Ce sa crezi..? Ceea ce vezi..!

Pe zi ce trece, omul se indeparteaza tot mai mult de adevarata lui identitate, dar totodata se si apropie de ea! Odata cu moartea noastra dispare si identitatea din buletin, dar in acelasi timp se naste identitatea spirituala, care nu mai are nevoie de un buletin de identitate!!
Ce sunt?..sau..Cine sunt?
Care din cele doua m-ar ajuta, sa-mi descopar adevarata identitate?
Tine seama de trei lucruri si nu vei ajunge la pacat:
Sa stii de unde ai venit, unde te duci si inaintea cui vei fi indatorat a da in viitor socoteala.
De unde vii; dintr-o picatura uracioasa.
Unde te duci; la un loc de tarana plina de viermi si taratori.
Si inaintea cui vei fi indatorat sa dai in viitor seama si socoteala: ” Inaintea Regelui Regilor, Atotputernicului-binecuvantat fie El! „(Pirkei Avot)
Nimic mai simplu de inteles si usor de priceput..zic eu!

„Nerusinatului i se cuvine iadul ,rusinosoului raiul” Nerusinatului i se cuvine iadul . Asemenea oameni indeamna la rele si la ura intre oameni..Rusinosului i se cuvine raiul. Omului caruia ii este rusine, nu pacatuieste cu usurinta.
„Fii atent cand inveti pe altii, caci o greseala de invatatura pricinuieste nenorociri”.
Oare sa nu fie raspunsul la tot ceea ce suntem azi si acum??!

„Sa fii inimos ca tigrul, iute ca vulturul, sprinten ca cerbul si viteaz ca leul, pentru a implini voia Parintelui tau ceresc.”(Pirkei Avot)
A implini voia lui Dumnezeu, inseamna a respecta litera cu litera. Cartea coborata din ceruri, si inmanata lui Moise pe muntele Sinai.
„Paziti poruncile mele si nu umblati dupa obiceiuri urate”.(Leviticul 18:30)
Omule, atata timp cat te vei lasa condus de aceleasi obiceiuri, nu vei reusi sa intelegi nimic!

Un comentariu Scrie un comentariu

Cum masoara Dumnezeu

In fiecare an veti gasi o pagina de internet care enumera pe toti oamenii care au murit in acel an . De curand , a fost listata una pentru anul acesta desi mai sunt cateva luni pana se termina anul . Cand ma uit pe lista , tind sa observ doua sau trei lucruri despre ea : cine au fost acesti oameni si ce impact important au lasat in urma , cati ani aveau cand au murit si cum au murit ? Desigur , din moment ce vorbim despre internet , majoritatea celor de pe lista sunt artisti care poate ca au fost cunoscuti dar foarte rar au contribuit la ceva bun de insemnatate pentru societate . Cei care au murit tineri , cel mai adesea au murit din cauza alegerilor proaste din viata sau datorita vreunei nenorociri . Dar , varsta este cea care imi capteaza atentia cel mai mult .Au murit devreme in viata sau au avut vieti lungi ?

De asemenea am citit in ultimul timp si despre imparatii lui Israel si Iuda . La inceputul sau la sfarsitul povestii lor , scriitorul , de cele mai multe ori spune ,, acest imparat a inceput sa domneasca la varsta de ….si a domnit…ani . Nu toti imparatii buni au avut domnii lungi si nu toti imparatii rai au avut domnii scurte .De fapt , Iotam , care era un imparat bun a domnit doar 16 ani , in timp ce imparatul Manase a domnit timp de 55 de ani. Am tendinta sa ma uit la astfel de epitafuri si sa spun : „Nu este corect !”

Prea multi dintre noi judecam succesul sau esecul unei vieti in termeni ca timpul si bogatia . Iacov s-a plans lui Faraon ca „zilele anilor vietii mele au fost putine la numar si rele” – Geneza 47.9 Cu toate acestea , Iacov avea 130 de ani la acel moment si avea 12 fii , turme si cirezi . In termenii de astazi , viata lui Iacov a fost un foarte mare succes , si totusi fiecare isi doreste un pic mai mult .

