Adevarati parinti

Este de necrezut ca o greseala doar a unei perechi , Adam si Eva, la inceputul existentei omenirii a fost capabila sa aduca miliarde de oameni la imperfectiune si suferinta. Anume aceasta istorie trista si problemele profunde ale lumii moderne impiedica pe oamenii, indoiti in existenta lui Dumnezeu, sa gaseasca credinta. Cum poti sa crezi in Dumnezeu bun, daca lumea, creata de El, este plina de suferinte si dureri.

Pentru ca credinta oamenilor moderni sa fie tare si convingatoare, ei trebuie sa inteleaga intentia si munca lui Dumnezeu in lumea moderna , aceasta sa fie posibila numai in contextul intentiei si lucrarii Lui in istorie. Este insuficient sa urmam conceptiile comune, bazate pe credinta abstracta. Pentru ca oamenii au comis o multime de crime si au dezlantuit o multime de razboaie, marturisind credinta in Dumnezeu si crezand ca Dumnezeu este de partea lor , si adeptii altor religii, chiar si fratii in credinta au devenit niste jertfe acestor crime.

Dumnezeu nu are scopuri antagoniste . Natura lui unica nu-i permite sa actioneze impotriva Lui insusi. Conflicte, controverse, haos intre credinciosi sunt generate datorita intelegerii inadecvate lui Dumnezeu. In lumea originara dorintele naturale omului sunt virtuoase si sunt conduse de Dumnezeu. In lumea decazuta dorintele naturale omului sunt provocate des de natura decazuta si in caz de realizare a lor duc la consecinte tragice si dezamagire.

Intrucat trebuie sa fie restaurata toata omenirea, fiecare popor si natiune are istoria sa de restaurare, care se desfasoara in jurul stabilirii de o anumita religie. Dupa parerea comuna, scopul religiei este sa ajute la bunastarea lumii si la binele universal. Dar curentele religioase sunt inclinate sa aiba grija numai de pozitie, de propriile afaceri si sa se uite la toate in lumina unui concept de credinta, luat separat. Din punctul de vedere a lui DUmnezeu, tendinta de a schimba lumea catre bine este scopul secundar, iar scopul cel mai important este aparitia Parintilor Adevarati.

Fara Parintii Adevarati calea catre salvare este inaccesibila. Cel care a aparut pe lume de la parinti decazuti trebuie sa fie restaurat pe deplin prin nasterea repetata de la Parintii Adevarati. Cel mai important scop a lui Dumnezeu a fost sa asigure aparitia pe pamant Parintilor Adevarati. 

Problema generala a oamenilor decazuti este ca ei nu au Parinti Adevarati, care i-ar fi educat cu iubirea adevarata. Ne -avand Parinti Adevarati , oamenii nu pot sa realizeze destinatia lor originara, ei se afla in puterea lui satan din cauza genealogiei pacatoase, pe care au mostenit-o de la strabunii omenirii. Astfel, cheia catre restaurarea oamenilor decazuti este aparitia Parintilor Adevarati, care substituiesc pe parintii falsi, pe Adam si Eva.

Intrucat numai Parintii Adevarati sunt capabili sa creeze lumea stapanirii lui Dumnezeu si sa puna capatul puterii lui satan asupra omenirii, istoria restaurarii este concentrata pe restaurarea, in primul rand,a unui barbat , al doilea Adam, si in al doilea rand, a unei femei, a doua Eva. Familia adevarata, pe care ei vor sa o faca, va fi un fundament pentru restaurarea natiunilor, toate lumii. Aceasta familie adevarata va deveni un model pentru lume si punctul initial pentru intoarcerea finala catre Dumnezeu. Istoria nu este o succesiune intamplatoare a evenimentelor, ci este miscarea intentionata a omenirii catre un anumit scop.

Odata cu aparitia Parintilor Adevarati incepe o genealogie noua fara pacat, prin care va fi transmisa iubirea adevarata. Se va incepe purificarea omenirii decazute de pacat.

Astfel, restaurarea oamenilor decazuti se realizeaza prin schimbarea genealogiei- tranzitie de la genealogia decazuta a lui Adam si a Evei catre genealogia fara pacat a Parintilor Adevarati. Scopul interior de adancime a istoriei de restaurare este schimbarea genealogiei decazute, care se afla in puterea lui satan, la genealogia adevarata, care se afla in puterea lui Dumnezeu.

 

Erotismul

Erotismul stă in multe , de la gest la o privire sau o jartieră . Şi pentru asta s-au inventat tot soiul de stimuli vestimentari .  Ehei , femeile !

Niciodată nu am înţeles de ce o femeie care vrea să te facă praf te aşteaptă în desuuri din alea din mătase şi broderii, ca şi cum visul tău despre ea este să o vezi îngropată într-o grădină, sub un răsad de trandafiri din aţă, negrii şi roşii, ornaţi cu steluţe care te înţeapă când le iei în palmă. Dacă finalitatea tot e să o dezgropi din răsad… de ce mai irosim timpul?

