Umbland in adevar

Lumea de astazi este deseori impotriva mesajului Evangheliei . In unele tari in scoala nu este permisa rugaciunea . In alte tari poti fi chiar arestat pentru impartasirea credintei tale . Chiar si in locuri recunoscute pentru toleranta religioasa , un angajament al credintei si adevar, o umblare in credinta sunt vazute deseori drept ciudatenie sau naivitate , lucruri care sunt batjocorite si ridiculizate . In asemenea situatie , este ispititor sa primesti pe oricine cheama Numele lui Isus , indiferent de invataturile pe care le vesteste . Dedicarea plina de sinceritate este de admirat intr-o lume atat de dezinteresata de Dumnezeu . Lucrurile pe care le avem in comun cu acea persoana in ceea ce priveste credinta , comparat cu ceea ce avem in comun cu cei carora nu le pasa de Dumnezeu , ne indeamna sa ne dorim sa ne unim fortele cu acea persoana , fara sa tinem seama de diferentele de invatatura .

La un moment dat , apostolul Ioan a venit la Hristos si I-a spus : ,, Invatatorule , noi am vazut pe un om scotand draci in Numele Tau ; si l-am oprit , pentru ca nu merge dupa noi . ,, Nu-l opriti ,, i-a raspuns Isus , fiindca cine nu este importiva voastra este pentru voi ,, – Luca 9.49,50 Nu stim ce invata pe altii acest om si poate ca ar trebui sa presupunem ca invata intregul adevar al lui Hristos . Dar Isus le-a spus sa il lase in pace . Pe de alta parte , Isus nu le-a spus sa mearga si sa i se alature lui . Pe parcursul Noului Testament cerinta clara este ca indiferent de ceea ce face cineva , noi trebuie sa Il urmam pe Isus si sa invatam pe altii Cuvantul Sau – Ioan 8.30-31 Ioan 12.47-48 , 2 Timotei 3.16-17…..

In inima mea sunt atat de ispitit sa ma alatur acelora care in sinceritate invata o parte a mesajului lui Dumnezeu , chiar daca nu intregul Sau plan . Deci , ce ar trebui sa facem ? Sa ne unim fortele cu ei ? Sa ii osandim ? Poate un raspuns mai bun poate fi gasit in povestea celor doi impletitori de corturi evrei din Fapte 18 . Acest cuplu crestin a ascultat pe un predicator cu mare ravna , numit Apolo . El cunostea bine in cea mai mare parte mesajul si avea un impact deosebit ca predicator . El era sincer in invatatura pe care o dadea , dar in ceea ce priveste botezul , mesajul sau era total gresit . Priscila si Aquila ar fi putut sa ignore diferentele sau ar fi putut sa il osandeasca pentru greseala sa . In loc de toate acestea , l-au luat la o parte , cu duhul dragostei , si ,, i-au aratat mai cu de-amanuntul Calea lui Dumnezeu ,, – Faptele Apostolilor 18.26 Apolo s-a schimbat si a devenit o puternica unealta pentru adevar in raspandirea Evangheliei .

Ma intreb ce ar fi facut Aquila si Priscila daca Apolo ar fi refuzat sa se schimbe ? Ar fi trecut ei cu vederea greseala invataturii lui ? Si-ar fi modificat ei propriul mesaj pentru a se potrivi cu ceea ce era acceptat de ceilalti ? Dumnezeu ne cheama sa continuam in adevar , indiferent de ceea ce este popular , la moda sau larg acceptat de mase . Noi umblam in adevar .