Cand citim cuvantul lui Dumnezeu si cautam sa intelegem inima lui Dumnezeu , vedem o masuratoare complet diferita in ceea ce priveste succesul . Apostolul Ioan a trait probabil peste 90 de ani , in timp ce apostolul Iacov a fost omorat de Irod devreme in viata sa . Stefan , de asemenea , era tanar cand a fost omorat de multime . Marele imparat Ezechia a trait pana pe la 54 de ani . De fapt , Domnul i-a spus ca va muri cu 15 ani mai devreme , cand avea doar 39 de ani . El a implorat pe Dumnezeu sa-i lungeasca viata , lucru pe care Dumnezeu i l-a implinit . Din nefericire , nu avem nici o inregistrare despre Ezechia folosindu-si vreun pic din timpul primit in plus pentru a implini ceva de vreo adevarata valoare . De fapt apar ca fiind ani irositi .

Deci , care este valoarea unei vieti traite ? Am putea gasi un indiciu intr-un pasaj despre viata imparatului David . Intr-o predica a lui Pavel
Succesul in viata este a fi servit scopului lui Dumnezeu in vremea ta .

Ne verificam colesterolul , tensiunea si incuietorile de la usi . Punem bani deoparte pentru pensie si planuim vacante . Cu toate acestea , cat de des cautati voia lui Dumnezeu ? Nu vorbesc despre a avea credintele doctrinale care trebuie . In mod evident , acest lucru este important . Dar cat de des va uitati la viata proprie si va puneti intrebarea . Slujesc eu scopului lui Dumnezeu ?

Se pare ca prea multi crestini vad credinta ca putin mai mult decat ideea de a fi buni si a se impotrivi pacatului sau de a avea parerea care trebuie cu privire la diferite pasaje . Mergi la biserica si iti spui rugaciunile . Acestea este tot ceea ce a sluji scopului lui Dumnezeu inseamna ? Puterea credintei tale si scopul lui Dumnezeu pentru tine poate fi diferit decat al meu in multe feluri . Ceea ce trebuie sa ne amintim este ca suntem aici ca sa ajutam , sa binecuvantam si sa slujim . Asa cum Pavel a spus lui Agripa , provocarea unei vieti bune este „sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu si sa faca fapte vrednice de pocainta lor ” – Fapte 26.20
Adevarata masura a succesului este de a cauta scopul lui Dumnezeu in vremea ta

4 comentarii Scrie un comentariu

Alegi pana culegi

Cel ce tot alege pana la urma culege sau Alegi pana culegi

Acesta este unul dintre proverbele autohtone care influenteaza mentalitatea oamenilor in asa fel incat sa se multumeasca cu ceea ce au sau cu ceea ce le iese in cale.

Acest tip de gandire, pe langa faptul ca predispune la mediocritate, ii face pe oameni sa accepte situatii, joburi, oameni, e.t.c., care ii fac nefericiti sau care ii impiedica sa se bucure de viata, deoarece se tem ca nu vor gasi ceva mai bun de atat.

Aud frecvent replici de genul „nu plec de la acest job (desi accept abuzuri, sunt prost platit, nu-mi place ceea ce fac) ca nu vreau sa risc”, sau „nu ma despart de el/ea pentru ca mi-e frica ca nu voi gasi ceva mai bun”, „nu are sens sa incerci – nu stii ce poate sa-ti aduca schimbarea”… Cel mai trist mi se pare, de exemplu, atunci cand o persoana de 20 de ani sta intr-o relatie in care este nefericit doar pentru ca ii este teama ca nu va mai gasi pe cineva Cum poti sa gandesti asa la 20 de ani?

