A fost o placere și o bucurie de a reveni in liceul unde am absolvit. Emotiile au fost si ele prezente, cum altfel, la intalnirea cu profesorii care mi-au ramas la fel de dragi, dupa doua decenii. Nu am reusit sa imortalizez momentul intalnirii alaturi de ei, decat in putine ipostaze, dar placerea revederii a fost la cote maxime!
Va multumesc pentru tot ce ati stiut sa imi insuflati: tenacitate, dorinta de a izbandi și placerea de a invata, mereu, lucruri noi!
Imi permit sa ii multumesc, in mod special, profesorului de limba si literatura romana, din primii doi ani de liceu, Ilie Stefan Radulescu, pentru bucuria si pasiunea de a descoperi, cu alti ochi, tainele limbii noastre, depasind granitele unei simple buchi a cartii. Nu in ultimul rand, ii multumesc domnului profesor Cutus, pentru ambitia pe care ne-o insufla, de-a nu ramane vreun rand din carte, din cele 5 specialitati studiate impreuna, neexplorat de ochii elevului.
Tuturor, gandurile mele de bine, sanatate, si profund respect pentru tot ceea ce faceti de-o viata!

Este inceputul unui nou an si ne facem cu totii sperante ca va fi mai bine, ca vom fi mai buni, ca ne va merge mai grozav. In realitate, aproape nimeni nu se gandeste ca tot acest „mai bine” pe care ni-l dorim presupune si anumite schimbari in noi insine, in sensul de a fi mai buni. Din pacate, ma uit in jur si vad aceeasi aroganta, aceeasi intoleranta, aceeasi stupiditate, aceeasi lipsa de generozitate. Unde este atunci dorinta noastra de a fi mai buni? Sau credem ca realitatea va fi mai buna fara ca noi sa fim mai buni? Exista parca in noi, romanii, un blocaj interior care ne opreste sa fim mai buni, exista parca o programare negativa de care nu mai putem scapa. Asta sa fie oare cauza incapacitatii noastre de schimbare? Pentru ca e sigur ca daca nu vom depasi acest blocaj s-ar putea ca realitatea insasi sa se razbune cumplit pe noi toti. Nu vedeti ca deja se intampla asta?

Raporturile sexuale nu sunt intotdeauna pe deplin satisfacatoare într-un cuplu. Uneori apar mici „probleme” care le pot face sa fie destul de complicate si nu ne este usor sa vorbim despre acest subiect.

Noi vrem pe Ileana Cosinzeana, ele pe Fat frumos!
Stiu ca povestile sunt frumoase si se sfarsesc frumos..A amicei mele nu este chiar asa frumoasa. Cu toate ca inceputul este frumos..

Asadar, este povestea ce mi-a fost spusa de ea.
„Viata bate filmul”…cam asa ar fi! Este adevarat femeile isi doresc sa fie iubite…il cunostea pe sotul ei de 10 ani si erau casatoriti de 8 ani. Ea zice ca a oferit tot poate prea mult….in toti acesti ani …Este adevarat ca si el ia oferit. Din aceasta casatorie ca dovada a iubirii lor a rezultat un baietel care acum are aproape 7 anisori. Ea spune ca in acesti ani nu a fost inselata niciodata, iar daca a fost nu a aflat nici nu am simtit. Dar acum sa intamplat, a aflat ca sotul ei a avut o relatie si se teme ca mai are cu o alta femeie, care este casatorita si are un copil.
De cativa ani au devenit prieteni de familie, ea a aflat ca el continuie sa minta…si ii spune ca pe ea o iubeste, ca este viata lui, dar ea il simte ca nu nai e cum era candva, ca nu-i pasa de ea.
Se lupta sa rezolve situatia si nu stie ce hotarare sa ea, dar s-a ajuns la vorbe urate , jigniti ,chiar si lovituri….din ce motiv? Pentru ca a vrut sa discute, sa lamureasca situatia …
Nu am cu cine…imi spunea, ca nu are nimic cu acel personaj si alte chestii care o fac sa banuiasca in continuare.
Povestea e lunga dar in mare parte asta e si, nu stiu ce sfat sa-i dau!

Voi, ce sfaturi i-ati da!?

Exista caderi ”necesare”.
Asa cum exista si adversari necesari si greseli necesare.
Altfel, cum am sti cat de mult valoreaza o reusita, cum am putea masura distanta dintre noi si trecutele noastre fragmente de viata, dintre eul de ieri si cel de azi?
Prietenii ni-i facem singuri si uneori ni-i gonim singuri. Cu sau fara intentie, realizand sau nu cat pierdem de fiecare data.
Se-ntampla si sa gresim de doua ori la fel. Se-ntampla si sa ne ia prin surprindere unele renuntari.
Si, mai ales, se-ntampla adesea ca esecurile sa se suprapuna, punandu-ne la incercare puterea de a incasa lovituri. Lovituri care pot nauci.
Intotdeauna apare si ceva-ul care ne ajuta sa uitam,sa trecem mai departe, sa depasim momentul si, in final, sa ne vindece toate ranile.
Cu ce pret? Asta e numai treaba fiecaruia.

