Lună: decembrie 2012

Simplitatea

Când eram mici făceam dintr-un mosor o jucărie minunată, şi ne bucuram de ea. Copiii mici se bucură de o maşinuţă mai mult decât oricare din părinţii lor, atunci când îşi cumpără un Mercedes. Dacă întrebi o fetiţă: “Ce vrei, o păpuşă sau un bloc de locuinţe?”, vei vedea ca îţi răspunde: “O păpuşă”. Aşadar, copiii mici cunosc deşertăciunea lumii.
– Părinte, ce ajuta mai mult pentru ca cineva să cunoască această bucurie a cumpătării?
– Să prindă sensul cel mai adânc al vieţii. “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu…”. De aici porneşte simplitatea şi orice înfruntare corectă a lucrurilor”.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, 2003

Un comentariuScrie un comentariu

Evolutia

La început, omul trăia în peşteră, fără a şti măcar să vorbească. Cu timpul, am evoluat. Newton a descoperit Teoria Gravitaţiei, fără cine ştie ce tehnologie, sau cultură generală. Einstein a descoperit Teoria Relativităţii fără pic de acces la Google, Wikipedia, sau Yahoo, cum şi Edison a inventat becul după ce a eşuat de 1000 de ori, fără a se plânge că sistemul nu-i oferă toate cele.

Luând-o logic, odată cu evoluţia tehnologiei, ar trebui să evolueze şi omenirea. Şi prin evoluţie, nu mă refer la a şti să mânuieşti un telefon mobil de ultimă generaţie, sau un calculator, iar prin omenire, nu mă refer la persoane ca Steve Jobs, Bill Gates, sau alţii, ci la marea majoritate a oamenilor şi la evoluţia lor în masă.

Părinţii noştri citeau o carte pe zi când erau de vârsta noastră, iar noi de-abia dacă citim una în primii 15-16 ani de viaţă. Dacă problema lor era cum ar putea să facă o frază mai pompoasă, a noastră ţine de numărul de „i”-uri pe care îl atribuim unui cuvânt, sau dacă se pune spaţiu sau nu înainte de virgulă.

Ştiu, vremurile s-au schimbat, asta este o scuză general valabilă, dar lucrul ăsta trebuie să ne facă mai deştepţi, nu să ne îndobitocească. Avem un acces larg la informaţie, enorm chiar, cu site-uri ca Google, Yahoo, Wikipedia, Scribd, şi ce mai vreţi voi, orice e posibil. Problema, însă, este la noi, pentru că selectăm numai informaţia proastă. Noi căutăm referate pe internet fără a le citi, în timp ce ai noştri munceau ore în şir pentru un comentariu de două pagini. Nu zic să nu vă inspiraţi de pe internet când faceţi un referat, pentru că ştiu că sunteţi comozi, dar încercaţi măcar să-l citiţi înainte să il arătaţi d-nei profesoare, ca să ştiţi şi voi ce bazaconii sunt acolo şi cât de analfabet este ăla care l-a postat pe internet.

Noi în loc să naştem genii, continuăm să încurajăm copiii să se transforme în proşti. Sau dacă nu-i încurajăm, îi învăţăm să aibă personalitatea lor, adică să îi doară în cot de sfatul tău, când el este cel mai tare din parcare, pentru că are cont de hi5 şi-i lasă toţi prietenii lui comentarii.

De ce ar vrea un tip de vârsta mea să ştie să scrie o frază fără greşeli gramaticale, când vede că 80% dintre oamenii care-l înconjoară sunt în situaţia lui? De ce ai vrea să fii mai deştept, când poţi să fii mediocru? Să fie oare din cauza personalităţii tale pe care n-o poate influenţa nimeni?

Niciun comentariuScrie un comentariu

In vizita prin Bucuresti

Un american viziteaza Bucurestiul cu un taximetrist. Trec pe langa guvern:
-Ce este cladirea asta asa mare?
– Este palatul guvernului, domnule!
– Si in cat timp a fost construita?
– Cam in 10 ani! – Mult timp! La noi era gata in 2 ani! Stiti ca noi avem o tehnologie mai avansata!!!
Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ei ce mai merg si americanul iar intreaba:
– Cladirea asta ce e?
– Este sediul primariei, domnule!
– Si in cat timp a fost construita?
– Cam in juma’ de an!
– Mult….la noi era gata in 2-3 luni!
Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung si la Casa Poporului:
– Ooooooo, dar ce e cladirea asta?
La care taximetristul:
– Nu stiu, ca azi dimineata nu era aici!!!

Niciun comentariuScrie un comentariu

Poate sa fie cadoul de Craciun !

   Dacă e să iubesc ceva de la foarte mult în sus pe lumea asta, iubesc telefoanele. Mor după anumite modele , am o colecție întreagă de tot felul de telefoane. Unele nu mai sunt de mult functionale,altele da! Dar, pasinea e pasiune, nu se discuta! Si acest telefon  e cool: htc one su dual sim ! Si chiar mi-ar placea sa-l primesc asa cadou !Visez, nu?
  Iată vine Crăciunul cu ai lui colindători, cu cadouri pentru toată lumea, numai si pentru mine. Și-apoi, nu pot să sparg tradiția și să nu îmi cumpăr tocmai mie un cadou, nu? Așa e frumos și sănătos. Cadou de la mine pentru mine. Ok, poate azi sunt un pic  egoist , mai mult decât ar trebui, însă uneori e bine să ne mai gândim și la sine.Tocmai din acest motiv va prezint si voua  HTC T528 One dual sim full active cu sistem de operare android 4.0.4 ice cream sabwich si dual procesor in apel . Adica, permite receptionare de apeluri sim1 atunci cand vorbiti pe sim2 si invers. Fain , nu ? Ia vezi aici  htc one su dual sim, poate nu-ti vine sa crezi, dar iti spun ca e un telefon original.Pachetul original al telefonului cuprinde telefon (cu slot microSIM), 1 acumulator(1600mah), cablu de date, incarcator, casti handsfree(toate cu holograma Htc).
Oferta acestui magazin online va ajuta sa va daruiti de sarbatori un cadou util . Adica, sa nu asteptati sa-l primiti, vi-l faceti voi cadou, asa cum o sa fac si eu!:)
   Hai, v-am pupat !
Niciun comentariuScrie un comentariu

In pres scrisa!