Acest tip de gandire provine din frica, iar frica ne este indusa de cei din jurul nostru si din neincrederea in fortele noastre proprii. Paralizati de frica, oamenii se multumesc cu putinul pe care-l au, de multe ori lupta cu ei insisi si cu viata ca sa pastreze lucrurile/oameni/situatii care le fac rau si asta doar pentru ca li se tot repeta „sa se multumeasca cu ceea ce au” si ca „schimbarea este periculoasa”.

Insa eu vin si va spun ca acest proverb nu este adevarat. Atat din experienta mea personala, cat si din cea profesionala, am observat un alt adevar: fericirea, bucuria si implinirea apartine acelor oameni care au avut curaj, care si-au dat voie la o noua sansa, care au spus NU compromisului si au cautat sa traiasca o viata in acord cu ei insisi.

Alege si cauta pana gandesti exact acele lucruri/situatii/oameni care iti aduc bucuria si implinirea.
Alege si cauta pana atunci cand tu esti multumit de tine, de viata ta si de tot ceea ce te inconjoara.

Nu te multumi cu putin, fii selectiv si nu sta in situatii care iti umbresc existenta.

Meriti tot ceea ce este mai bun pentru tine, asa ca… lupta pentru visurile tale!

2 comentarii Scrie un comentariu

Speranta de pe drumul nostru

„Scopul vietii noastre este fericirea, care este sustinuta de speranta. Nu avem nicio garantie in ceea ce priveste viitorul, insa traim cu speranta de mai bine. Speranta inseamna sa-ti continui drumul, gandind „Pot sa fac acest lucru”. Asta iti aduce putere interioara, incredere in tine si abilitatea de a face ceea ce faci intr-o maniera cinstita, onorabila si transparenta.”

„In prezent, in cultura noastra materialista, multi oameni sunt determinati sa creada ca banii sunt sursa suprema de fericire. Prin urmare, atunci când nu au suficienti bani se simt dezamăgiți. De aceea, este important ca oamenii să știe că au sursa de mulțumire și fericire în ei înșiși, și că ea este legată de cultivarea valorilor noastre naturale interioare.” Dalai Lama

3 comentarii Scrie un comentariu

Frica de singuratate

Am primit acest mesaj si raspund cu mare drag la el: „Ursula cand poti sa spui si cateva cuvinte despre frica de singuratate, de a dormi singur si tot ce tine de aceasta frica.”

Frica de singuratate are multiple valente si am sa le iau pe rand.

1. Teama de singuratate este o teama a copilului interior, care se simte in nesiguranta sau abandonat. Atunci cand eram copii, in momentele in care ramaneam singuri ne simteam in nesiguranta, deoarece copilul este dependent de parintii sai si nu are resursele psihice pentru a face fata solitudinii. Singuratatea este perceputa ca o amenintare la adresa securitatii lui fizice. In mod normal, odata cu varsta, un copil ar fi normal sa-si dezvolte abilitatea de sta in propria sa companie, iar pentru asta parintii trebuie sa ii ofere un atasament de tip securizant – adica, de exemplu, sa stie ca parintii se vor intoarce si ca totul va fi in regula.

Un alt caz este acela in care copilul nu este lasat deloc singur, nici chiar cand ajunge adolescent – adica este un copil „rasfatat”, sufocat de grija pe care i-o arata parintii, astfel ca la nivel inconstient el percepe mesajul „nu este ok / nu esti in siguranta daca ramai singur”. Evident ca el va dezvolta o teama de singuratate, deoarece nu a fost nevoit sa invete sa stea singur si sa-si gestioneze singuratatea.

In ambele cazuri, copilul interior, acea stare a eu-lui cu care venim din copilarie, nu se dezvolta adecvat cand ajungem la maturitate, astfel ca adultul se va comporta la fel ca si in copilarie si nu va putea sa ramana singur – se va simti in nesiguranta, abandonat si cuprins de tot felul de frici irationale. Este necesar ca o astfel de persoana sa lucreze la maturizarea copilului interior si de multe ori este benefica o interventie din partea unui specialist.

