sunt si vor ramane singurii care ne vor purta intotdeauna o dragoste curata si neconditionata, daca si numai daca am putea realiza ca ar fi ideal sa le amintim acestora zilnic cata dragoste le purtam precum şi faptul ca le multumim pentru tot ceea ce au facut pentru noi, dar mai ales ca speram sa reusim sa le aducem macar de doua ori mai multa bucurie decat cea pe care ei ne-o fac pentru ca exista… abia atunci vom putea spune ca intr-adevar iubim si multumim pentru sansa enorma care ne-a fost data si anume : VIATA!

~Dragostea eterna~
Iubirea este cea care ne innobileaza si deopotriva ne face viata mai frumoasa. Ceea ce aduce impreuna doi oameni diferiti, unindu-i in cele mai intime amanunte ale vietii si trezindu-le speranta ca totul va fi bine, este vesnica dragoste care umple golurile din suflete, activand cele mai tainice resurse de care dispune fiinta umana. Suntem capabili sa traim aceasta experienta a bucuriei si daruirii intr-o maniera la care nu ne-am gandit niciodata, dar acest lucru nu este o pura întamplare sau un joc al destinului.
Florin Bogardo spunea in versurile unui slagar vechi:” Iubirea se cere pazita cu zel/ Cu sabii de-oţel/ De ea şi de el.
Dragostea este ceea ce ramane dupa disparitia aurei de romantism şi de romanta din inceputul plin de prospetime al fiecarui cuplu. Dragostea este aceea care poate tine pluta intreaga atunci cand se abat furtunile reci si aspre ale egoismului si delasarii. Ea gaseste cai si resurse sa faca pustiul sa infloreasca, atunci cand nimeni nu mai spera sa poata vedea vreo iesire din impas. Iubirea adevarata nu se gandeste la foloasele sau avantajele pe care le poate obtine de la celalalt, fiind mai degraba dornica sa-i faca acestuia bine, fara sa ceara sau sa astepte ceva in schimb.
Chiar daca se intampla adeseori ca dragostea sa ajunga in impas, nu trebuie sa ramanem ancorati in parerea ca totul s-a sfarsit. Dragostea este capabila sa renasca din propria-i cenusa. Pentru aceasta este nevoie ca unul sa faca un pas catre celalalt. Surpriza pasilor care raspund din cealalta parte poate aparea oricand, pentru ca…”Dragostea nu va pieri niciodata”.

Perfectiunea Romaneasca. C. Brancusi

…perfectiunea romaneasca!

Brancusi contre Etats-Unis.

„Este o pasare!” : asa avea sa se termine procesul castigat de Brancusi impotriva Statelor Unite, proces care a adus schimbari majore in lumea artei.

In 1926, Brancusi a trimis prin prietenul sau, Marcel Duchamp (care ii devenise si manager), o serie de lucrari spre a fi expuse la prestigioasa Brummer Gallery din New York.

Toata tarasenia a pornit de la agentii vamali, care vazand printre lucrari Pasarea in vazduh, o trec la categoria ‘ustensile de bucatarie si echipament spitalicesc’, si deci nu o scutesc de taxe vamale.

De aici pana la izbucnirea unui mare scandal a fost doar un pas. Brancusi a fost sfatuit sa dea in judecata Statul American si astfel a inceput un lung proces care intr-un final a pus bazele unei noi legi in SUA cu privire la obiectele care puteau fi considerate opere de arta.

Procesul a durat din 1927 pana in 1928 si s-a incheiat cu pronuntarea sentintei in favoarea romanului.

Brancusi nu a participat personal dar sase martori au depus marturie in favoarea sa : Edward Steichen, posesorul Pasarii  in vazduh, sculptorul J10264425_274599852736144_3213405389003727590_nacob Epstein, Forbes Watson, editor la The Arts, Frank Crowninshield, editor la Vanity Fair, William H. Fox, director la Brooklyn Museum of Art si criticul de arta Henry McBride.

Dupa proces, Steichen a declarat: ”Pasarea in vazduh“ a fost cel mai bun martor în acest proces: Singurul lucru care devenise clar Curţii a fost că „pasarea” stralucea ca o bijuterie”.

Pe aceasta tema, Eric Vigner a pus in scena o piesa de teatru : « Brancusi contre  Etats-Unis ».

Pasarea in vazduh, versiunea in marmura neagra. Fotografie de Brancusi, 1936. (© Collection Centre Pompidou)

Victor Ponta ii da leapsa lui Basescu

Victor Ponta, premierul Romaniei a acceptat provocarea jurnalistului Costi Rogozan şi a numit cele 11 cărţi care i-au plăcut foarte mult. Mai departe, şeful Guvernului a aruncat provocarea în curtea Palatului Cotroceni.

