Sanatate

5 motive pentru care să te lași imediat de fumat

În România, cinci oameni mor în fiecare oră din cauza bolilor asociate fumatului, iar statul a alocat în ultimii ani tot mai puțini bani pentru programele naționale gratuite menite să îi ajute pe români să renunțe la acest obicei, au anunțat reprezentanții Fundației Medicale „Pneuma”, în cadrul unei conferințe organizate cu ocazia Zilei Mondiale fără Tutun, marcată anual pe 31 mai, la inițiativa Organizației Mondiale a Sănătății.

În România sunt aproape 5 milioane de fumători, iar cea mai alarmantă cifră se înregistrează în rândul tinerilor sub 15 ani, unul din patru fumând zilnic.

„Suntem aici pentru a le transmite românilor un mesaj foarte important: fumatul nu este un stil de viață, este un stil de moarte. Unii oameni consideră că îi relaxează, că îi calmează, că reprezintă cea mai mare plăcere, parcă le da rostul vieții. Nu suntem aici ca să judecăm, ci ca să îi ajutăm pe acești oameni pe care îi paște o moarte prematură, îi paște o boală cronică. Eu am avut în familie destule persoane care au murit din cauza acestor boli. Fiecare dintre noi are printre cunoștințe, rude sau prieteni persoane care au murit din cauza unui cancer, a unui infract miocardic, a unei boli respiratorii cronice”, a spus medicul pneumolog Magdalena Ciobanu de la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta”, coordonatoarea Programului Național Stop Fumat.

Ciobanu a prezentat și datele obținute în cadrul unui studiu realizat de Universitatea din Washington, care a calculat câți oameni mor anual în fiecare țară din cauza acestui viciu. În România, peste 42.000 de români mor în fiecare an din cauza bolilor provocate de fumat (cancer, boli cardiovasculare, boli pulmonare cronice, boli respiratorii etc).

Cercetarea mai arată că cei mai mulți români susțin creșterea taxei pe viciu, ca fiind cea mai eficientă metodă de a determina scăderea numărului de fumători și a incidenței bolilor asociate fumatului. Potrivit studiului, peste 60% dintre românii cu vârsta peste 15 ani susțin creșterea taxei pe viciu.

1. Riscul crescut de a face cancer

„Deși calitatea vieții noastre a crescut și sunt multe boli care au scăzut ca număr de decese, când vorbim de cancer, lucrurile sunt din ce în ce mai serioase. Din 2009, numărul de decese prin cancer pulmonar a crescut cu 10%. Numărul cazurilor diagnosticate cu această boală e în continuă creștere. În ultimii 4 ani, numărul de cazuri noi de cancer pulmonar diagnosticate a crescut atât la bărbați, cât și la femei”, a explicat Ciobanu.

Potrivit medicului pneumolog Miron Bogdan, președintele Fundației Medicale „Pneuma”, în rândul fumătorilor se întâlnesc de 8 ori mai multe cancere bronho-pulmonare decât în cazul nefumătorilor. Medicul a dat ca exemplu cazul unui pacient al său, care a fumat, în medie, 5 pachete pe zi, timp de 25 de ani: „Avea 58 de ani. În cazul acestor fumători, care fumează peste vârsta de 50 de ani, debutând la vârsta de 20 de ani, unul din 4 face cancer în anii următori. Dacă continuă până la peste 60 de ani, unul din 3 face cancer”.

„Fumatul e cea mai gravă pandemie mondială. Un miliard de oameni fumează”, medicul pneumolog Miron Bogdan

2. Riscul crescut de îmbolnăvire cu boli respiratorii cronice

Efectele nocive ale fumatului asupra plămânilor nu se materializează doar sub forma cancerului. Foarte periculoase sunt și bolile respiratorii.

Bolile BPOC (adică boli care afectează plămânii și bronhiile pe termen lung) sunt destul de răspândite în România. În țara noastră, mortalitatea provocată de bolile respiratorii este mult peste media europeană, a arătat Bogdan. De exemplu, dacă în Finlanda mor anual din cauza lor 53 de oameni la 100.000 de locuitori, în România cifra este dublă, de 111 oameni la o sută de mii de locuitori.

„Acum 50 de ani nici nu se știa ce este BPOC. Această boală apare cam la 20 de ani după ce o populație începe să fumeze foarte mult. E ca un cutremur care se produce în adâncul oceanului și este urmat de un tsunami. În anii ’90 s-a fumat în demență în țara asta. D-asta avem acum atât de multe cazuri de cancer și de BPOC. Dupa 2020 vor scădea cifrele, la 15 ani după ce am început să reacționăm viguros împotriva fumatului”, a arătat specialistul.