Exista multi creinciosi sinceri care propovaduiesc atat de multe mesaje diferite . Ii osandim sau ne alaturam lor ? Nici una , nici cealalta . In loc de acestea , invatam pe oameni adevarul lui Dumnezeu si cinstim planul complet pentru care Hristos a murit . Cercetam zilnic Scripturile ( Faptele Apostolilor 17.11 ) si impartasim Cuvantul lui Dumnezeu ( Matei 28.18-20 ) Din dragoste pentru oameni si din dorinta de a cinsti pe Dumnezeu , ar trebui sa nu ne multumim cu nimic mai putin decat mesajul complet al crucii ( Apocalipsa 22.18-19 )

Va amintiti intrebarea lui Ioan cu privire la acel om ce scotea draci dar nu umbla cu apostolii ? Acelasi Ioan a scris mai tarziu : ,, Eu n-am bucurie mai mare decat sa aud despre copiii mei ca umbla in adevar ,, 3 Ioan 4 . Sinceritatea , emotiile si sentimentele sunt admirabile . Adevarul este insa puterea de a mantui suflete . Adevarul este singura nadejde pentru aceasta lume pierduta . Adevarul nu permite compromis atunci cand Hristos este cu adevarat Domn

 

 

Prieteni se dovedesc a fi mai periculosi decat dusmani…

E trist cand constati ca traim ca intr-o jungla…Nu mai stii in cine sa ai incredere,nu mai intelegi ce naiba se intampla cu oamenii…Iti sunt aproape sau iti lasa impresia asta ,ca in momentul imediat urmator sa iti intoarca spatele…Respectul incepe sa devina o notiune desueta.Omenia-doar o masca…Binele, e rasplatit cu rau sau cu indiferenta…De ce spun asta? AM TRAIT-O PE PIELEA MEA DE CURAND !!!IN ZILELE NOASTRE NU MAI POTI AVEA INCREDERE IN NIMENI,CEI PE CARE II CREZI PRIETENI SE DOVEDESC A FI MAI PERICULOSI DECAT DUSMANII!!!!!PACAT

Sa spunem ca iubesti pe cineva…

Odata, o femeie a venit la mine si mi-a spus:” Am fost maritata timp de zece ani cu un barbat si nu ne-am certat niciodata. Iar acum m-a parasit! Ce s-a intamplat?

Femeia credea ca daca nu s-au certat niciodata inseamna automat ca s-au iubit profund. Ce iluzie! Acest mod de a gandi este o eroare. Logica femeii era perfecta, dar inima are ratiuni pe care mintea rationala nu le intelege.

Din pacate, gresea. Cand iubirea este cu adevarat profunda, certurile sunt inevitabile. Din cand in cand, unul sau altul dintre cei doi parteneri simte nevoia sa sustina un punct d evedere diferit, care chiar daca nu este pe placul iubitei/iubitului, nu este neaparat gresit. Sau unul dintre ei doi chiar greseste, este dreptul fiecarui om sa faca si greseli. Din cand in cand, unul dintre cei doi simte nevoia sa se certe.
Dar aceasta cearta nu este capabila sa le spulbere iubirea, ci dimpotriva, le-o imbogateste.
Tocmai aici este frumusetea: iubirea stie sa imbratiseze contrariile. Iubirea e facuta ca sa imbratiseze, sa cuprinda si sa ierte.

Daca nu exista aceasta libertate de a fi noi insine si aceasta putere de a intelege, singura solutie este despartirea. Zece ani este o perioada lunga de timp – chiar si 24 de ore sunt mult prea multe pentru a ramane in aceeasi stare de spirit pentru un om obisnuit, caci mintea simte tot timpul nevoia sa oscileze dintr-o extrema in cealalta.

Sa spunem ca iubesti o persoana. Din cand in cand te simti furios pe ea, dar aceasta furie este posibila numai pentru ca o iubesti. Uneori simti nevoia sa te sacrtifici de dragul ei, alteori simti ca arzi de indignare. Si ambele extreme fac parte integranta din tine.
Daca nu te-ai certat niciodata cu partenerul in ultimii ani, inseamna ca nu v-ati iubit. Ati trait intr-o relatie de cuplu, intr-un mariaj poate, dar nu intr-o relatie de iubire. V-ati temut tot timpul ca orice conflict, orice stare de enervare, cel mai marunt lucru ar putea pune capat acestei relatii. V-ati temut atat de tare incat nu v-ati certat.

