Vegetarieni, ecologisti si musulmani!

Comisia Europeană pentru egalitate şi drepturile omului a dat publicităţii, recent, un document care stabileşte în ce fel angajaţii pot fi protejaţi de abuzuri sau de discriminări. Astfel, vinerea evreii vor putea pleca mai devreme de la job, pentru a se pregăti de Sabat, musulmanii ar putea cere timp pentru participarea la rugăciunile obligatorii, în timp ce ecologiştii vor putea solicita să fie scutiţi de delegaţii care implică emisii crescute de dioxid de carbon. Mai mult, vegetarienii ar trebui să fie scutiţi să curăţe frigiderele de la birou, dacă în ele se află lactate şi carne. “Măsura nu e deocamdată obligatorie în România, dar ar putea constitui un precedent pentru angajaţii români care vor să-şi ceară drepturile.

Articol din:  Libertatea.ro

Dragii mei, fratilorrr…

Fraţilor, făcui o ciorbă de făsui (pt. riguroşi, am folosit intenţionat regionalismul oltenesc), în care se fălesc bucăţi mari de cartofi, cum îmi făcea muma, alături de morcovi ochioşi, ţelină şi alte rădăcini, parfumate cu cimbru şi multă verdeaţă cu gust de primăvară, pe care o prezentai mesenilor alături de un mănunchi generos de ceapă verde, de să te lingi pe degete şi alta nu!
Iar, dragaveiul, mmmmmm, dragaveiul, îl înnobilai cu usturoi şi leuştean verde şi-l însoţii cu feliuţe subţiri de kaizer afumat şi o bucată de mămăligă rece!

Batonul

A venit primavara. Au iesit ghioceii. M-am gandit sa-i calc :) ))

Am iesit in weekend cu oarecare teama pentru prima oara cu mtb-ul prin padurile din Baneasa. Am fost invitat de Jughy (Razvan Juganaru). Spun ca am iesit cu teama pentru ca dupa o saptamana cu ploi ma asteptam sa dau de noroi si nu prea avem chef.

In plus mi-era tema sa nu-l alerg prea tare pe John si sa-i arat intr-un mod prea violent ca pana cand nu-si face rost de un 29er full , n-are ce sa ma invite pe mine la antrenamente :) ))))))

Noroi nu a fost. Din contra. Super sambata, aproape 4h de pedalare si un grup de prieteni care m-a facut sa uit de problemele vietii :) )

Repet: cel mai slab din grup a fost John. S-a si ramolit de foame. Pozele ce le veti vedea vor demonstra ca n mint. Intr-una veti vedea cum incearca sa-mi smulga din maini un baton de “viata”  iar in cealalta veti vedea ce a mai ramas din el

Dumitru Rucareanu

Actorul Dumitru Rucăreanu a decedat duminică 3 martie 2013, la vârsta de 81 de ani, şi a fost incinerat miercuri, conform celor declarate de George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie din Bucureşti.

Dumitru Rucăreanu s-a născut pe 26 octombrie 1932, la Ghimbav, în judeţul Braşov, şi a absolvit Facultatea de actorie în cadrul IATC Bucureşti în 1956.

A jucat numeroase roluri la Teatrul de Comedie, incepand cu Maestrul Croitor din “Burghezul gentilom” de Moliere, in regia lui Lucian Giurchescu, 1961, si pana la cel al Comentatorului din “Cercul de cretă caucazian” de Bertolt Brecht, regia Lucian Giurchescu, 1977 (pentru a le aminti pe cele mai celebre).

Acestora li se adaugă roluri ca Iasiunin – “Turnul de fildeş” de Victor Rozov, regia Ion Cojar, 1981 sau cel din 2007, al lui Traian Necşulescu din comedia “…escu” de Tudor Muşatescu, regia Alexandru Dabija.