Potrivit acestuia, în România, 55% dintre decesele cauzate de BPOC sunt atribuite fumatului. „De obicei, femeile la noi la țară nu fumează, dar încălzesc cu lemne. De foarte multe ori, aceste instalații nu sunt bine făcute și fumegă. Și d-asta întâlnim BPOC și în mediul rural, plătindu-se un tribut acestui mod de viață arhaic”, a completat el. La nivel național, 500.000-600.000 de români suferă de BPOC.

Un studiu realizat pe un eșantion de 9.600 de români de peste 40 de ani din toate județele și din toate mediile sociale a arătat că 1 din 12-13 români are respirație zgomotoasă cu șuierături, tuse de lungă durată cu expectorație sau prezintă o gâfâiala anormală la efort fizic. În cazul fumătorilor, 1 din 4 suferă de aceste afecțiuni (gâfâială, tuse, respirație zgomotoasă).

3. Riscul crescut de infarct sau de accident vascular

Pneumologul Miron Bogdan arată că fumătorii tineri nu sunt feriți de efectele nocive ale fumatului: „În cazul oamenilor tineri, sub 40 de ani, aproape că nu există infarct miocradic acut fără fumat”.

Iar în cazul femeilor cu vârste curpinse între 30 și 35 de ani, riscul de a face un accident vascular cerebral crește în funcție de intensitatea tabagismului.

„De prin 2003-2004 am început să avem o politică anti-fumat foarte puternică, a început să scadă și numărul de decese. La începutul anilor 2000 eram țara cu cea mai mare prevalență a bolilor cardio-vasculare. Acum ne-au luat-o înainte rușii”, explică Bogdan.

4. Costurile fumatului sunt foarte mari pentru societate

Potrivit Teodorei Ciolompea, expert în educație pentru sănătate, costul mediu pentru un pacient tratat pentru infrarct miocardic acut prin intervenție coronariană este de 2.854 de lei. În cazul unui pacient tratat de cancer, costurile sunt mult mai mari, de 57.664 de lei pe pacient.

Pe de altă parte, societatea nu pierde numai banii investiți în tratarea bolilor asociate fumatului, ci pierde și oamenii respectivi care, adesea, nu mai pot munci o anumită perioadă de timp, fiind astfel scoși din circuitele sociale.

Din acest motiv este eficient ca statul să investească în programele gratuite menite să îi ajute pe oameni să se lase de fumat. Însă, în România, situația Programului Național Stop Fumat s-a înrăutățit în ultimii ani. Dacă în 2011 acesta a fost finanțat cu aproximativ 6 milioane de lei, în 2012 statul a oferit puțin peste două milioane de lei, pentru ca în 2013 bugetul programului să scadă și mai mult și să ajungă la aproximativ 250.000 de lei. Abia acum, în 2014, s-a înregistrat prima creștere a bugetului după mult timp: acesta a ajuns la un milion de lei, dar se află în continuare mult sub nivelul de acum 3-4 ani.

În cadrul Programului Stop Fumat, oamenii ar trebui să primească medicamente gratuite care să îi ajute să Unul din 4 români sub 15 ani fumează. Foto: GettyImagesUnul din 4 români sub 15 ani fumează. Foto: GettyImagesîși învingă dependența de nicotină (aceste medicamente sunt necesare mai ales în cazul persoanelor care au fumat o perioadă îndelungată de timp). Dar în 2013 bugetul a fost atât de mic încât pentru achiziționarea medicamentelor nu s-a alocat niciun ban, a explicat Ciobanu.

„2013 a fost un an foarte dificil pentru Ministerul Sănătății. În acest an am început să primim din nou bani, finanțarea fiind pentru 3.000 de pacienți, în toată țara. Cu toții avem liste de așteptare. Oamenii sunt uneori furioși pentru că ei consideră că e dreptul lor (să primească tratamentul gratuit – n.r.) pentru că plătesc acea taxă pe viciu; măcar o parte din acea taxă pe viciu sa meargă aici”, a povestit medicul.

Un studiu care a vizat eficiența Programului Național Stop Fumat a arătat că 23% dintre pacienții care se lăsaseră de fumat în cadrul programului erau în continuare nefumători la un an de la încheierea tratamentului.