Nu ati crezut niciunul ca relatia voastra, ca iubirea voastra ar putea supravietui certurilor, ca aceasta din urma va trece, iar voi va veti regasi unul in bratele celuilalt, mai indragostiti ca oricand inainte.
Din cauza acestei convingeri ati luat decizia de a nu fi voi insiva cu adevarat si de a nu va certa niciodata.

De aceea, i-am spus: ” Nu ma mira decat un singur lucru: ca ati rezistat unul langa altul timp de zece ani! Cum a fost posibil?”

Viata este plina de contrarii, de paradoxuri, de ritmuri. Acum pleci, acum te intorci, Acum te desparti, acum te intalnesti din nou. Un om care iubeste cu adevarat, este el insusi. Chiar daca uneori se mai enerveaza; in caz contrar, iubirea lui devine monotona, un fel de fundatura. Ati vazut cu totii relatiile acelea timorate, in care unul dintre cei doi a renuntat la el insusi-fie el barbat sau femeie- si traieste dupa cum doreste celalalt- „da, draga” este mantra sa, dar stralucirea din ochi, entuziasmul, aspiratiile, zambetul si autenticitatea i-au disparut.
Daca nu faci decat sa asculti tot timpul, realitatea devine monotona si moarta. Deasemenea, daca il obligi pe celalalt sa fie ca tine, sa gandeasca ca tine, sa se comporte ca tine, daca il/o tiranizezi impunandu-ti vointa, il omori. Zambetul, viata au disparut. Iubirea se deformeaza intr-o masca mortuara. Fara tremur, fara fior, fara vlaga, fara schimbare, fara viata.
O astfel de iubire nu conduce decat la tensiuni launtrice si falsitate – este imposibil sa te relaxezi in asemenea conditii.

Daca viata ar fi tot timpul asa cum credem noi, daca viata ar fi logica si liniara, nimeni nu ar mai putea cunoaste virtutea rabdarii, a sperantei, a iubirii adevarate, care imbratiseaza contrariile. Nimeni nu s-ar mai transforma, nimeni nu s-ar deschide spre a intelege, spre a cuprinde, spre a iubi mai mult. Nimeni nu s-ar mai intoarce vreodata inapoi, la iubire. Toata lumea s-ar teme, ar tremura si toti si-ar reprima sentimentele.
Chiar daca ar sta langa partenerii lor zece ani sau zece vieti la rand, oamenii ar sta de fapt langa niste straini. Fiecare s-ar controla la sange, ca sa nu deranjeze, ca sa nu greseasca, dar intalnirea nu s-ar mai produce intre inimile lor.
Din fericire, viata nu este deloc liniara, iubirea nu este deloc logica. Logica este moarta, viata este vie- de aceea, intrebarea care se pune este ce trebuie sa alegem: o viata linistita, asa cum vrem noi sau viata insasi, tulburata de iubire? „

Idei pentru Noul An

Ma pregateam sa va scriu cateva idei pentru noul an, in prima zi a lui 2014, cand am dat peste un text pe care l-am citit cu mare placere si emotie. Am cautat sa vad daca e ascuns in el vreun mesaj politic, dar am descoperit doar gandurile unei femei ( Elena Udrea ), care a indraznit mai mult decat altele, care a patimit pentru asta, care are o putere de netagaduit, impletita cu o feminitate si-un sex appeal ce s-au intors adesea impotriva ei. Cred ca e prima data in viata cand laud un om politic roman, pentru felul in care ne comunica banala informatie ca…e un om ca noi toti, dar si o femeie moderna si indrazneata a vremurilor noastre. E un model de femeie si de poveste de reusita? Intreb si eu asa!
La multi ani, femei puternice ! La multi ani, domnilor care respectati femeile, indiferent cu ce se ocupa ! La multi ani, oameni care visati la o viata mai buna !
La multi ani, romani dragi !