Jurnalismul in presa scrisa, jurnalismul ca la carte, nu cred ca mai tine pasul cu preferintele de lectura ale cititorilor. Îi plictiseste, nu ii convinge sa citeasca. Haideti sa fim seriosi. Lumea nu mai citeste. Un om care nu are dispozitie si chef sa il citeasca pe Caragiale, de ce te-ar citi pe tine, un ilustru necunoscut?

Am retinut o vorba din ,,Filantropica”: ,,Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana.” Mana intinsa de jurnalistii cu tendinte, spre oamenii politici potentati ai vremii, primeste pomana de la acestia, dar ei nu sunt cititi. Cu toate acestea, oamenii politici, in prostia lor, ii platesc. Iar ziarele supravietuie

sc din pomana politica, necitite de nimeni. Daca ar fi sa traiasca din accesari ar disparea subit si fara discutie. Ma intreb, totusi, de ce ai plati pe cineva sa te laude, cand acel cineva nu e citit, la ce iti folosesc elogiile urlate in desert? Si totusi, narcisistic, politrucul e satisfacut. Isi vede numele adulat in ziar. Ziaristul e multumit, isi ia banul. Cel care pierde e publicul.

In curand vom lansa un nou ziar, care va intinde mana doar spre voi, cititorii. Nu vrem pomana voastra, va cerem doar cateva minute din timpul vostru zilnic, in care sa ne cititi povestea pe care v-o vom spune. Daca o veti citi cu placere, si noi vom fi multumiti. Ziarul va trai din publicitatea obtinuta pe piata reala, va avea parte de publicitate daca va fi citit. Daca nu, va disparea. E o tentativa temerara, totul sau nimic. Vrem sa ne demonstram noua ca oamenii mai citesc inca, daca au ce; ca ii mai intereseaza inca lumea in care traiesc, daca li se prezinta nedisimulat, fara manipulari.

Nu vom face jurnalism de manual, va vom spune doar o poveste. Nu vom fi jurnalisti, vom fi doar o voce care-si va povesti gandurile. Vom scrie povestea reala, despre lumea in care traim, in care binele de cele mai multe ori e invins de rau si in care toti balaurii se dau feti-frumosi. Uneori romantata, cu iz de pamflet, alteori grotesca sau sinistra, exact cum e viata. Vom spune lucrurilor pe nume, pe bune. Nu vom putea substitui o redactie intreaga, nu ne propunem acest lucru. Facem un ziar in care sa prezentam o viziune, proprie si originala, asupra lumii in care traim. O lume care trebuie spusa, exorcizata in cuvinte, fiindca altfel devine insuportabila. Un rau vadit e mai bun decat un rau ascuns, insidios.

Niciun comentariuScrie un comentariu

Pasiune

Da, este o postare despre pasiune…
Despre acel ceva care se insinuează în tine, despre starea ce te cuprinde încetul cu încetul, te fortifică şi te moleşeşte, te energizează şi te doboară. Este starea de ridicare, de împlinire, starea de căutare, de ritm pătruns doar de către tine, înţeles doar de către tine. Uneori este starea construită de tine, ritmul îl construieşti tu, ridicările şi căderile tot tu le construieşti, echilibrul este cu atât mai fragil cu cât te laşi mai mult cuprins de tot ce este pentru tine.
Şi poate exista un sens, o logică pentru tot ce înseamnă starea, ritmul… Pentru că există o căutare, există un rost al tău. Ai un scop. Egoist, de cele mai multe ori şi întotdeauna, dar acest scop îţi aparţine, este al tău, doar al tău. Devine tu, tu devii o parte din stare şi ritm, nu se poate altfel.
Este întrebarea, încruntarea mai mult sau mai puţin vizibilă, este gândul, dar nu gând, ci Gând – deja simţi mrejele, tentaţia, 3 cuvinte încep să te pârjolească, aşa, foc liniştit dar intens pe-alocuri, pentru că există un semn de întrebare la sfârşitul cuvintelor: şi totuşi dacă?

Niciun comentariuScrie un comentariu

Tărâmul fericirii mincinoase

„Fii intotdeauna ceea ce esti si daca nu e indeajuns pentru „cineva”,inseamna ca acel „cineva” nu este indeajuns pentru tine….adevarat…si trist, dar cum nu poti porunci inimii, la fel nu poti convinge spiritul sa comunice atunci cand nu vrea,cand e nehotarat si influientabil.Si daca nu ar fi minti diabolice cum ne-am mai convinge ca nu avem ceea ce credeam ca ni s-a daruit? Nimic nu e intamplator,nici macar raul facut de un „prieten”….te ajuta sa iesi din ceata si minciuna, sa stii ca e timpul sa parasesti taramul fericirii mincinoase.

Niciun comentariuScrie un comentariu