În acest context, Fundația Medicală „Pneuma” a lansat și o petiție publică prin care cer guvernanților o finanțare adecvată a Programului Național Stop Fumat și creșterea taxei pe viciu. De asemenea, fundația îi invită pe toți cei care își doresc o viață fără tutun, fumători sau nefumători, să solicite autorităților statului creșterea bugetului alocat activităților de prevenire și de tratament a bolilor asociate fumatului.

„Oamenii se apucă de fumat în adolescență: copiii fac ceea ce fac părinții, nu ce le spun părinții să facă. Dacă vrem ca copiii noștri să nu mai fumeze trebuie ca adulții să nu mai fumeze”, medicul pneumolog Magdalena Ciobanu

5. Starea bună de după renunțarea la fumat

În vârstă de 56 de ani, Ovidiu Balaci a fumat timp de 30 de ani. Fuma două pachete pe zi, dar a reușit să se lase de acest obicei. „Nu fumez de 7 ani, mi-e foarte bine. Medicul mi-a zis că trebuie să mă las neapărat. Făcusem un infarct”, povestește bărbatul din București.

Balaci a apelat la Programul Național Stop Fumat și a primit gratuit medicamentele care să îl ajute să își învingă dependența de nicotină. A luat tratamentul timp de două săptămâni (interval de timp în care a și fumat), iar apoi s-a lăsat dintr-odată: „Brusc, după două săptămâni, am renunțat. Tratamentul îți dă o stare de saturație de nicotină în corp. Ajunge o concentrație de nicotină în sânge încât ți se face scârbă de țigări. Nu am mai avut senzația de nevoie de fumat, deși stau într-un mediu unde colegii mei fumează”.

În aceeași perioadă, un prieten al său a încercat și el să se lase de fumat și a primit același medicament: „Eu m-am lăsat, el nu s-a lăsat nici până azi. E foarte importantă determinarea”.

„Mă simt foarte bine. În afara faptului că m-am îngrășat, am gust, miros – atunci nu aveam, nu mai am tusea persistentă dimineața. Chestiile astea au dispărut pe parcurs”, mai spune Balaci.

Interzicerea fumatului în spațiile publice, dezbătută în Parlament

Potrivit Magdalenei Ciobanu, România a implementat toate cele 6 măsuri anti-fumat recomandate de Organizația Mondială a Sănătății, cu excepția uneia, aceea de a interzice fumatul în spațiul public.

În prezent, în Comisia de Sănătate de la Camera Deputaților este depusă o propunere legislativă prin care se solicită interzicerea fumatului în spațiul public. Legea propusă prevede și interzicerea fumatului în locurile de joacă pentru copii, indiferent că acestea sunt afară sau în interior. Ciobanu speră că deputații își vor face treaba: „Trebuie votată de deputați. Atât trebuie să facă: să voteze proiectul de lege care deja este la Camera Deputaților”.

Niciun comentariuScrie un comentariu

PRETUIESTE-TI PARTENERUL!!

Prima mare nevoie in relatia de cuplu este simtita diferit de cele doua sexe: barbatul are nevoie sa fie respectat, iar femeia are nevoie sa se simta iubita. Urmareste modul in care isi exprima grija si dragostea celalalt si identifica astfel care este limbajul principal al dragostei pt elea. Este important sa ne manifestam dragostea intr-un fel in care celalalt sa o recunoasca si care sa corespunda cu nevoile lui.
Specialistii spun ca exista cinci limbaje ale iubirii:
-atingere fizica (mangaiere, imbratisare)
-cuvinte de incurajare ( apreciere)
-timp de calitate acordat celuilalt (cadouri, discutii)
-servicii (impartirea activitatilor casnice)
-acte de slujire (loialitate)
Cu siguranta unul din aceste limbaje ne caracterizeaza in mod deosebit pe fiecare, exprimand nevoia si modul in care recunoastem ca suntem iubiti.
Descopera care este limbajul principal al iubirii pt partenerul tau si invata sa transmiti iubirea mai intai pe aceasta cale.
Uneori este nevoie de o criza ca sa ne putem clarifica valorile si adesea nu stim sa-l pretuim cu adevarat pe celalalt decat atunci cand suntem in pericol sa-l pierdem.
Pretuieste-ti partenerul ca pe cel mai bun prieten. Ceea ce cauti in elea aceea vei gasi. Daca vei cauta frumusetea interioara si integritatea, vei incuraja frumusetea interioara si integritatea si vei fi surprinsa sa constati ca tocmai aceste calitati cresc, se dezvolta.

