Nu cred că am avut vreodată prejudecăţi ., am fost eu şi ceilalţi ei şi uite aşa convieţuim . Poate de asta nici n am vrut să iau bine seama la oameni . I-am lăsat să se deseneze , contureze .
Cu ani in urmă , el : , are ceva dintr-o femeie căreia îi plac femeile ” . Şi eu ,, ţi se pare ţie , diferenţa dintre noi / de cam 17 ani ) o face să fie mămoasă .
ŞI ieri hi hihi şi haha ha printe alte că are o ingheţată grozavă , să nu I pregătesc nimic mamei că face ea pacheţelul , eu de accord . Bineânţeles că am ajuns aproppe scăldată de cald , şi după duş că doar eram la rude şi fără barbaţi am rămas in bikinei .
Toate bune şi frumoase , ingheţata merge cu un nes şi ţigări ,- asezonate cu despicatul firluiui in patru
– Ştii , dacă ar fi fost după mine , aş fi trait toată viaţa cu o femeie , la barbaţi n – am admirat decat inteligenţa .
Cumva , am trecut de nodul in gat , am trecut şi de ,, lejeritate ” bikinului şi mi – am amintit dialogul de atunci .
Mă intreb eu , cât de greu este să te camuflezi cameleonist in vigorile socităţii , prejudecăţilor şi să bravezi la braţul unui bărbat ce nu a fost niciodată partenerul dorit . Omul ăla să nu fie altceva decat o nevoie biologică aparentă şi impusă de rigorile sociale , o partidă de s,ex pentru că altfel ar fi fost pusă la zid .
ŞI incă odată viaţa bate regia
M-am gandit si eu la asta , iar concluzia mea , putin tinand cont de morala crestina sau sociala , spune ca nevoia invata pe om ( femeie) sa se adapteze.