O frumoasă biserică din Satu Mare, puţin cunoscută de turişti, a scăpat de furia otomanilor printr-un truc. De atunci, lăcaşul de cult a păstrat semiluna de pe acoperiş ca pe un soi de talisman.

Biserica reformată din Acâş, judeţul Satu Mare, a fost construită încă din 1175. Iniţial, a fost o mănăstire romano-catolică, dar localnicii au transformat-o în lăcaş reformat, relatează agerpres.ro. Unii cercetători susţin că biserica în stil romanic nu a fost niciodată tencuită pentru a respecta regulile acestui stil, însă localnicii tind să dea crezare unei legende. Se spune că, la toate încercările de tencuire a pereţilor, mortarul pur şi simplu nu s-a prins de cărămida roşie folosită la ridicarea bisericii.

Construirea bisericii a fost iniţiativa banului Akos, membru al unui neam care s-a mutat din Sciţia în Panonia, alături de şapte conducători ai sciţilor. Familia nobiliară a fost cea care a donat clădirea Ordinului Benedictin. Secolul al XVI-lea a fost cel în care neamul Akoşilor s-a stins, mulţi dintre membrii săi fiind ucişi.

Biserica rămasă în urma lor se numeşte Acâş în limba română şi Akos în limba maghiară. În fiecare duminică, în biserica veche de peste 800 de ani se oficiază slujbe religioase. De-a lungul istoriei, superba clădire a fost de mai multe ori pe punctul de a dispărea.

90 de ani de slujbe în aer liber

În 1642, biserica a fost afectată de un incendiu. Imediat după acesta, au venit cotropitorii turci, care au dat foc din nou lăcaşului.  „O altă legendă este legată de semiluna islamică din vârful turnului bisericii. Legenda spune că semiluna a fost ridicată în turn deoarece turcii nu ar ataca lăcașurile care au semnul mahomedan. Nu este exclus ca această idee să le fi venit localnicilor după ce turcii au distrus biserica proaspăt renovată în 1642. De abia peste 90 de ani, în 1732, credincioșii au refăcut acoperișul și turnurile. În acest interval slujbele au fost oficiate sub cerul liber”, spune directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovara Culturii Tradiţionale Satu Mare, Felician Pop, citat de sursa amintită.

„Uitându-mă din curte cum se mișcau cele două turnuri am crezut Biserica din Acâş, desen din secolul al XIX-leacă se vor prăbuși”

Un alt moment dificil a fost cutremurul puternic care a afectat zona Careiului în septembrie 1834. Atunci, biserica din Acâş a suferit mari daune, dar nu s-a prăbuşit. Preotul de la acea vreme menţionează acel moment în registrul bisericii. „Anul acesta a fost foarte secetos până pe 15 septembrie, atunci porni o ploaie înceată, înaintea ploii s-a produs un puternic cutremur de pământ între ora 7 și 8 dimineața în timp ce tocmai voiam să intru în biserică. După aprecierile mele a durat cam 5 minute. Uitându-mă din curte cum se mișcau cele două turnuri am crezut că se vor prăbuși. Dar har Domnului abia că au rezistat. La unul din turnuri s-a distrus acoperișul, iar biserica a suferit cinci crăpături … în mai multe locuri a izvorât apa din pământ”, se arată în registru.

Din cauza sărăciei, oamenii nu şi-au permis să repare stricăciunile produse de seism. În 1862, un alt incendiu a cuprins construcţia, iar starea construcţiei devenea din ce în ce mai precară. În 1896, biserica beneficia, în sfârşit, de sprijin din partea comisiei pentru ocrotirea monumentelor de artă. Lucrările de refacere au durat până în 1902.

Biserica este, fără îndoială, una dintre splendorile artei romanice europene ale evului mediu timpuriu. Construcţia prezintă numeroasă asemănări cu Abaţia din Cluny, o localitate din provincia franceză Burgundia.

„Asemănarea dintre cele două biserici arată faptul că societatea, civilizația de pe aceste meleaguri, în liniile ei esențiale, a fost conectată încă de timpuriu la civilizația apuseană”, susţine Felician Pop.