 

 

Niciun comentariuScrie un comentariu

“Învăţătura Cabalei şi esenţa ei”

“Învăţătura Cabalei şi esenţa ei”: Atunci când reflectăm şi ţinem cont de cuvintele din Tora, care se raportează la revelarea Creatorului părinţilor noştri, ele aduc examinatorului mai multă lumină, decât în timpul analizei aspectelor practice.

Astfel că, Baal HaSulam ne recomandă citirea cărţilor care ne învaţă despre relaţia dintre fiinţa umană şi revelaţie. Articolele, scrisorile, studiul celor zece Sefirot şi comentariul lui Sulam din Cartea Zohar, de fapt, tot ceea ce am primit de la Baal HaSulam şi Rabash, sunt cărţi care vorbesc, mai ales pentru noi, despre revelarea Creatorului, creaturilor. Ele sunt scrise în stiluri diferite, dar toate vorbesc despre asta.

Unele dintre ele explică lucrurile direct şi descriu munca spirituală psihologic, ca să spunem aşa, precum scrisorile şi articolele. În alte articole, citim despre legătura dintre înţelepciunea Cabala şi alte ştiinţe, dar, ele vorbesc, de asemenea, despre dezvăluirea Creatorului unei persoane. Le vedem, mai ales, în lucrările despre care vorbesc Cartea Zohar şi în Studiul celor zece Sefirot.

Toate aceste cărţi şi aceste texte au fost scrise în timpul atragerii Luminii. Cabaliştii au descoperit Lumina în diferite stări şi niveluri şi au scris în consecinţă. Nu există un cuvânt sau o scrisoare care a fost scrisă, înainte ca scriitorul să atingă starea specifică, ce a fost descrisă în text.

Deci, când citim aceste texte, putem primi forţa de la ele. Prin aceste texte noi ne conectăm la scriitori şi atunci, putem atrage şi profita de Lumina care reformează dar, numai dacă aspirăm să le asemănăm în credinţa lor simplă şi să primim tot ceea ce ei au. Citind aceste scrieri, vreau să fiu ca un cabalist, să mă anulez, să-i aparţin şi, prin asta, să aprind lumina care a fost pregătită pentru mine.

Niciun comentariuScrie un comentariu

Opozitia este esentiala

Mă refer la Creator cu respect şi admiraţie. Este mare şi grandios în imaginaţia mea, în timp ce prietenii, “ceilalţi” printre care El este revelat, sunt opusul. Ca şi cum am coborî ştacheta. Ei par mai puţin importanţi. Cum putem rezolva această problemă? Cum pot creşte, în ochii mei, valoarea “energiei” care a fost deja revelată în Kli-ul mondial, unitatea, pe fondul măreţiei sursei acesteia?

Cum spun înţelepţii, nu puteţi să arătaţi copiilor că dragostea noastră pentru ei este absolută. Asta numai le va dăuna. Părinţii care dau dovadă de iubire necondiţionată pentru copiii lor, aduc copiilor lor cercuri (Igulim) în loc de linie dreaptă (Yosher), în loc de lege, milă în loc de dreptate şi nu e bine.

Prin urmare, nu ne putem imagina, pur şi simplu, Creatorul ca fiind bun făcând bine. El se ascunde în spatele opiniilor foarte precise şi rigide în relaţia cu noi, care ne par aspre şi crude. Trebuie să luăm în considerare aceste două extreme, cele două părţi ale medaliei. Pe de o parte, este bun şi face bine şi, pe de altă parte, găsesc că El este rău. Deci, cum pot să unesc aceste două extreme opuse?

Scopul creaţiei este ca, creaturile Sale să primească plăcere şi acest lucru este realizat conform corecţiilor făcute de creaturi şi numai la finalul dezvoltării. Baal HaSulam scrie despre acest subiect în articolul “Esenţa religiei şi scopul său”. Dacă accept această abordare, dacă ştiu asta în timpul procesului meu de analiză, atunci voi înţelege pentru ce totul este aranjat în acest mod. Eu înţeleg că, Creatorul este ca un tată iubitor. Din dragoste, el trebuie să facă presiuni asupra copilului său, pentru a-l conduce spre bine.

Mai exact, ideea aici este cum să identificăm în mod clar problema, contradicţia între Creator care este bun şi care face bine şi problemele lumii noastre, deoarece văd că problemele cresc, pur şi simplu, sunt din ce în ce mai acute şi apasă tot mai puternic asupra umanităţii. Până recent, era ca şi cum timpul a fost benefic şi toată lumea spera într-un viitor luminos şi bun, “visul american”, dar astăzi, nu mai serveşte ca referinţă şi în curând, vom fi fericiţi să nu mai locuim aici.