„Am acceptat provocarea jurnalistului Costi Rogozanu (nu a fost deloc absurdă!) de a nominaliza câteva cărţi pe care le consider foarte valoroase şi care mi-au plăcut foarte mult:

Umberto Eco – Baudolino
Mika Waltari – Amantii din Bizant
Llosa – Pestele In Apa; Matusa Julia si condeierul
James Clavell – Vartejul
Beigbeder – Iarta-ma, ajuta-ma!
John Darwin – After Tamerlane
Amin Maalouf – Stanca lui Tanios
Kissinger – Despre China
Marin Sorescu – Trei dinti din fata
Petru Dumitriu – Cronica de familie
Petre Salcudeanu – Biblioteca din Alexandria

Îl provoc mai departe pe presedintele Traian Băsescu – să ne spună dacă a mai citit şi altceva decât Levantul în ultimii ani!”, a fost mesajul lui Ponta.

După Ice Bucket Challenge, pe reteaua de socializare Facebook a apărut o nouă campanie, denumită „leapşa cu cărţi, care presupune nominalizarea unui număr de zece cărţi care l-au marcat pe cel provocat.

Nemultumitului i se va lua darul

„Nemultumitului i se va lua darul”
Toti ne-am pribegit prin lume, dupa bani, dupa averi..si-am uitat in urma noastra, cei mai scump si mai de pret! Mamele jelesc in poarta, tatii-unii au plecat…si-au ramas numai copiii, ce parintii i-au uitat!!
Frati, surori, rude sau prieteni…incercati sa va iubiti, si lasa-ti ura deoparte, pana nu e prea tarziu.

De foarte multe ori am incercat sa spun ce spune lumea si sa vad ce vede lumea, chiar daca eu, eram ferm convins ca nu fac bine, m-am lasat in voia „valului” ca sa nu mi se mai poata reprosa, ca ma cred mai cu „coarne” (deosebit) decat ceilalti din jur. Toate’s bune si frumoase, toti sunt „drepti si saritori” pana in clipa cand ai nevoie de un ajutor mai deosebit!

La vorbe si promisiuni, multi mesteri se gasesc, dar cand sa puna in fapt ceea ce spun sau promit, dispar exact ca in vorba aceea: „A disparut ca magarul in ceata”.Acest gen de om te paraseste cand iti este lumea mai draga!…asa ca..Ar trebui sa fi nebun ca sa te mai insotesti cu astfel de oameni…Nimic nu se petrece la voia intamplarii!Drumul pe care alegi sa mergi,pe acel drum vei fi condus!.

Marea majoritate a oamenilor spun asa:Stii, eu nu am nevoie de bogatii, ci numai de strictul necesar!
Hmm..O alta vorba din batrani spune: „Nu esti tu prost degeaba!”…adica…prin strictul necesar, omul cuprinde tot ceea ce se poate cuprinde, fara lipsuri sau alte probleme! Daca omul are o suta, vrea doua, daca ajunge sa aiba doua vrea patru..si tot asa,chiar daca spune inversul! Acest fapt il putem observa cel mai bine in zilele noastre…Omul nu se mai satura!!

„Cum a iesit gol din pantecele mamei sale,din care a venit,asa se va intoarce,si nu poate sa ia nimic in mana din toata osteneala lui.Si acesta este un mare rau,anume ca se duce cum venise;si ce folos are el ca s-a trudit in vant?„(Eclesiastul 5:15)
Nimic mai simplu de priceput si inteles…omul nu se va alege nici macar cu o amintire, de cum cu altele!
Oare toate acestea fapte, intamplari cum doresti sa le numesti, nu sunt destul de clare ca sa iti spuna ca tot ceea ce traim aci este un mare fals,o minciuna pictata in fel de fel de sperante si placeri egale cu ZERO!?

Mai pe intelesul omului este in felul urmator. O zi traita inseamna 24 de ore,iar acestea intruchipeaza
86 400 de clipe, aceste inmultite cu 365 de zile cat are un an,apoi inmultite cu 70 de ani,se va ajunge la un rezultat fabulos:2 207 520 000…Pentru toate aceste clipe de viata va trebui sa dam socoteala Creatorului nostru,deoarece suntem oameni si nu plante sau dobitoace.Sa nu mai pun la socoteala ca fiecare gand ascuns poate fi condamnat pana la 1000 de ani!De ce crezi ca se spune Lumea Vesnica_Eternitate,iar Sufletului i se spune nemuritor??!Ase ca…Ar trebui sa te gandesti mult mai profund la ceea ce faci,ce vorbesti si ce gandesti! O zi buna!