„Am un vis – sa vad macar o biserica din Romania care sa faca o campanie umanitara, adica sa ajute cu adevarat o comunitate. Exista exceptii, stiu cativa preoti minunati, care au schimbat lumea in care traiesc, dar, cei mai multi nu folosesc cutia milei pentru enoriasi sau pentru problemele lor, stiti la fel de bine ca mine, doar ca nu indrazniti sa o spuneti. Pe voi nu va mira ca in satele de unde auzim de cele mai tragice povesti despre vreo familie numeroasa , pe care se darama casa, preotul are o casa in deal, trainica si cu camara mereu plina ?!… Chiar nu va suna anapoda ca-s sate intregi cu 2 biserici, dar nicio scoala ?! … La inundatiile alea grele, cand am facut acel pod aerian de ajutoare, a trebuit sa ma lupt cu niste preoti din cateva sate, pentru ca, in loc sa deschida bisericile si sa lase oamenii sa doarma in ele ( era vorba de zeci de familii, cu copii mici si batrani, care dormeau sub cerul liber, in noroaie…), se plangeau ca acestia vor face mizerie inauntru si vor distruge biserica (chiar, ce-o fi zis Dumnezeu despre „trimisii” lui ?…:)))) ….Am stat cu lopata-n mana pana am vazut oamenii aia batuti de soarta inauntru, la adapost, protejati macar de peretii bisericilor….
Inca sunt impietrit de indignare ca vom construi o catedrala a mantuirii neamului, cand etaje intregi din spitalele pentru copiii n-au nici macar incalzire, nu mai spun de dotari , personal, medicamente….. Inca sper sa fie o gluma ca vom casapi sute de milioane de euro pentru o cladire inutila, cand doar cu ajutorul a mii de oameni am reusit sa instalam un incubator la maternitatea Cantacuzino si ne chinuim acum, tot cu miile , sa cumparam si alte incubatoare (toate la un loc ar costa cat zugraveala de la toaleta Catedralei:))…..
Suntem tara europeana cu rata cea mai mare de mortalitate infantila, nu pentru ca suntem noi defecti, ci pentru ca sistemul ne ucide copiii, prin nepasare, lipsa de medicamente si dotari, lipsa de medici, care aleg sa plece pentru a capata respectul cuvenit si o leafa decenta in alte tari. Mii de oameni imi plang zilnic sa-i ajut, cu nevoi si disperari reale, dar i-as trimite la Ministerul Sanatatii, Casa de Asigurari sau la Biserica /Patriarhie, daca as incerca sa judec logic … Stiu ca suna dur, dar e exact ca si cum i-as condamna la moarte, asa ca ma rog mereu sa mai am putere sa mai fac o campanie…si inca una..si sa gasesc si suflete receptive…
Stiu, mi-o voi lua din nou, de la toti credinciosii fanatici, care nu vor pricepe in veci ca a crede in Dumnezeu si a crede in reprezentantii ei pe pamant sunt doua treburi diferite. Eu cred in Dumnezeu si cred ca si daca ar fi legat la ochi , pipaind un incubator care salveaza copii si o macheta de catedrala…. ar alege VIATA. Una din dovezi – incubatorul donat de Salvati Copiii Romania , instalat recent la maternitatea Cantacuzino. Si in Adjud viitoarele mamici pot fi linistite… Si nu ne lasam pana nu bifam toate maternitatile din program.)
Faptul ca inchei cu „Doamne-ajuta” e petru ca EL a fost cu noi in echipa mereu, la toate campaniile, am simtit asta mai ales cand ne zambeau oamenii pe care-i ajutam. Dar n-am avut niciodata un preot in echipa. N-am vazut vreunul care sa deschida cutia milei pentru o cauza sau o familie napastuita. Niciodata. Poate ca si asta ar trebui sa se schimbe, intr-o buna zi…… Poate ca in loc sa construim niste ZIDURI inutile la catedrala aia , ne ocupam sa facem niste PODURI intre oameni si nevoile lor reale…., intre copiii nostri minunati si lumea in care vor creste…. Poate ca nu doar preotii trebuie sa ne invete cum sa credem in Dumnezeu, ci si noi trebuie sa-i invatam cum sa creada in oameni si cum sa faca, drept, legatura intre Dumnezeu si noi…”

Sursa: pagina de facebook Mihaela Radulescu