De ce avem nevoie de această opoziţie, această contradicţie? Acest conflict este în mod special conceput pentru a crea o disonanţă internă în mine: Cum este posibil că, puterea naturii, binele care face bine, puterea absolută dincolo de toate limitele, ne blochează în astfel de catastrofe grave ? Încep să examinez şi să investighez acest conflict şi caut o soluţie la problemă. Poate, Creatorul nu există şi totul este la mila naturii oarbe şi trebuie să lupt împotriva ei. Totuşi, în realitate, această abordare nu rezolvă problema. La urma urmei, Creatorul şi natura sunt acelaşi lucru. Rezultă că nu am schimbat nimic. Nu am schimbat decât cuvintele, dar am rămas cu aceeaşi problemă nerezolvată. Problema încă există şi se amplifică şi, în orice caz, trebuie să găsesc o cale de a ieşi.

Prin urmare, nu pot rezolva acest conflict numai dacă voi înţelege că nu am nevoie să schimb ceva, cu excepţia mea şi iată punctul-cheie: Trebuie să ne schimbăm sau nu? Să ne glorificăm prin tot soiul de acţiuni fizice, acţiuni care au fost scrise şi să aşteptăm ca ele să ne aducă tot binele, sau trebuie să ne corectăm şi, de acolo, de la Kelim ale noastre corectate, acest lucru ne va fi benefic

Niciun comentariuScrie un comentariu

Un bumerang…

 La prima vedere responsabilitatea reciprocă poate părea utopică, un concept prea naiv ca să meargă în lumea noastră egocentrică. Şi totusi, viața ne convinge acum să-l adoptăm. 
De-a lungul istoriei am progresat acționând după impulsurile care au apărut în noi. In mod constant am simțit nevoia să facem ceva, să schimbăm orice status quo. Am purtat războaie, am luptat în revoluții și ne-am răzvrătit. Am progresat și am crescut prin conflicte și lupte, dar prețul pe care l-am plătit a fost distrugerea.
Azi, când suntem interdependenți, războaiele și conflictele nu vor mai rezolva problemele noastre. Forța brută nu mai poate îndrepta lumea. O lume conectată nu poate fi condusă cu o minte egoistă provenită din opresiune și guvernare forțată. Regula e simplă: dacă suntem interdependenți atunci orice face un om celorlalți, i se întoarce ca bumerangul, la fel de ascuțit și de puternic. Dacă înțelegem că toate sistemele conectate funcționează în acest mod, vom avea succes.

Niciun comentariuScrie un comentariu

Când şi’au luat vacanţă femeile de pe Pământ

Gata, au plecat.
Şi’au luat vacanţă femeile de pe Pământ, şi cele de pe Lună, şi cele de pe Marte,
dacă nu mă înşel, şi femeile de pe Jupiter.
Au plecat,
cu poşeta sub braţ,
ca şi cum s’ar fi dus la cumpărături sau să’şi aducă de la şcoală băiatul, fetiţa,
sau de la grădiniţă, sau de la bunici, sau de altundeva,
nu mai contează, nu şi’a dat nimeni seama,
au plecat,
e frumos să crezi că se vor mai întoarce,
la urma urmei sunt femei,
câte lucruri li se pot întâmpla?
Mai devreme sau mai târziu se vor întoarce acasă.
Uite, le vezi?
Înaintează tăcute prin galaxii
de care nu le’a spus nimeni, niciodată,
până mai ieri nici nu ştiau de existenţa lor.
bănuiau, doar, că trebuie să fie acolo şi altceva decât golul absurd
pe care l’au umplut o vreme cu amintirile bucuriilor care au fost,
apoi nu l’au mai umplut cu nimic.

Au plecat
cu poşeta sub braţ,
ca să se apere de meteoriţi – înţelegi, sper, că e numai un fel de a spune –
cu părul desfăcut prin pulberea măruntă care le înconjoară,
cu tălpile calde de dorul de a merge, aşa, prin cuvintele şi necuvintele
celor ce le’au iubit cândva,
sigur le’au iubit,
altfel n’ar fi atât de frumoase,
nu ţi se pare că au plecat cele mai frumoase femei?
Degeaba aruncă pământul înspre ele oglinzile,
ca nişte nade diforme în care singur cerul a rămas a se privi,
degeaba aruncă oglinzile ca nişte braţe
ascuţite şi reci.