Tot o dovada de imaturitate psihica si este si acea situatie in care o persoana adulta cauta sa fie dependenta de altcineva, cand doreste sa-si prelungeasca situatia din copilarie in care altii erau responsabili de persoana sa, de existenta sa, in care i se spunea ce sa faca, cum sa faca si se simtea in siguranta alaturi de „adulti”.

2. O alta componenta a fricii de singuratate porneste din educatia pe care o primim tot in copilarie. Ni se repeta ca omul este o fiinta sociala, ca nu este normal ca un om sa stea singur, ca este ceva „gresit” cu el daca face asta, astfel ca singuratatea este perceputa ca un stigmat de care trebuie sa ne temem si sa fugim. Singuratatea este perceputa ca un semn ca nu suntem ok si asta genereaza tot felul de ganduri cu potential anxiogen. O persoana care are astfel de credinte inradacinate in inconstient, atunci cand va ramane singura, pe langa faptul ca se va simti inadecvat, isi va diminua increderea in sine, imaginea de sine si stima de sine.

3. Exista o diferenta fundamentala intre fiintele umane, la nivel de structura de baza a personalitatii: avem doua tipuri mari de caractere – persoanele introvertite si cele extravertite, iar aceste tipuri sunt innascute. Persoanele introvertite sunt cele care au nevoie de mai putina stimulare din exterior, deoarece activarea lor la nivel cortical este foarte mare (au o lume interioara bogata), astfel ca stimularea din exterior de multe ori ii oboseste. Ele nu au o problema de a sta singure si chiar se simt bine in propria lor companie.
Persoanele extravertite au nevoie de multa stimulare din partea celor din jur, se simt bine in compania altor oameni si asta si pentru ca activarea lor la nivelul scoartei cerebrale este destul de scazuta si pentru ca sa simta bine au nevoie de extra-stimulare din exterior. Aceste persoane cauta compania altor oameni, iar singuratatea este perceputa ca o povara, de care se tem si pe care trebuie sa o evite.

4. Teama de singuratate la un adult este de multe ori o fuga de sine insusi, de gandurile sale care il inspaimanta. Atunci cand o persoana care are probleme nerezolvate cu sine insasi, cand are tot felul de temeri mai mult sau mai putin irationale, alege sa fuga de confruntarea de ele prin distragerea atentiei. Atunci cand stai in compania cuiva, poti foarte usor sa te focusezi pe celalalt si pe relatie si astfel fugi de tine insuti. In momentul in care ramai singur, toate gandurile si starile pe care incerci sa eviti te coplesesc si nu stii ce sa faci cu ele.
Evident, cea mai buna rezolvare este confruntarea cu ele si rezolvarea lor, insa acesta este un proces cu potential anxiogen pe care majoritatea oamenilor il evita. Si aici este foarte benefica interventia unui specialist.

Maturizarea psihica, vindecarea copilului interior, constientizarea si asumarea personalitatii proprii este un demers pe care ar fi bine sa-l faca orice fiinta umana. Altfel, teama de singuratate poate sa duca la multe situatii de compromis, la acceptarea de relatii toxice si la incapacitatea de a deveni un individ autonom, de sine-statator din toate punctele de vedere, care are o viata echilibrata si armonioasa.

3 comentarii Scrie un comentariu

Un tânăr readuce la viaţă un sat românesc

Un sat românesc părăsit după 1990 este readus la viaţă de nepotul singurei locuitoare a cătunului.

În urmă cu aproape 200 de ani, zeci de familii de colonişti germani s-au instalat la Lindenfeld (Câmpul cu Tei, în traducere), un sat din Munţii Semenicului. După Al Doilea Război Mondial, populaţia, exclusiv de etnie germană, a început să părăsească acest loc. În primii ani de după Revoluţia din decembrie 1989, şi puţinii rămaşi în sat au decis să plece, fie la oraş, în Caransebeş, fie în străinătate, în special în Germania.