Pe de altă parte, Dumitru Rucăreanu este cunoscut şi pentru numeroasele roluri jucate în filme ca: “Dragoste la zero grade”, 1964, “Camera albă”, regia Virgil Calotescu, 1965, “Asediul”, regia Mircea Mureşan, 1971, “Aventuri la Marea Neagră”, regia Savel Ştiopul, 1972, “Gloria nu cântă”, regia Alexandru Bocăneţ, 1976, “Acţiunea Autobuzul”, regia Virgil Calotescu, 1977, “Am o idee”, regia Alecu Croitoru, 1981, “Miezul fierbinte al pâinii”, regia Alecu Croitoru, 1983, “Secretul lui Bachus”, regia Geo Saizescu, 1983, “Sosesc păsările călătoare”, regia Geo Saizescu, 1984, “Cucoana Chiriţa”, regia Mircea Drăgan, 1986.

Actorul a primit, de-a lungul carierei sale, numeroase distincţii şi premii, între care trofeul de excelenţă la Gala Festivalului Comediei Româneşti din 2010. Totodată, el era propus să primească premiul pentru întreaga activitate la gala UNITER din acest an.

Rucăreanu a fost pasionat de muzică; în urmă cu câţiva ani el a lansat un album intitulat “Sunt vagabondul vieţii mele”.

Incinerarea trupului sau neinsufletit nu a lasat urme in presa tabloida.

Ochi verzi

Ochii verzi apartin unor persoane foarte senzuale. Stiu sa flirteze si le este foarte usor sa seduca. Temperamentali si pasionali, persoanele cu ochi verzi vor reusi foarte usor sa ii atraga pe cei din jurul lor. Pun mare accent pe incredere si respect intr-o relatie, fie ea de prietenie sau de dragoste. Sunt constante si fidele atunci cand sunt convinse ca si-au gasit jumatatea. Au un apetit sexual foarte ridicat si pot fi destul de posesivi. Dragostea este pentru ele o prioritate si nu vor sta intr-o relatie daca aceasta nu va exista. Sunt persoane ce sunt foarte bine primite in grupurile sociale, indiferent de nivel, deoarece exprima mult optimism, veselie, emanand o atractie invisibila ca a unui magnet. Sunt persoane profunde care admira chiar si lucrurile cele mai simple din viata. Au capacitatea de a vedea calitatea ce mai buna din oameni si ii apreciaza pentru ceea ce ei sunt si ceea ce ei reprezinta. Au multe vise, si intotdeauna scopul lor este sa le implineasca; nu le place sa lucreze cu jumatati de masura. Nu sunt excesiv de ambitiosi, dar sunt perseverenti si tenace. Atunci cand si-au fixat un obiectiv il vor urma pana la capat. Stiu sa isi urmareasca scopurile si sunt deosebit de iscusiti in afaceri. Nu pot fi opriti prea usor atunci cand si-au pus ceva in cap. dau dovada de logica si rationalism. Persoanele cu ochi verzi stiu sa pastreze un secret si sunt in general misterioase, le place sa ii faca pe cei din jur curiosi si ii invaluie intr-un aer de mister. Din acest motiv uneori sunt luate drept nesincere, insa realitatea este ca nu le plac dezvaluirile, nu le place sa ramana descoperite. Din pacate, persoanele cu ochi verzi sunt uneori prea timide si au un defect major si anume instinctul vindicativ. Atunci cand cineva le-a facut un rau, urmarea nu poate fi din punctul lor de vedere decat razbunarea. Sunt orgoliose si nu pot lasa o fapta sa treaca nepedepsita