Au plecat.

Mâine e luni şi tu poate mai crezi că se vor întoarce.
Ai pregătit pachetul fetei, ai reparat bicicleta băiatului,
te’ai uitat dacă’s toate la locul lor
(care e locul lor?!)
ai spălat frigiderul, aragazul şi vasele,
ai întins rufele pe balcon,
ai învăţat a doua oară ecuaţiile de gradul doi şi reprezentarea a două puncte pe axă,
acum fumezi nervos a doua ţigară din pachetul abia desfăcut şi ţi’e ciudă pe doi,
înjuri printre dinţi, deşi ştii că nu mai vine acasă,
la miezul nopţii hotărăşti că nici nu ai nevoie de atâtea femei,
doi sunteţi şi ţigara cu tine,
noaptea cu tine,
durerea cu tine,

femeia cu tine,

abia acum auzi ce’ţi spunea în şoaptă când o uitai,
că numai voi sunteţi singurul doi autentic din univers,
dar patul e gol,
aşternuturile întinse şi râncede fără căldura molatecă a trupului ei,
deschizi ferestrele,
oraşul întreg e o constelaţie de ferestre deschise,
şi doar una a ta, ascunzându’ţi spaima de neîntoarcere,
spaima de unu, de oglinda în care te vezi numai tu şi în care ai vrea s’o priveşti admirându’se,

întinzi mâna, îi mai respiri o dată absenţa,

şi dintr’o dată nu mai e decât Ea,
gândul ei,
părul ei,
pe care’l acoperi în noaptea asta cu păpădii.

Niciun comentariuScrie un comentariu

Guvernul Ponta 3 va fi lasat sa-si intre in atributii.

Opinia mea, fireste, este ca nici opozitia actuala din parlament si nici chiar Traian Basescu, nu au interesul ca Victor Ponta si al sau guvern bazat pe o majoritate ”de stransura”, dar confortabila, sa pice acum.
Presedintele este de departe cel mai abil si experimentat politician al momentului. Domnia sa a invatat,de asemenea,sa aiba rabdare. Si-o spune unul ca mine care nu l-a votat niciodata.
Deocamdata a obtinut o victorie de etapa. A reusit sa-i extraga pe liberali dintr-un mariaj dezavantajos pentru acestia,(ceea ce a dus la moartea USL), i-a curat, in mare de ”crengile uscate” si le-a schimbat discursul pagubos care i-a facut nefregventabili pana mai de curand,(pregatindu-i astfel pentru intrarea in cea mai prestigioasa familie europeana),a imobilizat grupul pucist pro-pesedist , condus de Rusanu (componenta: David, M.Campeanu, Stroe, Gerea, Chitou, Tariceanu), care urma sa-l debarce pe Crin Antonescu ,pastrand astfel alianta in viata.