Casele, şcoala şi biserica au devenit rapid ruine. Singura locuitoare a satului este Ana Cornea. În anii 80, împreună cu soţul său, a cumpărat un teren de trei hectare în Câmpul cu Tei, pentru o fermă de animale. „Pe atunci, erau încă cinci familii. Din cauza condiţiilor de trai necorespunzătoare, au plecat în Caransebeş, în Germania. Şi aşa, încet-încet, a fost părăsit satul. Ultimul locuitor a fost îngropat de noi, în 2004”, spune Ana Cornea, pentru TVR.

Nepotul Anei Cornea, Cătălin, vrea să valorifice terenul în scopuri turistice, deoarece împrejurimile satul din Caraş Severin sunt extraordinare. Tânărul va înfiinţa o plantaţie de pomi şi va ridica o cabană turistică.

În Lindenfeld se poate ajunge cu maşina, pe drumul naţional 6, prin Buchin. O altă cale de acces este pe cealaltă parte a muntelui, pe un traseu care poate fi parcurs doar pe jos.

Sursa:YahooNews

Un comentariu Scrie un comentariu

Depresia

Depresia se insinueaza in mintea umana atunci cand viata din acest moment nu corespunde valorilor, dorintelor si nevoilor tale (mai mult sau mai putin constiente), atunci cand in mintea noastra este o diferenta intre imaginea noastra ideala si cea actuala.

In fiecare fiinta exista dorinta de a evolua, de a se schimba, de a depasi rutina, obisnuinta si viata repetitiva, de a cunoaste si imbratisa noul. Daca nu urmam cursul firesc al vietii, ci ramanem blocati intr-o anumita secventa repetitiva a vietii noastre, devenim tristi, apatici, blazati si incet incet se instaleaza depresia.

De multe ori, nu ne depasim situatia prezenta pentru ca suntem intr-o zona de confort calduta, pe care ne este teama sa o parasim in favoarea schimbarii, noului.
Insa in mintea ta se creeaza o imagine ideala catre care tinzi, constient sau inconstient. A refuza sa actionezi si sa te indrepti catre acea imagine ideala este echivalent cu a te inchide intr-o inchisoare invizibila. Incepi sa traiesti ca si o pasare intr-o colivie, mai mult sau mai putin aurita, si iti negi visurile sufletului tau. Depui armele si te complaci sa lancezesti intr-o situatie cunoscuta, care iti da iluzia unei oarecare sigurante.

Depasirea depresiei presupune sa constientizezi cum ti-ar dori sa fii, cum ti-ai dori sa traiesti si apoi sa-ti faci curaj ca sa-ti urmezi visurile, pas cu pas. Nu va fi intotdeauna usor, pentru ca te vor trage inapoi obisnuintele tale si chiar cei din jurul tau, dar cu siguranta va merita: depresia va disparea atunci cand tu iesi din inchisoarea in care esti acum, iti intalnesti imaginea ideala si traiesti in acord cu ea.

Un comentariu Scrie un comentariu

Ciuruirea Antenelor

„Ciuruirea” Antenelor: O lovitura informationala, data mediului electoral

Raul nu poate fi reformat, poate fi doar ingradit, inchis sau exilat, o stim din istorie si din religie. Dar chiar si cand isi face bagajele, inca mai poate face rau. Rememorand spectacolul pe care travestitul politic Traian Basescu l-a dat in ultimii zece ani, mi-l imaginez, cu o foarte mare probabilitate de a fi adevarat, cum, inainte de caderea cortinei, priveste, de dupa coltul perdelei Palatului Cotroceni, la agitatia informationala pe care a provocat-o in aceste zile, murmurand satisfacut: „I-am ciuruit!”. Putem oare schimba finalul povestii?

Cu trei luni inaintea alegerilor prezidentiale, dreptul inalienabil al opiniei publice la informare a primit o grea lovitura, incorecta si inacceptabila, din punct de vedere constitutional si democratic. Aparent, condamnarea omului de afaceri si magnat media Dan Voiculescu a fost miza principala a scandalului politic din jurul dosarului „ICA”. Miza ar fi trebuit sa se fi consumat in urma sentintei de condamnare, care ar fi fost „asteptata de toata lumea” si ar fi asigurat „victoria statului de drept”, potrivit ante-pronuntarii presedintelui Basescu si, respectiv, jubilatiunilor dreptei grupate in jurul sau. Dar nu s-a intamplat asa.