                                                       Iubeste-ti…VIATA!
In aceasta cursa nebuna dupa un statut social, am uitat de multe lucruri mult mai importante si mai aducatoare de satisfactii decat orice. Uitam de parinti, de familie, prietenii, colegii si cel mai dureros am uitat sa ne iubim si sa ne respectam pe noi insine. Plini de rautate si de trufie credem si cautam sa ne satisfacem niste dorinte absurde si prapastioase care nu ne fac altceva decat sa ne indeparteze de oamenii din jur, de esenta fiecaruia si, mai presus de toate, de Dumnezeu.

Daca am invata sa iubim toate lucrurile marunte care ne inconjoara, lucruri care fac deliciul vieţii, daca ne-am aminti mai des de toti cei la care sustinem ca tinem foarte mult, daca ne-am aminti sa spunem “Te iubesc!” mai des, insa din toata inima, daca i-am suna pe cei cu care nu am mai vorbit de foarte multa vreme, daca am reusi sa fim mai buni si sa iertam mai des, daca nu am avea nevoie de o zi speciala (precum Ziua Indragostitilor) ca sa-i marturisim celui/celei pe care il/o iubim toate sentimentele noastre, daca am intelege ca parintii sunt si vor ramane singurii care ne vor purta intotdeauna o dragoste curata si neconditionata, daca si numai daca am putea realiza ca ar fi ideal sa le amintim acestora zilnic cata dragoste le purtam precum şi faptul ca le multumim pentru tot ceea ce au facut pentru noi, dar mai ales ca speram sa reusim sa le aducem macar de doua ori mai multa bucurie decat cea pe care ei ne-o fac pentru ca exista… abia atunci vom putea spune ca intr-adevar iubim si multumim pentru sansa enorma care ne-a fost data si anume : VIATA!

~Dragostea eterna~
Iubirea este cea care ne innobileaza si deopotriva ne face viata mai frumoasa. Ceea ce aduce impreuna doi oameni diferiti, unindu-i in cele mai intime amanunte ale vietii si trezindu-le speranta ca totul va fi bine, este vesnica dragoste care umple golurile din suflete, activand cele mai tainice resurse de care dispune fiinta umana. Suntem capabili sa traim aceasta experienta a bucuriei si daruirii intr-o maniera la care nu ne-am gandit niciodata, dar acest lucru nu este o pura întamplare sau un joc al destinului.
Florin Bogardo spunea in versurile unui slagar vechi:” Iubirea se cere pazita cu zel/ Cu sabii de-oţel/ De ea şi de el.
Dragostea este ceea ce ramane dupa disparitia aurei de romantism şi de romanta din inceputul plin de prospetime al fiecarui cuplu. Dragostea este aceea care poate tine pluta intreaga atunci cand se abat furtunile reci si aspre ale egoismului si delasarii. Ea gaseste cai si resurse sa faca pustiul sa infloreasca, atunci cand nimeni nu mai spera sa poata vedea vreo iesire din impas. Iubirea adevarata nu se gandeste la foloasele sau avantajele pe care le poate obtine de la celalalt, fiind mai degraba dornica sa-i faca acestuia bine, fara sa ceara sau sa astepte ceva in schimb.
Chiar daca se intampla adeseori ca dragostea sa ajunga in impas, nu trebuie sa ramanem ancorati in parerea ca totul s-a sfarsit. Dragostea este capabila sa renasca din propria-i cenusa. Pentru aceasta este nevoie ca unul sa faca un pas catre celalalt. Surpriza pasilor care raspund din cealalta parte poate aparea oricand, pentru ca…”Dragostea nu va pieri niciodata”.

„Scopul vietii noastre este fericirea, care este sustinuta de speranta. Nu avem nicio garantie in ceea ce priveste viitorul, insa traim cu speranta de mai bine. Speranta inseamna sa-ti continui drumul, gandind „Pot sa fac acest lucru”. Asta iti aduce putere interioara, incredere in tine si abilitatea de a face ceea ce faci intr-o maniera cinstita, onorabila si transparenta.”

„In prezent, in cultura noastra materialista, multi oameni sunt determinati sa creada ca banii sunt sursa suprema de fericire. Prin urmare, atunci când nu au suficienti bani se simt dezamăgiți. De aceea, este important ca oamenii să știe că au sursa de mulțumire și fericire în ei înșiși, și că ea este legată de cultivarea valorilor noastre naturale interioare.” Dalai Lama