De asemenea,Traian Basescu ,a tinut si tine unit partidul lasandu-l pe Calin Popescu Tariceanu sa se scalde in penibil.
Nu stiu daca atitudinea calma, rezervata, concilianta, a lui Crin Antonescu din ultimul timp are legatura cu Basescu, dar trebuie sa remarc ca este corecta.
In primul rand nu a cazut in plasa intinsa de pesedisti si portavoacea lor,(antenna 3),de a se contra cu Tariceanu,chiar daca acesta il provoaca la ”duel” non stop.De asemenea,pentru a nu fi acuzat ca a scos partidul de la guvernare in vederea debarcarii ulterioare a lui Victor Ponta cu ajutorul lui Traian Basescu,amana intrarea in opozitie din punct de vedere al discursului.
Nu va lasati sedusi de aparente. Liberalii ii urasc din toti rarunchii pe pesedisti si cred ca au si motivele lor, pentru asta.
Doi ani cat au fost in alianta cu PSD-ul, au fost calcati sistematic in picioare, apoi prin ”unealta” Tariceanu au incercat sa le rupa partidul si prin aceasi ”unealta”, discrediteaza in fiecare zi, intregul PNL.
Dar imaginati-va, ce-o fi astazi in sufletul tuturor membrilor si simpatizantilor PNL, care au l-au ajutat pe Victor Ponta sa devina premier, cand vad ca la presiunea UDMR, acestia au obtinut un post de vicepremier.
Deci, care va sa zica, Ponta a refuzat sa-l investeasca pe Klaus Iohanis in functia de vicepremier, care le apartinea liberalilor, dar nu a avut nici o problema sa investeasca un udemerist.
DAR SA REVIN LA ESENTA:
Atat opozitia cat si Traian Basescu vor avea rabdare 2 sau 3 luni pana cand guvernul Ponta 3 o sa se erodeze. Am convingerea ca trusturile media sunt pe pozitii, pentru ca noua configuratie guvernamentala le ofera ”material” la greu.
Pe partea cu UDMR, o sa vedeti cand apare in presa protocolul secret cu PSD. Sa vedeti cu steaguri secuiesti pe institutii, cu universitate de stat in limba maghiara, cu umilirea hocheistilor romani, cu aotonomia pe principia entice,etc,etc,
Sa vedeti cu taxa pe motorina si benzina de la 1 aprilie. Si, nu nu-i vreo pacaleala!
Cei de la RMG si CHEVRON s-au plictisit sa fie amanati la nesfarsit si dusi cu zaharelul si cu siguranta vor face presiuni asupra lui Ponta ca sa-si respecte angajamentele pe care si le-a luat, (vedeti dumneavoastra, daca chestiunea a ramas in coada de peste, nici oamenii n-au mai iesit in strada, dar sa nu va imaginati cu lumea s-a resemnat).
In parlament, raportul putere/opozitie s-a echilibrat si de acum inainte nu va mai fi liniste.
Dar va imaginati ca procurorii DNA vor sta cu mainile in san, mai ales ca baronii locali ai PSD, n-au prea fost sfinti la viata lor.
IN CONCLUZIE: stati linistiti, guvernul Ponta 3 va fi lasat sa-si intre in atributii.

Un comentariuScrie un comentariu

O Romanie pe care n-o mai avem

Unii spun că politica românească e o c….. cu două feţe şi cu fundul bătătorit de atâta stat pe bordura economiei de piaţă. Unii spun că poporul însuşi e un client docil şi fidel, sacrificând din buzunarele sparte ultimul sfanţ de încredere electorală pentru alţi patru ani de minciuni, pentru alte patru reprize a câte 12 luni fiecare de batjocură în cel mai pur stil de domination carpato-danubian. Unii spun că nici Shakespeare n-ar fi portretizat scorpia neîmblânzită mai bine decât o face acest monstru autohton cu tot atâtea capete câţi negi pe coada pisicii şi care, ocazional spre zilnic, pozează în deplinătatea splendorii sale de simulacru de politicianism.

Unii spun, şi poate că au dreptate, deşi ei înşişi se arată nepermis de naivi. În istoria României, rareori am fost salvaţi, ca popor, de o minte strălucită precum a lui Iorga sau a lui Titulescu. Oamenii aceştia au fost şi rămân irepetabili, pagina de viaţă scrisă de ei nu mai poate exista încă o dată, în condiţiile în care am căzut atât de lesne pradă unei ere româniste degenerate. Ne automutilăm social, economic, moral, politic, emoţional, spiritual, ne schilodim sufletele laolaltă cu alte douăzeci de milioane de semeni. Trăim o dramă pe care, probabil, o merităm, dar nu pentru că am fi altfel decât alte naţii de pe faţa pământului. Nu avem decât o complexă vină naţională, purtată cu mândrie cretină (în adevăratul sens al cuvântului) şi etalată în case, în birouri, pe stradă, la piaţă, în tramvai, înspre, la şi dinspre serviciu. Din păcate pentru noi, ca popor, nu mai funcţionează scuza de a fi proaspăt scăpaţi de sub comunism. Avem la activ aproape douăzeci de ani de democraţie. Şi totuşi suntem laşi, îndărătnici, nemulţumiţi, clevetitori, superficiali, ignoranţi, violenţi, răutăcioşi, egocentrişti, indiferenţi, existăm cu profunda convingere că este un dat care ni se cuvine şi pentru care nu, nu trebuie să plătim, nu trebuie să răscumpărăm cu nimic şansa de fiinţare ca naţiune civilizată şi liberă, aici sau oriunde în lume.