Consecintele, care pareau a fi de plan secund sau colaterale, prin confiscarea sediilor posturilor de televiziune ale Antenelor, in special a celui de mare audienta nationala, Antena 3, infirma, prin amploarea politica si impactul electoral, varianta oficiala. Practic, pe masura analizelor si evaluarilor condamnarii si confiscarii in interconexiune cu procesul electoral, asistam la o schimbare de locuri, dedesubturile confiscarii venind in prim-plan. In acelasi timp, ni se infatiseaza si adevarata distributie de roluri, condamnarea-mijloc si confiscarea-scop, dar si o modificare de perspectiva, care se inscrie in mod clar in orizontul alegerilor prezidentiale.

Pe de alta parte, intregul istoric al relatiilor politice dintre „mogulul” Dan Voiculescu si presedintele Traian Basescu nu este de natura de a inlatura suspiciunea unei razbunari. Daca avem in vedere si cazuistica primului caz de condamnare intr-un dosar cu neta coloratura politica, in 2012, al unui fost sef al celui mai mare partid, fost premier si adversar la prezidentialele din 2004, supozitia de razbunare nu este lipsita de o anumita consistenta. Desigur, exista o presa care acuza, una care apara si alta independenta, dar importante si, in cele din urma, decisive sunt argumentele. Adversitatea ascutita si neimpacata fata de regimul Basescu a fondatorului partidului conservator, partid component al Guvernului Ponta, si unui puternic trust media, pigmentata cu doua episoade de suspendare din functie (2007 si 2012) si cu seriale de dezvaluiri ale Antenei 3 privind afacerile necurate ale sefului statului si familiei sale (dosarele „Nana”, „Mircea Basescu-Bercea Mondial” etc.) poate impinge, in lipsa de argumente, la reactii de reducere la tacere sau de stergere a urmelor prin folosirea unor forte aservite ale statului. Nu ar fi nimic nou sub soare.

Revenind, nu condamnarea lui Dan Voiculescu la zece ani de inchisoare este o problema a democratiei, pana la probe contrarii justitia trebuie sa-si continue calea. De-coruptizarea statului si societatii trebuie dusa pana la capat, cu atat mai mult cu cat marea coruptie s-a ascuns si continua sa se ascunda in marea privatizare. Diversele presiuni lobbyste, un alt nume, de acoperire legala, al tentativelor de coruptizare, inclusiv sau, poate, mai cu seama prin lobbyuri diplomatice, isi au partea lor de vina, poate chiar primara, si atunci de aici ar trebui inceput. Nu, adevarata problema, a „ciuruirii” murdare si din umbra a Antenelor, cum ar fi spus celebrul comisar Miclovan dintr-una din peliculele lui Sergiu Nicolaescu, „Cu mainile curate”, tine de democratia libertatii si independentei exprimarii, cum corect s-a observat si reactionat, dar in primul rand de dreptul la informare egala si completa al opiniei publice si electorale, fapt mai putin scos in evidenta.

Pana acum, atintirea reflectoarelor Antenei 3 asupra regimului Basescu a facut cunoscute sau a impiedicat o serie de abuzuri de putere. Daca aceste luminatoare de informatii si de informare vor fi slabite, defocalizate sau stinse, procesul electoral va fi deformat informational, intentiile de vot vor fi deviate, sansele in alegerile prezidentiale, discriminate. Daca amenintarea cu „dezbracarea in public” a adversarilor dreptei Basescu inseamna lovituri informationale aplicate mediului electoral, tare mi-e teama ca si opinia publica si electorala, cel mai mare adversar al expiratului presedinte, va fi invinsa in acelasi fel. Va putea oare opinia electorala sa-l dezbrace in public pe Basescu?