Intri în casă. Te loveşte un miros de tocană, din aceea cu rântaş, poate şi ceva ceapă prăjită, genul ăla de iz care se amestecă în carnea femeii şi nu mai iese mult timp. Te face, după ce o iei în braţe, să te ştergi pe mâini ca şi cum ai avea sos pe ele. Pe masă e sursa, o oală din aia cu smalţ pictat cu floricele, aşezată pe un fund de lemn. Mai sunt şi farfurii, cu desene verzi pe margini şi o inscripţie palidă pe fund, „Bran 1986”. Îţi iei ochii de la oală şi o vezi.

Ea e într-un capot verde praz, cu nişte margarete ireale imprimate haotic peste tot. E prins cu un cordon, probabil de la un halat de baie roşu, ce a ajuns de mult la ghenă. Are părul încătuşat cu un elastic negru, cu o buburuză din lemn, iar două agrafe cu flori din metal scorojit ţin firele din laterale să nu acopere obrajii. Se întoarce spre tine.

Te apropii de ea şi îi desfaci cordonul. Merge greu, e prins cu două noduri. Reuşeşti şi desfaci capotul. Se desprinde greu, cu scântei de energie statică, de un furou… o adevărată piesă de arhivă. Cupele din dantelă puţin îngălbenită şi restul din mătase scămoşată de atâtea spălări şi totul se termină de vis, cu un tiv, tot din dantela cupelor, tăiat în vălurele. O bretea de la furou cade de pe umăr. E o invitaţie! Dai jos şi cealaltă bretea şi cobori furoul până la jumătate. Apare un sutien care strigă la tine. Nu vorbeşte despre sex, ci despre tocană, dar nu-l asculţi. Continui…

Acum ai nevoie de muzică. Sau de două beri, dar bere nu servim. Îţi trebuie o melodie despre cum unele femei inspiră o dorinţă simplă, clară, constantă, continuă, indiferent de ce ţi-ar oferi sau cât, sau când. Când simţi că dorinţa începe să te obosească şi pe tine, încerci să lucrezi cu imaginaţia, poate scade dorinţa. Titlul e sugestiv, „Încearcă să nu mai fii aşa de drăguţă, iar eu o să încerc să nu mai fiu un prost”. Fiţi serioşi, nu merge nici cu desuuri din 1980, ochii îţi lucesc la fel când o vezi! Dwight Yoaka…

Ganduri pentru fiecare zi!

Omraam Mikhael Aivanhov zice:

„Răbdarea lucrează cu timpul. Cu trecerea timpului, tot ce ai trăit, chiar si clipele cele mai dificile, pot deveni o sursă de împlinire şi bucurie. Nimic nu apare din nimic, totul are un sens, dar noi trebuie să-l găsim. În clipa în care tăim o suferinţă de orice natură ar fi, gândul nostru nu tebuie să rămână fixat asupra ei, legat de ea! Sa incercam sa privim în viitor spunându-ne că în curând vom uita ceea ce ne-a pricinuit rău, sau, dacă este imposibil să îl uitam, îl vom vedea sub o altă formă. Atunci când ştim cât se pot modifica stările noastre interioare cu trecerea timpului, suportăm mai multe lucruri!

„Sunt lucruri care nu vrem să se întâmple dar trebuie să le acceptăm, sunt lucruri pe care nu vrem să le ştim dar tebuie să le învăţăm, şi oameni fără de care nu putem trăim dar trebuie să le dăm drumul.”
Autor: …. „necunoscut”…

„Doamne, dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba si înţelepciunea de a face diferenţa intre ele.”
~ Rugăciunea serenităţii

Ganduri bune, drum drept si lumina!

Miercurea fara cuvinte

Azi, am descoperit acest blog: ” Intre vis si realitate”, al lui Carmen si un joc pe cat de simplu, pe atat de interesant. Numele „Miercurea fara cuvinte”. Deci, postezi la tine pe blog o fotografie sau o serie de fotografii care sa vorbeasca… ea, fotografia. Deci, sa trecem la treaba!

426452_320831061289072_100000865411978_842837_775457713_n

PS. jocul si adresa le gasesti pe blogul mentionat la inceputul postari!

Jurnalul Annei Frank

Una din cărţile favorite citite în timpul adolescenţei a fost „Jurnalul Annei Frank” Pot spune că am prcurs-o cu lacrimi în ochi de la început până la fârşit. Normal, la acea vârstă eram foarte ipresionabilă. Comparativ cu filmul conţinutul cărţii este mult mai dramatic. Recomand măcar filmul, tinerelor vlăstare adică noi generaţii şi nu numai lor.
Jurnalul Annei Frank este o mărturie ce transcede timpul scoţând în relief speranţa, care nu moare chiar şi în cele mai nefavorabile condiţii, dragostea ce se poate naşte oriunde dar, şi ambiţia de a rezista tuturor vicisitudinilor vremii.
Celor interesaţi vă doresc vizionare plăcută Tuturor, multă sănătate şi o sămbătă binecuvânată de Dumnezeu cu har şi bucurie în fiecare clipă.

http://www.seriale-filme.info/the-diary-of-ann…

P.S. Un serial durează circa o jumătate de oră. La mine a funcţinat pe serverul 3