De neinvins

Poporul acesta este de neinvins. Doamne, multe poate sa indure acest popor, dar chiar si Tu fereste-te din calea lui cand nu va mai putea sa duca, cand Duhul antic si nemuriotr se va trezi in inima poporului acestuia. La acest popor, o floare, o fetita, poate deveni simbolul sacrificarii. Nici macar tu Doamne nu o sa poti opri puterea duhului poporului de tine insuti creat. 20 de ani unii incearca sa doboare acest popor adormit si nu reusesc sa-l cucereasca in totalitate. Nici macar adormit cum este nu reusesc sa-l cucereasca. Dar, daca s-ar trezi? Atunci si Tu Doamne, o sa-ti doresti sa fii de partea lor, pentru ca a lor si a Ta va fi imparatia si slava si puterea in toata lumea aceasta vazuta si cea nevazuta. Doamne nici macar Tu, nu te pune rau cu acest popor, caci mare ste puterea lui chiar si cand doarme. Nici un popor din europa nu ar fi rezistat nici macar 4 ani de ani de asalt, atac, bombardare, denigrare, separare, linsare mediatica…etc. Noi Doamne rezistam 20 de ani deja chiar si daca suntem inca adormiti ca spirit. ,,Trezeste-te romane, din somnul cel de moarte….Doamne chiar si Tu fereste-te ca asta sa se intample.

Artistul , Adela Onete

Sursa Adela Onete, pagina de facebook

Artistul

Azi, e trist artistul.
Şi-a pus sufletul în cui.
Nimeni nu mai vrea să ştie
care e povestea lui.

Nici lacrimi nu mai are,
le-a dus la amanet.
Se-ncuie în visare,
se ascunde-ntr-un sonet.

Ar mai avea multe de spus,
dar nu mai are spectatori,
căci ei, pe rând, cu toţi, s-au dus,
spre alte lumi, spre alte zări.

Şi-a aşezat sufletul în palme
şi l-a dăruit mereu.
N-a simţit sete, n-a simţit foame,
tot timpul „voi”, mai deloc „eu”.

Azi, bietul artist e trist.
Îşi lasă, încet, fruntea în palmă,
pe ecran, scrie „SFÂRŞIT”,
iar el nu vrea decât să doarmă.

„lasă, bă, c-o să fie bine”

M-am săturat de „o să fie bine”. Toți sunt experți în bine, toți știu că binele va veni, e plin de profeți ai binelui mai ceva decât de profeți ai Apocalipsei Sfântului Ioan pă Varză. De unde știți, bă??? Și dacă tot știți, de ce frecați lumea la melodie? Și eu știu c-or să fie bine niște chestii, chiar știu, exact cum știu că niște chestii vor fi nașpa, asta e. Mă vedeți pe mine că bat oamenii la cap pe stradă că o să fie bine sau prost?Acuma, eu știu de unde pleacă tâmpenia asta. Dintr-o altă boală națională – părerismul de profesie.

Și dacă ați avut vreodată impresia că doar cetațeanul ăla cu șasă cai nu stăpânește conceptul de întrebare, uitați-vă mai atent în jur. Uitați-vă când se pune o întrebare cuiva câți proști din jur răspund și ei. Uitați-vă când spune ceva cineva, orice, câți idioți se grăbesc să-și tragă și ei cu părerea. Uitați-vă, știu că nu v-ați uitat. Că ei știu că nu i-a dat nimeni în judecată pentru o părere până acum, așa că-și închipuie că-i gratis. Și dacă-i gratis, atunci orice retardat nu poate, ci trebuie, este obligat să belească și el fasolea și să emită un truism.

Și uite-așa, „lasă, bă, c-o să fie bine”

Summer tea

Cei mai multi ar spune ca imaginea este prima care are impact, eu spun ca mirosul, aromele, parfumul . Imi plac aromele de fresh, portocal, brad, aromele lemnoase din parfumurile barbatesti, cum miroase frezia . Este un mic semn de compatibitate, care in timp s-a dovedit important pentru ca asa descopar repede persoane cu care am devenit mai mult decat cunostinte . Ma gandeam ca pana la urma tot simturile sunt cele care fac diferenta, nu pentru ca citim aceleasi carti, vedem filme, ne plac fustele mini sau aceeasi muzica. Mereu se vor scrie alte carti, vom vedea alte filme, dar ceaiul verde cu frunze de portocal va ramane mereu acelasi. Care vrea, cine doreste, cui ii place ?