Profetul care la fascinat pe Eistein

Faptul că Albert Einstein – unul dintre foarte puţinii savanţi de anvergură care a îmbrăţişat credinţa în Dumnezeu – a făcut o asemenea afirmaţie despre Peter Deunov, mi se pare un argument suficient de solid pentru a ne rupe cîteva minute din timpul alocat, altfel, ştirilor sau filmelor despre criminali simpatici, tîrfe cu fiţe, hoţi cu pedigree etc., şi a-l aloca studierii mesajului şi imensei personalităţi spirituale ale acestui bulgar, nemeritat de puţin cunoscut (în „epoca modernă”, prioritate au cu totul altfel de… personalităţi :) ).
Este uimitor, dar şi edificator în acelaşi timp, cum „educaţia” noastră include aberaţiile sataniste ale unui personaj dependent şi decăzut, asemeni lui „Lady Gaga”, în timp ce mesaje atît de folositoare şi înălţătoare pentru minte şi suflet, precum cele ale marilor maeştri ai omenirii, sunt ignorate cu atîta încăpăţînată „diplomaţie” editorialistică…
Singura explicaţie ce-mi vine acum în minte, pentru „justificarea” acestei situaţii pe cît de penibilă, tot pe atîta de jalnică, ar fi aceea că a devenit atît de „natural” ca orice părinte să prefere, pentru copiii săi, toxicitatea alienantă a unei doctrine sataniste în schimbul unei educaţii dătătoare de fericire înţeleaptă, încît acest fapt poate fi, prin el însuşi, un indicator al sărmanei condiţii existenţiale în jurul căreia gravitează valorile ce definesc paradigma „civilizaţiei” actuale.
Revenind la Peter Deunov, acesta a făcut, înainte de a pleca din această lume, cîteva profeţii extrem de interesante:

„Dumnezeu a decis sa vindece Pamantul – si o va face! Este sfarsitul unei epoci. O noua ordine o va inlocui pe cea veche, o Ordine in care Iubirea va domni pe Pamant.”

„Tot ceea ce va inconjoara se va prabusi si va disparea in curand. Nimic nu va mai ramane din aceasta civilizatie perversa. Intregul Pamant va fi scuturat si nici o urma nu va ramane din cultura sa gresita ce-l mentine pe om in chingile ignorantei. Cutremurele nu sunt doar fenomene mecanice, scopul lor este si cel de a trezi mintea si inima oamenilor, astfel incat ei sa se poata elibera de ei insisi, de greselile si nebuniile lor si sa ajunga sa inteleaga ca nu sunt singuri in Univers.”

„Teribilele profetii ale profetului Daniel scrise in Biblie povestesc despre epoca ce va veni. Vor fi inundatii, uragane, focuri gigantice si cutremure ce vor matura totul in calea lor, sangele va curge din abundenta, vor fi revolutii, teribile explozii vor rasuna in numeroase locuri de pe Pamant. Acolo unde este Pamant, apa va veni, acolo unde este apa, pamantul va sosi. Dumnezeu e Iubire si cu toate acestea avem de-a face cu prigoniri. O replica a naturii impotriva crimelor repetate de om inca din noaptea vremurilor impotriva mamei sale: Pamantul.
Dupa aceste suferinte, cei care vor fi salvati, elita, vor cunoaste Epoca de Aur, armonia si frumusetea infinita. Asa ca pastrati-va pacea si credinta in timpurile ce vor veni si vor aduce suferinta si teroare pentru ca e scris ca nici un fir de par nu se va misca de pe capul dreptilor. Nu fiti descurajati. .. urmati-va doar lucrarea de perfectionare a voastra. Nu aveti idee cat de maret e viitorul ce va asteapta.
Un NOU PAMANT va vedea in curand lumina zilei, in cateva zeci de ani, munca va fi mai usoara si fiecare va avea timpul sa se dedice activitatilor spirituale, intelectuale si artistice. Problema raporturilor dintre barbat si femeie va fi in curand inchisa in mod armonios, fiecare dintre ei avand posibilitatea sa-si urmeze propriile aspiratii…”
Mai multe despre, aici : http://fundatiasfantulierarhcalinic.blogspot.r…

Descoperirile, pe de altă parte, eminentului savant Terence McKenna, referitoare la „unda temporală zero”, ar putea aduce lumină în privinţa vremurilor în care se vor materializa profeţiile lui Peter Deunov…

Povestea trandafirului(2)