Oricâtă indignare ar stârni manifestările cu un pronunţat caracter anti-românesc, declanşate de ceva vreme pe teritoriul Italiei, e permis aproape orice, mai puţin ipocrizia ca cineva să se arate surprins. Ce anume ar putea să ne mai surprindă? Faptul că avem hoţi, criminali şi violatori? Sau poate încrâncenarea presei italiene? Reacţia absolut firească a cetăţeanului de rând care se teme că poate mâine soţia sau sora sau fiica îi va fi violată, drept pentru care nu mai este dispus să înghită pastila politică a integrării europene? Am răsuflat uşuraţi când mulţi infractori cu vechime şi experienţă au profitat de deschiderea graniţelor. Întoarcerea lor în ţară cu maşini de lux, cosmetice şi telefoane furate a trecut nu o dată ca un act de înalt eroism. Din înmormântarea unui aşa-zis interlop s-au „hrănit” câteva zile majoritatea posturilor de televiziune. Probabil că sunt şi mame disperate să-şi vadă copiii visând să fie nu medici, nu ingineri, ci să fie ca ei, asemeni lor, manelizaţi sufleteşte pe mormanul de valută şi influenţă câştigată cu bâta. Halal câştig!

România nu mai are nici caracter, nici demnitate. Decât dacă se raportează, bineînţeles, la trecut. În prezent, însă, nu ne mai reprezintă decât un gol uriaş, o îngrămădeală grotescă de evenimente disparate care semnalizează cât de jos, cât de meschini, cât de înapoiaţi am ajuns. Cultura o facem de formă şi dintr-o sâcâitoare obligativitate. Întrebaţi direct, cei mai mulţi n-ar putea spune două cuvinte despre literatura sau arta românească contemporană. „Ogoarele ţării” zac goale şi în paragină, agricultura e la pământ. Susţinem, în schimb, importurile masive de roşii, ardei, ceapă şi castraveţi din străinătate. Nu mai este la modă să avem „ingineri”, dar ne împăcăm foarte bine cu absolvenţii în masă care îngroaşa rândurile şomerilor sau ajung să se adapteze unor munci care pur şi simplu nu sunt ale lor. Măturăm pe jos, ca subiecte aride de presă, cu învăţământul şi medicina. Şi nu pentru că ar fi lipsite de profesionişti, ci pentru că ambele funcţionează într-un sistem închistat şi îmbătrânit, în care lumea pur şi simplu nu mai are încredere.

În tot acest timp, politicienii îşi flutură pompoanele roz – traseişti versaţi ai „miuţelor” de patru ani şi ai contrafăcutelor campanii electorale. Politicieni aleşi nu de pe Lună, nici de pe Marte, ci dintre noi, după chipul şi asemănarea noastră, puţini fiind aceia care pot spune cu mâna pe inimă că şi-ar păstra integritatea, odată ajunşi sus. De la înălţimea cravatelor şi a gulerelor scrobite, nu violează fete de 14 ani, care se plimbă de mână cu prietenul de Valentine’s Day. Ei privesc spre o ţară, deformată de la tânăra cu sâni generoşi la o trecută femeie cu pieptul stors şi ochii (încă) supuşi şi blânzi şi îşi spun: „Cum să n-o fac, când e atât de frumoasă!”.

Între noi şi lume nu mai există ambasadori, la fel cum nu mai mediază nimeni şi nimic conflictele noastre cotidiene între oameni şi viaţă. Suntem în punctul în care, aici sau dincolo de graniţe, nu mai are cine să ne apere, la fel cum noi înşine nu mai ştim cum să ne apărăm. Permitem unui popor care ne este confrate într-ale latinităţii să fie „xenofob” şi „rasist”, de la mulţimile adunate pe stradă care incendiază tabere ilegale şi magherniţe până la presa care pare să spună totul, fără a spune însă nimic. Şi mă indignez, pentru mama mea, plecată de ani de zile peste graniţe ca să lucreze CINSTIT şi care nu şi-a însuşit ilegal nici măcar un capăt de aţă. Mă indignez pentru că, eu însămi plecată într-o ţară cel puţin cu zece lungimi de prăjină mai civilizată, am văzut că se poate să fii român fără să se retragă oamenii, cu scârbă şi teamă, din faţa ta, am văzut că se poate trezi în celălalt uimire şi admiraţie pentru o Românie pe care o reprezinţi, cu păcatele şi nevoile ei, dar şi cu frumuseţea, bogăţia spirituală, istoria şi cultura purtată de secole în genele noastre.

Ne-ar fi fost de atât de mare folos să mai fiţi, domnule Paler, dumneavoastră care ne spuneaţi atât de simplu, curat şi frumos: „Eu recunosc. Nu mai cred în nimic sau aproape în nimic. Mai cred într-o Românie personală – a mea – care nu ştiu dacă a existat vreodată şi nu ştiu dacă va exista cândva”….

Niciun comentariuScrie un comentariu