Dar dragostea îţi dă aripi şi ţi se pare că eşti în stare să faci lucruri pe care nimeni în lume nu le-ar putea face. Aşa că a pornit flăcăul cu înflăcărare să caute minunea de trandafir. Şi a umblat el săracul trei zile şi trei nopţi de i-au sărit capacele. A alergat prin păduri, prin mlaştini, pe câmpii fără margini, da pe unde nu a umblat. Dacă-l vedeai, puteai să juri că e bolnav de streche. Nu-i trebuia nici mâncare, nici apă, nici somn. Dar degeaba. Trandafir roşu,…ioc!
Sâmbătă, aşa, cam pe la şase seara, hai, sase si cateva minute, a găsit el un trandafir cu nişte flori mari şi frumoase cum nu mai văzuse, dar … albe. A simţit că şi înnebuneşte. Îşi dădea pumni în cap şi se văicărea, că dracu i-a scos-o în cale pe aia, că prost a fost că s-a născut, că a doua oară n-or să-l mai scoată nici cu forcepsul. Disperat, a început să se roage de trandafir să facă şi pentru el măcar o floare roşie. I-a povestit toată tărăşenia. I-a spus cât de mult o iubeşte pe printesă, că fără ea viaţa nu mai are rost. Dar trandafirul parcă era surd. Nici măcar să clatine şi el dintr-o frunză, cum că ar fi înţeles.
Deznădăjduit, băiatul s-a aşezat jos lângă trandafir şi a început să plângă. Şi a plâns până când oboseala l-a dovedit şi a adormit.
Am uitat să spun că lângă trandafir se afla un copac singuratic. Şi în copacul ăla îşi făcuse cuib o privighetoare, care fără să vrea, auzise şi ea povestea băiatului. Impresionată, a coborât de lângă puişorii ei pe o ramură a trandafirului şi a început să-l roage şi ea să facă o floare roşie. Şi, minune, trandafirul a început să vorbească. El i-a spus privighetorii că nu este în firea lucrurilor ca el, ditamai trandafirul alb, să facă o floare roşie. Şi totuşi, ar putea face asta, dar numai cu ajutorul ei, al privighetorii. Însă asta o putea costa viaţa.
Atât de impresionată a fost privighetoarea de suferinţa băiatului, că până la urmă s-a decis să îl ajute pe trandafir (în povestea asta parcă toată lumea se prostise). S-a dus la cuib, şi-a sărutat puişorii rugându-se ca Dumnezeu să-i aibă în pază, după care a venit din nou pe ramura de trandafir.
-Ce trebuie să fac?-a întrebat ea.
-Nimic mai mult decât să-mi cânţi un cântec, cel mai frumos cântec pe care îl ştii – i-a răspuns trandafirul. Şi privighetoarea a început atunci să-i cânte Concertul nr.1 în Si bemol de Edward Grieg. Şi în timp ce ea cânta, trandafirul i-a înfipt un ghimpe în inimă şi a început să-i sugă sângele. Şi pe măsură ce sângele se scurgea din ea, cântecul ei se auzea tot mai încet, până nu s-a mai auzit deloc. Dar pe ramura trandafirului apăruse o floare roşie, cum nimeni nu mai văzuse vreodată.
Îţi închipui bucurie pe tânărul nostru când s-a trezit din somn.
A luat repede floarea, i-a mulţumit trandafirului, că era băiat bine crescut, şi a plecat într-o fugă către oraşul în care se afla palatul împăratului. Privighetoarea moartă n-a observat-o, că tare se grăbea. Şi tocmai când oaspeţii soseau la bal în caleşti aurite, a ajuns şi el acolo, cu limba de-un cot. Fix ca să o vadă pe prinţesă coborând dintr-o caleaşcă, îmbrăcată într-o minunată rochie roşie, la braţul unui prinţ spilcuit şi pomădat mai ceva ca o femeie. Câh!
Băiatul nostru s-a apropiat de prinţesă şi i-a întins trandafirul. Prinţesa a luat floarea, s-a uitat câteva clipe la ea şi apoi, cu un uşor aer de indignare, a aruncat-o.
-Ce-ai vrrea acum – a intrebat ea – ca pentrru un biet trrandafirr,fie el şi rroşu,să-mi petrrec o noapte întrreagă cu tine? Mi-o voi petrrece cu prrinţul aici de faţă, carre uite ce mi-a dărruit (am uitat să spun că prinţesa vorbea mai rârâit).
Şi băiatul a văzut că la pieptul prinţesei strălucea, rece, un rubin.

Pe scurt, asta a fost tot. Aş fi putut să fac o variantă şi mai lungă, dar nu-mi place să vorbesc prea mult :))

Hai, s-aveţi un WeeKend fain!